3,862 matches
-
activat în organizația rezistenței „Confrérie Notre-Dame”. Socialiștii dețineau majoritatea în organizația rezistenței „Libération Nord”, care era principalul intermediar dintre rezistența internă și Franța Liberă. „Organisation civile et militaire”, inițial o mișcare de dreapta, a virat de-a lungul războiului spre socialiști. Pe de altă parte, deși reprezentau cam jumate dintre luptătorii din rețeaua „Libération-Sud”, influența politică a socialiștilor a fost disproporționat mai mică. Mai mulți parlamentari socialiști au jucat un rol important în Rezistență, printre ei numărându-se Jean Biondi, Jean
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
intermediar dintre rezistența internă și Franța Liberă. „Organisation civile et militaire”, inițial o mișcare de dreapta, a virat de-a lungul războiului spre socialiști. Pe de altă parte, deși reprezentau cam jumate dintre luptătorii din rețeaua „Libération-Sud”, influența politică a socialiștilor a fost disproporționat mai mică. Mai mulți parlamentari socialiști au jucat un rol important în Rezistență, printre ei numărându-se Jean Biondi, Jean Bouhey, Édouard Froment, Lucien Hussel, Jules Moch, Jean Pierre-Bloch et Tanguy Prigent. François Camel și Marx Dormoy
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
et militaire”, inițial o mișcare de dreapta, a virat de-a lungul războiului spre socialiști. Pe de altă parte, deși reprezentau cam jumate dintre luptătorii din rețeaua „Libération-Sud”, influența politică a socialiștilor a fost disproporționat mai mică. Mai mulți parlamentari socialiști au jucat un rol important în Rezistență, printre ei numărându-se Jean Biondi, Jean Bouhey, Édouard Froment, Lucien Hussel, Jules Moch, Jean Pierre-Bloch et Tanguy Prigent. François Camel și Marx Dormoy au fost asasinați. Jeans- Baptiste Lebas, Isidore Thivrier, Claude
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
rolului important pe care il avusese în lupta Rezistenței și numărului mare de jertfe din rândul membrilor de partid), Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO). (partid de orientare socialistă) și partidul gaullist Mișcarea Republicana Populară (MRP), condusă de Georges Bidault, (socialiștii radicali și conservatorii de dreapta își pierduseră orice legitimitate datorită colaboraționismului din timpul regimului de la Vichy) . Această alianță a durat până la criza din mai 1947, în timpul căreia Maurice Thorez, (vicepremier al guvernului) și alți patru miniștri comuniști au fost excluși
Guvernul provizoriu al Republicii Franceze () [Corola-website/Science/309668_a_310997]
-
ultimatum, guvernului Károlyi, care însă a refuzat să semneze și și-a dat demisia. A doua zi, puterea a fost preluată de Partidul Comunist și Partidul Socialist, care au fuzionat și au proclamat Republica Sovietică Ungară. Președintele noii republici era socialistul Sándor Garbai, de profesie zidar, puterea reală având-o însă ministrul de externe Béla Kun. Din cei 26 de comisari ai poporului, 18 erau evrei. Primele acte ale guvernării au fost naționalizarea industriei, abolirea titlurilor și privilegiilor aristocrației și separea
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
2 august orașul Cegléd. Armata ungară se dizolvă, la 4 august fiind ocupată capitala Budapesta, în care armata română organizează o defilare. La 1 august, Béla Kun fuge la Viena, unde este arestat. Se formează un guvern nou, condus de socialistul Gyula Peidl. La numai 6 zile este înlăturat de un alt guvern, condus de István Friedrich. Armata română înaintează spre vest, până la 28 august, când atinge linia dintre orașele Györ și Veszprém. Potrivit memoriilor generalului american Harry Hill Bandholtz, reprezentantul
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
o organizație care îi pregătea pe tinerii imigranți evrei să facă "alia" (să se instaleze în Palestina, considerată Țara Israel). În anul 1919, revenit el însuși în Palestina, pe atunci sub mandat britanic, a devenit unul din fondatorii mișcării sioniștilor socialiști din Palestina. La data de 1 martie 1920, mai multe sute de arabi sirieni au atacat localitatea Tel Hai, unul dintre cele patru sate evreiești care formau un bloc izolat în partea de nord a Văii Hula din Galileea Superioară
