58,131 matches
-
Șefului de Stat major, al Comandantului Trupelor Chimice, general de brigadă Ștefan Inacu unde după o discuție telefonică cu, comandantul și cu mine, mi-a ordonat să execut măsurători în zonă, ale valorilor contaminările radioactive și să raportez rezultatele în scris. Mm. pr. Brighiu Mihai a executat măsurători în orașul Huși, la punctele de alimentare din piața orașului și depozitele de alimentare, unde s-au constatat valori depășite în depozite și s-au interzis distribuția cum ar fi de lapte, brânză
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
al autoarei. Energiile contrare care se izbesc uneori, în interiorul aceleiași fraze, totul emană senzație densă de straniu. Amestecul de voluptate și moarte, frica de continua amenințare a fatalității, revelația micimii ființei umane, zdrobite sub lespedea Destinului sunt elemente definitorii ale scrisului Irinei Egli. Pământ pustiu (titlul versiunii în limba română a romanului Terre salée) este o tragedie antică strămutată în plină modernitate. La fel ca în tragedia antică, personajele sunt conduse de un Destin implacabil. Ele nu au nici forța, nici
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
al ei... Iarna la Constanța. Mergea la cafeneaua franțuzească. Singur de astă dată. Câteva mese stinghere, afișe de cinema din anii '60. Alb și roșu" (p. 52). Scriitura Irinei Egli este una minimalistă. Fraza este scurtă, sacadată, adesea eliptică. Un scris spasmodic, în consonanță cu deruta existențială a Andei, obsedată continuu de ideea că este urmărită de o forță neștiută. Această scriitură "pragmatică", lipsită de zorzoane stilistice inutile și de ambiția analizei conferă romanului ritm, forță și credibilitate. Romanul Irinei Egli
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
s-a făcut o nedreptate. Iar cea mai mare nedreptate e c-a trebuit s-o aflăm chiar dintr-un articol al său, din jenanta publicație "Ziua". În ciuda uriașelor bariere care ne despart, e greu de pus sub semnul întrebării scrisul pur literar al d-lui Eugen Simion. Chiar cărțile de după 1990 au păstrat ceva din anvergura criticului de altădată. Volumele despre jurnalul intim, despre Mircea Eliade sau, mai recent, despre Eugen Ionescu rămân puncte de interes pentru orice intelectual onest
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
măsură Înclinația spre rigoare, Încît, orice ar fi adăugat, i s-ar fi părut de prisos. Pe de altă parte, ea nu avea nici o legătură cu conținutul propriu-zis al raportului, așa cum Îl gîndise Înainte de a se așeza la masa de scris. Trebuia să informeze despre un anumit medic ofițer al armatei americane, care intrase În legătură cu membrii unei organizații ostile SUA. Pe scurt, se punea ceva la cale. Aici nu mai era vorba de presupuneri sau deducții abstracte, exista dovada concretă, Înregistrarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
uniformă militară care nu aparținea În nici un caz armatei americane. Fotografia fusese tăiată În zigzag, de-a lungul și pe mijloc, În așa fel Încît portretul tînărului soldat era dificil de reconstituit, iar pe dosul ei cineva notase cu un scris mărunt și Îngrijit numele acelui tînăr, din care se vedeau numai primele trei litere: Tuc. O scurtă linie oblică sub ele, aparent Întîmplătoare, lăsa loc presupunerii că, pe lîngă nume, mai fusese adăugată Încă o Însemnare, care Însă rămăsese pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
DANSUL FOCULUI Adrian Petrescu (n. 4 iunie 1976, Cluj-Napoca) ilustrează tipul de scriitor autentic, ancorat, dincolo de mode și clipe efemere, într-un Olimp luminat de seninătate și echilibru. În timpul săptămânii, când nu se ocupă cu scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărți. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. în fișa postului scrie simplu: administrator, calificare obținută la Facultatea de profil a Universității „Babeș-Bolyai“ din urbea natală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din os, mistrie și dalta cu zimți. A debutat cu proza scurtă „Pătratul de sârmă“, în revista Vatra (1997), dar a colaborat și la Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lui, ce mai, era pe viață și pe moarte, puteai să dai asigurări că gura ta va rămîne ferecată, dar tot degeaba, cine ar mai fi avut încredere în unul ca tine? Bănuiau că n-o să lași nici o mărturie în scris, n-a mai fost nevoie să-și bată capul cu asta, erau siguri că o vei face așa cum scrie la carte, ca să le ușurezi misiunea. Chipul ți se putea citi ca o hartă, știau ei că nu te puteai hotărî
