3,605 matches
-
aliterației. Prima silabă accentuată din a doua jumătate de vers rimează cu una sau cu ambele silabe accentuate din prima jumătate de vers (intenția este ca silabele accentuate din prima jumătate de vers să rimeze una cu alta). A doua silabă accentuată din a doua jumătate de vers nu trebuie să rimeze nici cu prima nici cu a doua silabă accentuată din prima jumătate de vers. Poezia anglo-saxonă a fost o artă orală, iar înțelegerea noastră a sa în formă scrisă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
prima jumătate de vers (intenția este ca silabele accentuate din prima jumătate de vers să rimeze una cu alta). A doua silabă accentuată din a doua jumătate de vers nu trebuie să rimeze nici cu prima nici cu a doua silabă accentuată din prima jumătate de vers. Poezia anglo-saxonă a fost o artă orală, iar înțelegerea noastră a sa în formă scrisă este incompletă; uneori, știm că poetul (numit de anglo-saxoni ca scop, un termen similar cu cel nordic vechi skald
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
pentru aceeași idee. Aceste poetisme puteau fi cuvinte individuale, combinații de cuvinte sau construcții mai lungi. În literatura nordică veche această figură de stil se numea heiti.. Cu câteva excepții, poezia anglo-saxonă are doar rimă internă, fiind construită pe patru silabe accentuate (vârfuri) care alternează cu un număr nedefinit de silabe neaccentuate (depresiuni), legate unele de altele de litere care seamănă unele cu altele. Toate vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
de cuvinte sau construcții mai lungi. În literatura nordică veche această figură de stil se numea heiti.. Cu câteva excepții, poezia anglo-saxonă are doar rimă internă, fiind construită pe patru silabe accentuate (vârfuri) care alternează cu un număr nedefinit de silabe neaccentuate (depresiuni), legate unele de altele de litere care seamănă unele cu altele. Toate vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Toate vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum, ea fiind deseori caracterizată de rimă și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De exemplu, în versul din Beowulf «weras on wil-siț wudu bundenne» , «man on desired journey bound the ship», majoritatea cuvintelor rimează cu consoana «w». În acest vers aliterația este
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
franceză. Exemple de trunchieri: "disco"←discotecă, "porno"←pornografie, "hi-fi"←high fidelity, "retro"←retrograd, "bac"←bacalaureat, "prof"←profesor etc. Acronimele și siglele reprezintă compuse realizate prin abreviere din grupuri sintactice mai mult sau mai puțin stabile. În primul caz sunt reținute silabe inițiale ale cuvintelor care compun o sintagmă; în cel de-al doilea sunt selectate numai inițialele fiecărui termen din formația sintactică de bază. În afara acestor tipuri principale, există și compuse prin abreviere care combină cele două procedee, asociind inițialele cu
Abrevierile în limba română () [Corola-website/Science/319625_a_320954]
-
de un militar german în portul Riga, la vârsta de 104 ani. Și tatăl lui a fost un longeviv, ajungând să trăiască 101 ani. In noua patrie numele de familie Heimann a devenit Heyman sau Heimàn, cu accentul pe ultima silabă. În asocierea lui cu numele familiei Heyman amintite în Biblie și ai cărei membri se numărau printre muzicanții care sunau din "chimvale, lăute și harpe" ,în Templul din Ierusalim (Cronici II,5,12) compozitorul de mai târziu va vedea o
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
The Sorcerer's Apprentice." Cu toate acestea, observă că în timp ce Grant caracteristici ale personajelor Disney de multe ori merg prin voce, ceea ce este adevarat aici pentru Timothy și elefantul "răi" La început, eroul din filmul "nici macar nu vorbesc de o silaba. Pentru a Jeff Kurti, Dumbo este singurul personaj titlul de Disney, care nu vorbește. Despre tăcerea ei, Grant de părere că "Dumbo este un copil și copii nu vorbesc, deși există umanizarea caractere." Bill Tytla secvențe animate de Dumbo, iar
Dumbo (personaj) () [Corola-website/Science/315028_a_316357]
-
dar nu absolută — a făcut ca unii vorbitori să scrie și uneori chiar să pronunțe hipercorect "atribue", "erarhie", "eșire", "caet", "maestate", "proect", deși formele corecte sînt "atribuie", "ierarhie", "ieșire", "caiet", "maiestate", "proiect". Similar, ideea că la început de cuvînt și silabă trebuie scris întotdeauna "ea" în loc de "ia" a dus la grafii greșite ca "earnă", "aceleeași", "femeea" în loc de "iarnă", "aceleiași", "femeia". Are loc și efectul invers, în care grafia convențională și nefonetică "eu", "ei", "ea", "este", "era" duce la pronunții hipercorecte în locul