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
decembrie 1953.. A lucrat la acest teatru până în 1968. Ca o încercare de a se opune asimilării culturale a șvabilor, Liebhartd a inițiat în 1968 la Timișoara cenaclul literar german „Adam Müller-Guttenbrunn”, pe care l-a prezentat ca pe un socialist transnațional, deși el fusese un naționalist șvab. În 1969 Franz Liebhard a vorbit în public despre "colegul " său Robert Reiter. Prin aceasta voia să arate ruptura între cele două etape ale vieții sale, trecerea de la poeziile de avangardă semnate Robert
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
a fost acceptată de conducerea orașului, fiind construită o închisoare nouă în oraș. Deja din anul 1900 devine zwingerul monument, în timpul primului modial fiind folosit că hala de pictură, fiind transformată ulterior în locuințe și ateliere. Din anul 1935 național socialiștii îl transformă din nou în închisoare a gestapului, aici fiind și locul de execuție la moarte a deținuților și prinzionerilor de război. În primăvara anului 1945 este distrus parțial prin bombardamentele aliaților. După război este transformat în monument și loc
Zwinger (Münster) () [Corola-website/Science/310348_a_311677]
-
a murit împușcat într-un accident la casa familiei Villa Giralda din Estoril, Portugalia, la vârsta de 14 ani. Regimul dictatorial al lui Francisco Franco a venit la putere în timpul Războiului Civil Spaniol care a generat tensiuni între democrați, anarhiști, socialiști și comuniștii susținuți în parte de liderul sovietic Iosif Stalin și de către voluntari internaționali, împotriva conservatorilor, monarhiștilor, naționaliștilor și fasciștilor. Moștenitor al tronului Spaniei era Juan de Borbón "(Conte de Barcelona)", fiul regelui Alfonso al XIII-lea. Cu toate acestea
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
au zdrobit amenințarea socialistă, iar regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei l-a invitat pe Benito Mussolini să formeze un nou guvern (29 octombrie 1922). Aripa militară a fasciștilor a fost angajată în luptă împotriva anarhiștilor, comuniștilor și socialiștilor. În câțiva ani, Mussolini a reușit să-și consolideze poziția de dictator, iar Italia a devenit un stat polițienesc. Pe 7 ianuarie 1935, ministrul francez de externe Pierre Laval a semnat acordul franco-italian, care recunoștea interesele italiene în Etiopia, dând
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
confrații săi și s-a format într-un alt mediu: în provincialul Porto, pe care l-a descris admirabil în studiul sau despre Cămilo. În "Aș Farpas" atacă literatura romantică înarmat cu lecturile din Proudhon și critica, în lumina gânditorilor socialiști, moravurile politice ale liberalismului portughez, dând dovadă de un puternic simt al caricaturii. După plecarea lui Eça în America și Anglia, Ramalho se intoarce către Teófilo Braga, care-i insufla ideologia pozitivista. "Odes Modernas" de Antero de Quental, semnifică apariția
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
limba română lucrarea "L’Idéal de la jeunesse" ("Idealul tineretului") de Élisée Reclus și a publicat în 1895 broșura "Determinismul". Tot împreună cu Mușoiu, Panait Zosin a editat "Revista Ideei" în care, pe lângă traduceri din filozofii clasici greci și din scrieri ale socialiștilor, a publicat și lucrări ale unor anarhiști ca Mihail Bakunin și Piotr Kropotkin sau anarhiști individualiști ca Max Stirner, Han Ryner și Henry David Thoreau. Asupra concepției lui Zosin s-a exercitat și influența lui Vasile Conta, iar în ultima
Panait Zosin () [Corola-website/Science/308789_a_310118]
-
aceste aspirații pot fi traduse în viața de cei aleși în alegeri. Una dintre ideile la care țin adversarii stângii moderne este că aceasta ar fi înrudită cu comunismul. Istoria arată că sunt numeroase partidele și mișcările de stânga (social-democrați, socialiști, trotzkiști, anarhiști etc.) care s-au opus cu fermitate autoritarismului comunist, aderenții lor înfundând pușcăriile comuniste. Pornit că o miscare radicală de stânga cu țeluri generoase, comunismul a degenerat în URSS (iar după acest model și în alte țari), a
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
