3,534 matches
-
s-au tras toate! Și dacă o să fie și mai rău decît este, tot de la liniște, de la consens o să ni se tragă...! Marieta: Auzi! Da tu ce vrei, să se bată lumea cap în cap, să se-njure, să se scuipe? Apoi dacă asta e democrația, atunci mai bine era așa cum era! Costache: De ce pui tu mereu gaz pe foc! Marieta: Ca să te bagi tu în vorbă, de aia. Octav: (după ce se izolează) Vezi, Ovidiu, pe-aici sîntem... Și tu îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
urgie grozavă era pe capul meu ! Văzând eu de la o vreme că nu mai Încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boieriu să mă jeluiesc. Și boierul, În loc de un cuvânt bun, m-a scuipat drept În obraz, de față cu slugile sale,[...] Încât am crezut că a căzut ceriul pe mine de rușine !... Și cu rânduiala asta, Măria ta, În câțiva ani de zile m-au calicit cu desăvârșire și mi-a ridicat și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
făcut, cum rămâne, Măria ta ? Cu rușinea, iaca așa rămâne, moș Ioane, zice Cuza-Vodă, sărutându-l și pe un obraz și pe altul, În fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și ți a șters rușinea. Cuvinte: falce = veche măsură de suprafață; ghiorlan = bădăran, țopârlan; megieș = vecin; răzeș = țăran liber, care avea o bucată de pământ moștenită din tată În fiu; pălămidă = plantă cu frunze
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
scandalizează de fărădelegile și persecuțiile comise și 62 despre Pronia lui Dumnezeu, XVII, 9-10, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență..., p. 316) „A fost răstignit în vârful crucii, a fost scuipat, a fost pălmuit, a fost lovit peste obraz, a fost batjocorit, a fost îngropat de milă și a fost pecetluit mormântul Lui. A suferit toate acestea pentru tine, pentru ca să-ți poarte de grijă, pentru ca să piardă tirania păcatului, pentru ca să surpe cetățuia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fără nume, caractere umane alterate și deformate, figuri de animale de neînchipuit sau grotești, alcătuiesc toate sluțeniile și toate himerele înspăimântătoare; înzestrați cu arme fantastice, au puterea să se transforme după bunul plac în mii de feluri. Oștenii lui Măra „scuipă venin”, „se înalță din Ocean asemenea păsării Garuḍa”; înarmați cu munți în flăcări, aleargă urcând alți munți”; „aruncă cu șerpi născuți în Ocean”; „scot din el (pentru a și face arme din ei) monștri fabuloși”; „aruncă munți stâncoși în foc
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
roman: „L-au îmbrăcat cu o haină de purpură și, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi au început să-l salute: «Bucură-te, rege al iudeilor!». Îl loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau și, căzând în genunchi, i se închinau” (Mc 15,17-19). Batjocura lor se inspira din omagiul datorat Cezarului. Parodia era completată de coroana de spini, care încerca să imite coroana de lauri purtată de Cezar, mantia de purpură, trestia (simbolizând
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rus «cuvîntul» său nu a răsunat cu atîta lipsă de speranță, cu atîta disperare. Tocmai prin aceasta se explică și nemaiauzita cutezanță (contele Tolstoi ar fi spus „neobrăzare“ - doar se exprimă așa despre Nietzsche) cu care Dostoievski își permite să scuipe pe cele mai scumpe și mai sfinte sentimente omenești“2. În ce ne privește, credem că pe Șestov l-a cam luat condeiul înainte. Nu este, de altminteri, singurul. Numeroși critici așa-numiți „sovietici“, ale căror texte ideologizante au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
celulele Partidului (recomandări). Deci recomandările acelea le sublinia cu creionul roșu șeful. - Nu v-am găsit actele, a spus el intrând. Charlotte a isistat. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost pe cât de neverosimil, pe atât de logic. Șeful a scuipat așa un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului. Se simte dintr-o dată ciudat de singur: el, deșertul în lumina serii, femeia muribundă. Scuipă de ciudă, lovește cu cizma lui ascuțită în trupul inert și, cu sprinteneala unui râs, sare în șa. Când zgomotul copitelor piere, femeia, încet, deschide ochii. Și începe să respire șovăitor, ca și cum ar fi pierdut acest obicei. Aerul are gust
