40,428 matches
-
într-o castitate mult mai/ subtilă, bunica vomita. lacurile se strîngeau în jurul peștilor, cerul în jurul buricului ei,. într-un astfel de registru poeta mizează pe o frenezie a materializării, pe un imaginar inflamat, sieși suficient. Nimic nu iese în afara acestei sfere implozive, a acestei magme ce se autoconsumă. Solemnitatea decade-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
Rodica Zafiu In expresia a face și a drege se pot observa, mai întîi, modificările semantice ale verbului a drege: în evoluția de la latină la română, verbul dirigere și-a pierdut treptat sensurile de bază din sfera noțiunii de ,a conduce" (păstrate în parte în limba veche și în derivatul său dregător), ajungînd să însemne lucruri mult mai mărunte, în primul rînd ,a repara" obiecte sau situații (Meșterul Drege-tot; crezi c-ai dres-o?), cu specializare pentru
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
figura" sunt destul de clare pentru oricine are răbdarea să-i parcurgă lucrările indigeste, ce captează banalitățile aflate, în epocă, la îndemâna oricui. Personal, aș fi interesat să văd în ce constau ,preocupările estetice" ale unui ,instructor al C. C.": intră, cumva, în sfera lor și inegalabila artă a schingiurii din anii '50? Intră dinții smulși ai arestaților și umilințele cu adevărat ,artistice" despre care vorbește Alexandru Paleologu? Intră ,glorificarea violenței" și ,teatralizarea sângelui", în care și naziștii, și comuniștii, s-au dovedit mari
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
după un principiu selectiv. Cea mai notorie era aceea a lui Mircea Eliade din 1937, care publicase în două volume Scrieri literare, morale și politice, asumându-și-l ca model pe marele erudit. Idealul de completitudine (capabil să depășească semnificativ sfera literară) a plutit multă vreme ca o himeră editorială în cazul operei hasdeene. Integralitatea ei părea imposibil de realizat. De aceea, în 1968, Jacques Byck începe o serie de Scrieri alese (după logica și reticența anilor ´50), ,serie" care rămâne
Mersul ediției Hasdeu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10927_a_12252]
-
unei vinovății colective pe care românii nu ezită s-o etaleze și când e cazul, și când nu e. Evenimentele din decembrie 1989 sunt un prilej, pentru Tony Judt, de a face o judecată globală asupra comunismului românesc, a cărui sferă de acțiune s-a suprapus perfect istoriei postbelice a țării. Autorul îl vede în termenii evoluției de la ,leninismul național" înspre un fel de ,satrapie neo-stalinsaită, în care nivelele bizantine ale nepotismului și ineficienței erau susținute de o poliție politică tentaculară
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
sever față de evenimentele din Polonia și a cerut măsuri radicale, deoarece a simțit că întregul sistem se clătina. De altminteri, Ceaușescu însuși era un produs al Moscovei și nu se putea menține la putere decât atâta vreme cât România se afla în sfera sovietică. Imposibilitatea ieșirii de pe orbita rusă nu justifică în niciun fel formula, poate cea mai reacționară, a comunismului românesc. Dacă ar fi prevalat interesul național și sentimente patriotice, Ceaușescu n-ar fi secătuit România, izgonind în străinătate multe elemente de
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
Or, Ion Iliescu și ,emanații" au venit cu o formulă de tip gorbaciovist: să ne amintim de ideea ,pluralismului în cadrul Frontului Salvării Naționale", transformarea FSN în partid politic rămânând în același timp și putere legislativă, și executivă; în ceea ce privește rămânerea în sfera Moscovei să ne amintim că regretatul Ion Rațiu a spus, fără ca Ion Iliescu să protesteze, că, dacă românii vor să se orienteze spre Occident, îl votează pe el, dacă vor să rămână sub dominație sovietică, să-l voteze pe Ion
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
de un clănțău mai mare. În loc să construiască împreună o idee, o emoție, orice, ,partenerii" de conversație se nutresc, cel mai adesea, dintr-o reciprocă și totală contestație; sau dintr-o surzenie intelectuală și mai întristătoare. Proliferarea panglicarilor de cuvinte în sfera politică, mediatică și culturală se datorează, cred, și acestui timpan colectiv stricat, prin care trec numai sunetele ascuțite, nu și cele grave. Ceea ce frapa la Tita Chiper era curiozitatea proaspătă, netrucată cu care își urmărea interlocutorul. Pariul ei secret, pe
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
material iconografic, cu imagini și chipuri din Bucureștiul de altădată, pe care le-a folosit în romanul Enigma Otiliei. Intervenția sa pe lângă Florica Bagdasar a stârnit interesul comisiei de epurări și comprimări, iar doctorul Constantin Giugiuc nu a intrat în sfera celor indezirabili. Stilul și accentele din aceste misive, deloc oficiale, impun și determină pe cei doi miniștri să mediteze la situațiile invocate de G. Călinescu. P.S. Originalele celor două scrisori, necunoscuse, se află la Arhivele Naționale ale României - București. Fondul