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care nu mai are nici o culoare, Împarte cu șemineul peretele din dreapta. În fața ei Încă o masă banală din lemn gălbui pe care stau de-a valma câteva topuri de hârtie de scris, cărți, dicționare, flori uscate, o casetă din lemn cu ornamente de sidef, plină cu tot felul de mărunțișuri, o carafă din cristal cu cioc metalic plină pe jumătate cu cafea și un album plin cu fotografii din care privește melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune ochelarii și, Își privește mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochii vigilenți ai tatălui. Pune creionul pe care l-a ascuțit de câteva ori, Înjumătățindu-l, Într-un borcan de gol și nu desființează ,,masa de lucru,, , o lasă pregătită pentru noi impulsuri scriitoricești, nu Înainte de-a constata că scrisul lui mai are Încă aspectul ordonat de odinioară, deși s-a mai dilatat, s-a deformat, poate și din cauza vederii slăbite. Oricum, pentru el recuperarea asta târzie, Îi dă un licăr de speranță pe care nu l-a mai trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu au speranțe și nici nu sunt capabili să invidieze sau să urască. Antoniu mijește ochii până când panglica albă lăsată pe cer de avion, s-a estompat, s-a topit. Sufletul Îi este greu. A revenit după atâția ani la scris, dar creierul și mâna Încă nu merg cum trebuie, nu par a fi conservat În pauza atât de lungă, spontaneitatea și pofta de lucru, pentru a le face și mai strălucitoare acum. În fine, se bucură totuși că are destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu se gândește că ar fi momentul, să apeleze la cantina săracilor, pentru a putea avea mai mult timp pentru scris. A aflat de una care se află chiar În cartierul În care cerșește. Cine știe-poate va avea noroc. Mâna Întinsă mai primește: o bancnotă de 1leu, o chiflă, o napolitană, o monedă de 0,5 lei, o brânzoaică și altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Kawabata a urinat și revine În Încăpere, cerând Încă un ceai, pe care Antoniu i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat și așa din senin, Îi pune lui Antoniu o Întrebare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luptător. A luptat cu himerele. Cine ar mai putea să mai asculte cu atâta bucurie, ficțiunile mele? Îți spun eu: nimeni.,, O voce ,,S-ar putea să ai dreptate, dar nu te da bătut! Ești Încă În putere și, dacă scrisul Îți dă curaj să mai reziști, rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curaj să mai reziști, rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât poftești, ai un salariu și o cămăruță curată, În care să te poți odihni. ,,Un veteran al cerșitului, a intrat În rândul lumii,,. Ar fi un titlu demn de o țară proaspăt intrată În Uniunea Europeană!,, Răspuns ,,Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă la muzicuță toată ziua, pentru că ori cum, ceva mai bun nu are de făcut. Are cârje noi, pantofi noi, și șosete noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șandramaua lui Ben și l-am plâns. Cum să nu plângi un câine care a fost atât de credincios? Am ajuns la pagina 157 cu cartea. Am mai cumpărat un caiet cu sârmă. Pe celălalt l-am umplut. Am un scris mărunt, ordonat și nu am făcut multe corecturi sau ștersături. Renunț foarte greu la cuvinte, mă agăț de ele ca disperatul și foarte rar se Întâmplă să-mi fie vreunul atât de nesuferit, Încât să nu-l folosesc. Totuși sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani o familie În care ieri, spre seară, s-a născut cel de-al doilea copil, o fetiță pe care a moșit-o lumânăreasa. Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îngerii, Kawabata? -Ce să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează, și nu se supără niciodată. -Cam asta faci și tu, Kawabata. -Da, dar eu mai fac ceva: te mân la scris, așa cum e mânat măgărușul să urce o pantă. -O să vedem, sunt aproape de final. Știi că era să fiu omorât? -Mare scofală! Doar duci o viață de vagabond. Vrei să fii premiat? E normal să se joace alții cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de modul argotic și vulgar, În care redactora cu Înfățișare fragilă Își susține afirmațiile. În final, redactora, Își exprimă neîncrederea, că Antoniu ar puatea fi autorul cărții pe care o are În față, mai precis al celor două caiete cu scris citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și simțită prezența atotstăpânitoare. O nouă țigară este aprinsă, și fumul plutește În Încăpere legănându-se În valuri subțiri. Antoniu tremură, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să trăim toți fericiți la Rembers! Am început să râd. — Martin! spuse Rosemary și îmi întinse ceva. Plicul ăsta era pe preșul de la intrare. Cred că a fost adus de cineva. Am luat scrisoarea și râsul mi-a pierit imediat. Scrisul de pe plic, cu trăsături hotărâte, îmi era necunoscut. Dar am știut imediat cui îi aparține. — Fetelor, vă las puțin singure, mă duc să aduc niște șampanie, am spus. Vreau să bem pentru logodna soției mele, și am ieșit trântind ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am spus. Vreau să bem pentru logodna soției mele, și am ieșit trântind ușa. M-am dus în sufragerie, am închis ușa și am încercat cu înfrigurare să deschid scrisoarea. Am reușit cu greu. După ce am rupt plicul, am recunoscut scrisul lui Palmer și am înghețat. Am smuls din plic scrisoarea mototolită și ruptă. Nu mai era alt mesaj în plic. Scrisoarea suna astfel: Martin, noi plecăm spre America pe unsprezece, cu intenția de a ne stabili acolo. Foarte probabil am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]