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
reproducere, ceea ce ar demonstra rolul lor în comunicarea cotidiană sau în ecolocație. Cercetări recente asupra cântecelor balenelor au scos la iveală faptul că acestea au o sintaxă ierarhizată, caracteristică și vorbirii omului, adică sunetele lor sunt compuse din „cuvinte” și silabe identice, unite în propoziții. La fel ca majoritatea balenelor, reproducerea are loc într-un anumit sezon al anului. Reproducerea, gestația și nașterea sunt concentrate, de obicei, în sezonul de iarnă -primăvară, atunci când se află în apele subtropicale sau tropicale. În
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
din redacțiile comuniste era una apăsătoare, constrânsă de stricta supraveghere a unicului partid. Tovarășul nu trebuia să lipsească din niciun număr al presei. De altfel, a devenit lege ca atât numele, cât și prenumele Tovarășului să nu apară despărțite pe silabe, trecute dintr-un rând în altul. Pentru evitarea situațiilor neplăcute cu privire la acest aspect, se recomanda rărirea rândurilor. Munca cea mai dificilă îi revenea corectorului, care din neatenție putea să atragă după sine sancțiuni. De exemplu, dacă într-o frază în
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
rândurilor. Munca cea mai dificilă îi revenea corectorului, care din neatenție putea să atragă după sine sancțiuni. De exemplu, dacă într-o frază în care se nimerește „ plin de învățăminte, tovarășul... ” (Buzilă, 1999, p.184) cuvântul „ învățăminte ” trebuie separat în silabe din necesități tipografice și aparea la cap de rând „ minte, tovarășul ”, atunci se consideră a fi o greșeală extrem de gravă, care bineînțeles era sancționată ca atare. O atenție sporită se acorda alegerii titlurilor fără echivoc. A făcut carieră un titlu
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
dă cont că ea a fost cerută să devină o concubină a împăratului Sui Yangdi care a stăpânit între 604-617. Textul reținut al poeziei sugerează varianta mai timpurie. Rândurile scrise ale baladei nu sunt totdeaună compuse de același număr al silabelor. Poezia cuprinde mai ales propoziții constituite de cinci caractere, dar unele se extind până la șapte sau nouă. Balada a fost rescrisă în forma unui roman în timpul dinastiei Ming târzii (1368-1644). Împreună cu "Îndragostiții fluturi" a devenit una dintre cele mai populare
Hua Mulan () [Corola-website/Science/316039_a_317368]
-
fără să fie marcată în scris, ca în română, este velarizarea lui "n" înaintea consoanelor "g" și "k": "hang" „voce”, "munka" „muncă”. În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română. El cade totdeauna pe prima silabă a cuvintelor, dar sunt și cuvinte care nu se accentuează, din categoria cuvintelor funcționale: articolele hotărâte ("a" și "az"), articolul nehotărât ("egy"), conjuncțiile și unele particule. Dacă un astfel de cuvânt se află după un cuvânt cu sens lexical deplin
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
hotărâte ("a" și "az"), articolul nehotărât ("egy"), conjuncțiile și unele particule. Dacă un astfel de cuvânt se află după un cuvânt cu sens lexical deplin, cele două formează din punct de vedere fonetic un singur cuvânt, accentul fiind pe prima silabă, conform regulii (exemplu: "énekel is" ['eːnɛkɛliʃ] „cântă de asemenea”). Dacă însă un asemenea cuvânt precede un cuvânt cu sens deplin, accentul cade pe prima silabă a acestuia, prin urmare grupul se pronunță ca un singur cuvânt cu accent pe silaba
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
cele două formează din punct de vedere fonetic un singur cuvânt, accentul fiind pe prima silabă, conform regulii (exemplu: "énekel is" ['eːnɛkɛliʃ] „cântă de asemenea”). Dacă însă un asemenea cuvânt precede un cuvânt cu sens deplin, accentul cade pe prima silabă a acestuia, prin urmare grupul se pronunță ca un singur cuvânt cu accent pe silaba a doua sau, mai rar, a treia. Exemple: "az ember" „omul”, "de most" „dar acum”. Cuvântul poate avea mai multe accente de intensitate, dintre care
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
silabă, conform regulii (exemplu: "énekel is" ['eːnɛkɛliʃ] „cântă de asemenea”). Dacă însă un asemenea cuvânt precede un cuvânt cu sens deplin, accentul cade pe prima silabă a acestuia, prin urmare grupul se pronunță ca un singur cuvânt cu accent pe silaba a doua sau, mai rar, a treia. Exemple: "az ember" „omul”, "de most" „dar acum”. Cuvântul poate avea mai multe accente de intensitate, dintre care primul este cel mai puternic, fiind accentul principal, celelalte fiind accente secundare. Este cazul cuvintelor