Întregiri la bibliografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/11007_a_12332]
-
trebuie să conducă la ideea existenței unei lipse în interiorul marxismului, în condițiile în care este cunoscută aversiunea autorului împotriva orcărui tip de filosofie a istoriei), deschizându-se astfel stradă către o apropiere a lui Marx de Kant, mai ales în sfera etică, pentru că apoi să se îndrepte, după un parcurs sinuos și chinuit, spre explicarea liberalismului după încheierea Primului Război Mondial. Mai radical în abordare a fost tânărul Gentile, care, mult mai mult decat Croce își va asuma abordarea pe care Labriola o
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
lasciati all'iniziativa privată della classe dirigente"9. Per Gramsci "società civile" non è né la "struttura" marxianamente înțesa, né l'hegeliano "sistema dei bisogni", quanto piuttosto l'insieme delle associazioni sindacali, politiche, culturali, generalmente dette "private" per contraddistinguerle dalla sfera "pubblica" dello Stato. Îl marxismo dialettico di Gramsci, lo abbiamo già visto, impedisce però tale distinzione netta, "organică". Egli - a partire da una lettura di Hegel che non pare esențe da forzature - sostiene fin dal Quaderno 1 che partiți e
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
dimpotrivă, un instrument al politicii din Nord, o anexă a poliției sale private. Nemulțumirea nu izbutea, din lipsă unei conduceri, să ia o formă politică normală, iar manifestările sale, exprimându-se în mod haotic și tumultuos, erau prezentate ca aparținând sferei "poliției judiciare""14. b) eșecul proiectului de modernizare impus de liberalii democratici, a condus la apariția fascismului italian. Fază intermediară pe care regimul politic italian l-a cunoscut în perioada risorgimentală ce a favorizat după încheierea Primului Război Mondial apariția fascismului a
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în mod "spontan" în perioadele istorice în care grupul social este în mod real progresist, adică îi permite întregii societăți să avanseze, satisfăcând nu doar propriile nevoi existențiale, dar extizându-și continuu propriile cadre pentru a intra în posesia a noi sfere a activității economice-productive. Imediat ce grupul social și-a uzat propria funcție, blocul ideologic tinde să se năruiască și atunci "spontaneitatea" poate fi înlocuită cu "constrângerea", prin forme din ce in ce mai voalate și indirecte, până la măsuri cu caracter polițienesc și lovituri de stat
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
propri simili ed a tradurle în istituti sociali ed în istituzioni pubbliche 8. Troviamo conferma della convinzione crociana dello Stato come realtà în continuo movimento în quanto risultante mai definitivă tra gli innumerevoli e contrastanți interessi individuali, tutti ricompresi nella sfera economico-politica. Lo Stato, infatti, non può fuoriuscire da questa dimensione poiché esso è interamente politico ed, în quanto tale, non etico. Etică e politică, così come îl pratico ed îl teorico, sono elemenți distinti ed, în quanto distinti, anche opposti
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
și oppone al tentativo di ridurre totalmente la dimensione politică a quella statale. Tra le azioni utilitarie non possiamo discriminare quelle statali determinandole come le azioni che riguardano lo Stato poiché quest'ultimo non è altro che azioni appartenenti alla sfera dell'utile, în nulla diverse dalle azioni utilitarie di qualunque gruppo o individuo. Nessun passo în avânți și compirebbe qualora lo Stato fosse considerato come un insieme di leggi ed istituzioni poiché, per Croce, ogni gruppo sociale - e persino ogni
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
ribadisce che, come più volte sostenuto a partire dalla Filosofia della pratica, la politica ha leggi proprie, non solo diverse da quelle della morale mă del tutto indipendenti e autosufficienti rispetto a queste ultime. Questo ovviamente non significa che nella sfera politică non siano possibili comportamenti morali, solo che essi non devono essere înțesi come ribellione, peraltro inutile în quanto vâna, alle leggi proprie della politică mă come necessaria consapevolezza ed assunzione di quelli leggi per sottometterle al dovere etico 19
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
ad avvilire ed immiserire îl sapere piegandolo a fini di parte. Nel 1927, nell'Avvertenza alla nuova edizione presso Laterza di Pagine sulla guerra 20, Croce notava come le pagine relative all'affermazione del principio della forza o potenza nella sfera politică contro la concezione avversa sostenitrice di una visione "astratta o "tribunalizia""21, potevano apparire superate dopo l'ascesa del Fascismo al potere e, soprattutto, dopo îl delitto Matteotti. Tuttavia questa patina di arcaicità fu dovuta alla circostanza che egli