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a luat cu gura. Nici nu a trebuit să le ridice cu gura, puterea lui era așa de mare, Încât atunci când Old Man Hay s-a aplecat asupra vasului, cele două oase s-au mișcat către gura lui. El a scuipat de două ori oasele jos și, apoi, iar le-a prins (J.A. Grim, 2003, p. 94). Descrierea făcută de acest tânăr din tribul Ojibway (America de Nord) ritului de vindecare pe care l-a trăit Împreună cu vraciul Old Man Hay, identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pacientului și tribului că a intrat În contact cu spiritul sacru (manitou) și că a acționat conform practicilor considerate normale și benefice de către grup: Apoi a pus oasele pe trupul meu. După ce a terminat de supt, Old Man Hay a scuipat ceva În vasul de jos. Arăta ca sângele. Old Man Hay mi-a arătat acel ceva și apoi l-a aruncat În foc. Dacă nu ar fi scos acel lucru afară, s-ar fi transformat În puroi. Și, uneori, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care provoacă transa (se pare, prin hipnoză) și care are și puterea de a-l scoate din transă pe călușarul „ales”: Într-un anumit moment al dansului, vătaful, care rămâne În mijlocul cercului, induce În transă pe unul dintre călușari. El scuipă usturoiul pe care Îl mestecă În direcția celui „ales”, apoi flutură steagul (sau ciocul) pe deasupra capului acestuia. Călușarul Începe să danseze din ce În ce mai rapid. Vătaful se uită fix la el, apoi mișcă ritmic steagul sau ciocul deasupra lui și a bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
târziu se face palid, Îi cade capul cu bărbia În piept, i se Închid ochii pe jumătate. În mijlocul iurtei se Întinde o piele de iapă albă. Șamanul bea apă proaspătă și se lasă pe vine În cele patru puncte cardinale, scuipând apa la dreapta și la stânga. În iurtă domnește o liniște deplină. Ajutorul șamanului aruncă În foc câteva fire de păr de cal, peste care presară cenușă. Atunci se lasă un Întuneric de nepătruns. Deodată se aude nu se știe de unde
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dimpotrivă, răuvoitor: depinde de ființele a căror voce o imită. În cele din urmă se apropie de bolnav și silește cauza bolii să plece. Sau scoate răul, Îl aduce În mijlocul Încăperii și, fără să Își Întrerupă blestemele, Îl alungă, Îl scuipă din gură, Îl lovește cu piciorul, Îl alungă cu mâna, suflând peste el. Aici Începe călătoria extatică a șamanului, care trebuie să Însoțească În cer sufletul animalului sacrificat. Afară, lângă iurtă, sunt Înfipți trei copaci fără crengi: cel din mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inițierii prin metafore ale morții și renașterii rituale (performarea ceremoniilor funerare și apoi a celor de naștere, transa și trezirea din transă, intrarea și ieșirea dintr-o colibă - identificată fie cu un monstru mitic care Înghite neofiții și apoi Îi scuipă transformați, fie cu pântecele matern). Ansamblul ceremonial Okipa al indienilor Mandan (din actuala regiune Dakota de Sud a Statelor Unite ale Americii), observat și descris pentru prima dată În 1832, reprezintă unul dintre cele mai complexe rituri de inițiere analizate de antropologi. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Apoi este intonat un alt cântec de condamnare a regelui. Brusc, acesta este Întrerupt de strigătul preotului: „Afară cu străinii”, referindu-se la orice persoană care nu se supune și nu aduce omagii regelui. Înconjurat numai de susținători fideli, regele scuipă leacuri sacre spre est și vest pentru a distruge vechea epocă și a anunța Începerea unui nou ciclu și este lăudat cu formule sacre precum „Leul”, „Taurul nostru”, „Ființă a cerului” sau „Marele munte”. Acest ciclu de laude-condamnare-laude este performat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atingă o oaie neagră și spălat cu poțiuni din plante sacre. Garda regală Îl Înconjoară și cântă cântecele sacre de condamnare. De dimineață, regele, dezbrăcat, iese din casa sa și se Îndreaptă, prin mulțime, către o incintă sacră. Aici el scuipă spre est și vest, pentru a „omorî” vechiul ciclu și anunță o perioadă nouă; Între timp, suita lui cântă un cântec despre plecarea regelui și Încearcă să Îl facă să nu iasă din incinta sacră. După un timp, regele iese