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
Cuvântul poate avea mai multe accente de intensitate, dintre care primul este cel mai puternic, fiind accentul principal, celelalte fiind accente secundare. Este cazul cuvintelor derivate cu prefixe verbale și al celor compuse, la care este accentuată în general prima silabă a fiecărui membru: Când se dorește scoaterea în evidență a unui cuvânt din propoziție, accentul de pe unica sau prima sa silabă este mai intens decât cel al celorlalte cuvinte: "Péter ment ma színházba" „Péter s-a dus astăzi la teatru
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
secundare. Este cazul cuvintelor derivate cu prefixe verbale și al celor compuse, la care este accentuată în general prima silabă a fiecărui membru: Când se dorește scoaterea în evidență a unui cuvânt din propoziție, accentul de pe unica sau prima sa silabă este mai intens decât cel al celorlalte cuvinte: "Péter ment ma színházba" „Péter s-a dus astăzi la teatru”, adică nu altcineva. Accentul poate fi și contrastiv, adică sunt două sau mai multe cuvinte - chiar dacă fac parte din cuvinte compuse
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
interogative parțiale (cu cuvânt interogativ referitor la o anumită parte de propoziție): "Esik az ↘ eső" „Plouă”; "Hozza ide a ↘ széket!" „Aduceți scaunul!”; „De unde știi?” Propozițiile interogative totale (la care se răspunde prin „da” sau „nu”) compuse din cel puțin trei silabe au intonație ascendentă-descendentă: "Pontosan érkezett a vonat?" „Trenul a sosit la timp?” Propozițiile interogative totale mono- sau bisilabice au intonație numai ascendentă: "Jó?" „E bun(ă)?”; "Igen?" ['i↗gɛn] „Da?”
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
care era înalt, stângaci și care fumase o țigară de foi în timpul discuțiilor dintre cei doi McCarthy. La hotel, Holmes îi explică lui Watson că interjecția "Cooee" este un strigăt australian și că "a rat", auzit de James, reeprezintă ultimele silabe din "Ballarat", o localitate din Australia. De aici, el deduce că persoana care s-a întâlnit cu Charles McCarthy era o cunoștință de-a acestuia din Australia. La hotel, Holmes și Watson se întâlnesc cu John Turner, care mărturisește că
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]
-
de caritate, în care persoane benevole fac lucrări în folosul celor nevoiași". "OuLiPo" se autodefinește în primul rând prin ceea ce nu este. Primul dinte antecesorii "OuLiPo" a fost "Ouxpo", scris și "Ou-X-Po", în care X putea fi înlocuit printr-o silabă articulabilă. "Ouxpo" a fost o fundație înființată în 1960 de matematicianul François Le Lionnais, având drept co-fondator pe poetul Raymond Queneau. Atelierul a fost numit pentru început "Sélitex" ("Séminaire de Littérature Expérimentale" = Seminar de literatură experimentală), apoi "Olipo", pentru a
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
mare parte din aceste ziare nu publicau decât patru pagini, spațiul fiind puternic limitat. "J'Accuse...!" ocupa, deci, aproape o treime din suprafața utilă a numărului din 13 ianuarie 1898. Titlul este format dintr-un singur cuvânt format din două silabe, făcând aspectul tipografic să pară deosebit de îngrijit. Ca urmare, cele două majuscule inițiale și cele trei puncte de suspensie urmate de un semn de exclamare au întărit aspectul dramatic al proclamației. Acest procedeu tipografic, uitat astăzi, i-a impresionat pe
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
prin secolele al VII-lea și al VIII-lea să folosească semnele chinezești independent de înțelesul lor, doar pentru pronunție, pentru a crea efecte estetice în poeziile lor. Încetul cu încetul, s-au cristalizat astfel de semne standard pentru fiecare silabă japoneză. Acest mod de a scrie (Man’yōgana) era însă foarte ineficient, deoarece cuvintele japoneze, deseori polisilabice, necesitau multe semne chinezești complicate. Datorită acestui lucru, s-au dezvoltat silabarele kana din kanji, unde semnul kanji, simplificat atât de mult încât
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
chinezești complicate. Datorită acestui lucru, s-au dezvoltat silabarele kana din kanji, unde semnul kanji, simplificat atât de mult încât deseori nu mai este recognoscibil, nu mai are sensul inițial, ci doar redă sunete sau combinații de sunete. Diviziunea unei silabe japoneze în more se vede în scris prin faptul că pe lângă silabele formate dintr-o singură vocală sau dintr-o consoană plus vocală, și partea a doua a unei vocale lungi sau a unui diftong și sunetul silabic final "n
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]