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
ideale. Non che și possa separare l'idea di Stato dallo Stato stesso, mă dal punto di vista della scienza, l'identificazione di Stato ed etică, appare a Croce scandalosa. Lo Stato è un fenomeno storico, l'etica appartiene alla sfera dell'universale: come può, quindi, quest'ultima essere interamente contenuta ed esaurita nel primo? La risposta crociana non può che essere negativă: l'etica non può mai integralmente risolversi în un istituzione o în un insieme di istituti storicamente determinați
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
contenuta ed esaurita nel primo? La risposta crociana non può che essere negativă: l'etica non può mai integralmente risolversi în un istituzione o în un insieme di istituti storicamente determinați. Stato ed etică devono essere riconsegnati ciascuno alla propria sfera di appartenenza perché lo Stato, în quanto momento economico, non può mai essere un tutt'uno con la coscienza morale. Questa infatti supera e rigenera continuamente gli istituti storici e non și sofferma mai definitivamente, cristallizzandosi, în uno solo di
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
confronto con Hegel ritorna con una forza e intensità prima sconosciute. Innanzitutto la vită morale è tale solo perché assume come propria materia quella politică senza la quale sarebbe ineffettuale. Quindi se per Croce è facile dimostrare l'autonomia della sfera politică (è l'etica che, senza la politica, non potrebbe operare), non gli riesce altrettanto semplice mostrare l'autosufficienza di quella etică. Scrive Croce che "come la cerchia della politică non è la sola, neppure bașta a se stessa; e
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în concreto un politico privo affatto di coscienza morale"31. Mă, affermare che non possa esserci politică senza etică non vale l'aver logicamente dimostrato la necessità di quel nesso, né, a questo scopo, può essere sufficiente asserire che, nella sfera etică, la politica și muta da fine în mezzo. Non a caso, alcune righe sotto, quando egli parla dello Stato trasposto nelle sfera morale, lo Stato etico appunto, questo assume i tratti di un ideale astratto e non assomiglia assolutamente
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
logicamente dimostrato la necessità di quel nesso, né, a questo scopo, può essere sufficiente asserire che, nella sfera etică, la politica și muta da fine în mezzo. Non a caso, alcune righe sotto, quando egli parla dello Stato trasposto nelle sfera morale, lo Stato etico appunto, questo assume i tratti di un ideale astratto e non assomiglia assolutamente ad un universale che și particolă rizza, cioè și fă concretă realtà storica. În definitivă la Stato pare sottrarsi all'etica e vivere
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
appunto, questo assume i tratti di un ideale astratto e non assomiglia assolutamente ad un universale che și particolă rizza, cioè și fă concretă realtà storica. În definitivă la Stato pare sottrarsi all'etica e vivere în salute solo nella sfera dell'utile, a conferma di ciò și veda ciò che Croce scrive nel paragrafo Hegel. Lo "Stato etico" negli Elemenți di politică, ove accusa îl filosofo tedesco di non aver compreso che "lo Stato, inteso în senso stretto, non sia
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
primo consiste nella riaffermazione dello Stato quale "formă elementare e angusta della vită pratica, dalla quale la vită morale esce fuori da ogni bandă"32; îl secondo consiste nel riconoscimento che îl criterio amico-nemico è utilizzabile solo all'interno della sfera economico-politica, în quella etică, invece, esso risulta privo di efficacia, poiché la vită morale non differenzia mă include e spesso proprio coloro che avversano i governanti sono quelli che aprono nuove strade al progresso civile dell'umanità33. Note 1 B.
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
sulle decisioni politiche da parte della società civile. Secondo Calabretta, l'obiettivo delle Doparie è stimolare le emozioni positive attraverso una felice partecipazione alla vită politică. Și sottolinea, che la felicità non deve essere înțesa come bisogno racchiuso solo nella sfera personale, mă anche benessere relazionabile attraverso azioni o attività perseguendo, come fine naturale, îl vivere bene, sinonimo di "essere felice" (eudaimonia)6, în un contesto socio-politico. Di seguito al concetto di "felicità", l'autore pone l'accento sul termine "emozionalità
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]