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat În vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat creația masturbându-se sau scuipând. Expresile sunt naiv grosolane, dar sensul este clar: divinitățile se nasc din substanța Însăși a zeului suprem (M. Eliade, 1981, pp. 91-92). Mitul central al lui Indra, de altfel, cel mai important mit al Rig Vedei, relatează lupta victorioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a accentua ascensiunea. Inițial s-a folosit arhitectura de lemn, apoi de cărămidă ajustată fără mortar. Pe celelalte laturi iese În relief câte un avanpost care adăpostește o nișă adâncă, În cheia arcelor, un cap de monstru, fără mandibulă, scuipă vrejuri care coboară formând ancadramente. Nișele și cella erau decorate cu statui și basoreliefuri (ibidem, p. 967). 389 consacrate lui Shiva, Vishnu și Brahma, având În față trei turnuri mai modeste care le adăposteau monturile (Nandintaurul lui Shiva, Garuda - vulturul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Îngust al coliviei. Bufnițe cu ochii bulbucați ce trezesc tenebre și șerpi, de toate speciile, din care nu lipsesc pitoni uriași și cobre veninoase, trezesc emoții pentru orice persoană aflată În apropiere. Câteva maimuțele se agită puternic În cuștile lor, scuipă, mușcă gratiile, scot sunete stridente, apoi se domolesc și-și continuă ingenioasa tehnică a puricatului. Tot umblând gură cască ca la bâlciul copilăriei, entuziasmați de Întreaga atmosferă, am uitat că s-a făcut amiaza și soarele ne arde puternic pielea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu canonul făcut și cu dezlegarea duhovnicului. Ținuta exterioară este foarte importantă. Îmbrăcămintea trebuie să fie curată și decentă, femeile având capul acoperit. După ce ne-am Împărtășit, trebuie să avem mare grijă să nu pierdem Sfânta Împărtășanie. Să nu scuipi, să ai grijă ce mănânci, să ai grijă și cât mănânci, ca nu cumva să-ți fie rău. Să nu mănânci ceva murdar sau ceva spurcat. Este binevenit obiceiul de a primi după Sfânta Împărtășanie anafora și chiar un pic
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
într-o casă uscată este mai bună decît apa de ploaie afară. Unchiule bun, hai înăuntru, și cere binecuvîntarea fiicelor tale. Asta-i o noapte ce n-are milă nici de-nțelepți, nici de nebuni. LEAR: Mugiți cît vreți! Foc, scuipa! Varsă, ploaie! Nici vînt, nici ploaie, tunet, foc mi-s fiice; Stihii, pe voi n-acuz de răutate; Nicicînd v-am dat regat, v-am spus copii; Nu-mi datorați supunere; deci, cadă Groaznic al vost bun-plac. Iată-mă vouă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu Luke și Iain, stînd de vorbă la o conferință de presă a grupului Arcodas. — Uite, vezi? zice Lee. Uite ce scrie: „Luke Brandon, dreapta, stînd de vorbă cu Iain Wheeler, stînga“. — Au greșit cei de la ziar! aproape că-l scuip. A doua zi și-au cerut scuze! N-ai verificat? Privirea lui Lee a revenit din nou la Gameboy-ul lui. — Răspunde-i doamnei! mugește Dave Sharpness. Lee, consumi aerul degeaba! — Hai, mă, tată, mă, a fost o greșeală, ok? scîncește
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
surpriză de proporții când ne așteptăm noi mai puțin! Am auzit că va lansa un volum nou la viitorul târg de carte. Să avem puțintică răbdare, mon cher! Leul e încă în putere și nu-l vor răpune pisicile care scuipă și zgârâie! De altfel, nu l-au răpus și nu-l vor răpune nici măcar cei cât de cât comparabili ca valoare și forță cu el. Pentru că nu putem spune că nu are inamici și dintre cei de un calibru mai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]