în alte țări. Cea de a IV-a Internațională, apărută în 1938, are caracter trotzkist. Formă în care se prezintă astăzi societățile din Germania, Franța, Anglia și chiar Statele Unite, este mult deosebită de imaginea capitalismului sălbatic pe care o combăteau socialiștii acum 100-150 de ani. Pe vremea lui Marx, dar și apoi, pe vremea lui Kautsky, Roza Luxemburg, Bernstein ș.a. sindicatele erau scoase în afara legii ; grevele erau privite ca acte de rebeliune și mulți participanți la ele - arestați ; ziua de lucru
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
a femeilor. Premier al Japoniei a devenit vicepreședintele Partidului Liberal Yoshida Shigeru (1878-1967). Pentru alegerile din 1947, forțele anti-Yoshida au părăsit Partidul Liberal și s-au alăturat Partidului Progresiv pentru a forma Partidul Democrat Japonez (Minshuto). Fracționarea dreptei a permis socialiștilor japonezi să aibă o majoritate care le-a permis formarea pentru un an a guvernului. După acest prim succes, popularitatea socialiștilor a intrat în declin. După o scurtă perioadă de guvernare a democraților, liberalii lui Yoshida a revenit la putere
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
Partidul Liberal și s-au alăturat Partidului Progresiv pentru a forma Partidul Democrat Japonez (Minshuto). Fracționarea dreptei a permis socialiștilor japonezi să aibă o majoritate care le-a permis formarea pentru un an a guvernului. După acest prim succes, popularitatea socialiștilor a intrat în declin. După o scurtă perioadă de guvernare a democraților, liberalii lui Yoshida a revenit la putere în 1948 - 1955. (Yoshida a fost înlocuit în 1954 în funcția de premier de Ichirō Hatoyama). În 1949 MacArthur a aprobat
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
ședințelor, a redactat trei propuneri de rezoluție, a intervenit de 32 de ori în plen, a scris două declarații și a întocmit nouă amendamente. În mandatul 2009-2014, A fost autoarea a cinci rapoarte ale Parlamentului European și responsabilă din partea Grupului Socialiștilor Europeni pentru 8 dosare. În aceeași perioadă, a depus aproape 200 de amendamente la Comisia de Agricultură și 130 de amendamente la Comisia de Mediu și Sănătate publică. În același mandat, a contribuit cu peste 80 de amendamente la realizarea
Daciana Sârbu () [Corola-website/Science/304948_a_306277]
-
Partidul Socialist Grec. Într-un moment de gravă criză internă a PSI, în 16 iulie 1976, Craxi fu ales de către Comitetul Central pentru a substitui ex secretarul Francesco de Martino. Începu astfel lungă să aventură ca lider de partid. Mulți socialiști, între care Pietro Nenni și Sandro Pertini îl sprijiniră pentru a evita o nesănătoasă spărtura în partid și o anumita confluenta a politicii lui Craxi (situată la extremă dreaptă a PSI) în PSDI. În PSI, cu alegerea la secretariatul partidului
Bettino Craxi () [Corola-website/Science/304958_a_306287]
-
de coaliție. Premierul guvernului polonez în exil, Stanisław Mikołajczyk, a demisionat și, împreună cu alți câțiva lideri ai exilului, s-au întors în țară, la Lublin, unde guvernul provizoriu controlat de comuniști își stabilise sediul temporar. Acest guvern era condus de socialistul Edward Osóbka-Morawski, dar comuniștii ocupau posturile cheie ai cabinetului. Acest guvern a fost recunoscut de Aliați în iulie 1945. Stalin a acceptat ca Polonia să primească 10 miliarde de dolari SUA ca despăgubiri de război din partea Germaniei. În aprilie 1945
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
în Uniunea Sovietică ca una dintre republicile unionale, (o propunere a aparținut lui Wanda Wasilewska), tara a rămas un stat independent, dar plasat în blocul răsăritean, membru al CAER-ului și Pactului de la Varșovia, adoptând modelul politic, social și economic socialist sovietic Hans Frank a fost capturat de trupele americane în mai 1945 și a fost unul dintre acuzații din cadrul Procesului de la Nüremberg. În timpul desfășurării procesului, Frank s-a convertit la catolicism. El a predat procurorilor 40 de volume ale jurmalului
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
secretarul federației fasciste din Ferrara. Începu să organizeze echipe și formă un grup al său denumit Celibano, după numele băuturii sale preferate. Grupul împiedica grevele în contul proprietarilor de pământuri locali prin expediții de pedepsire care loveau în comuniști și socialiști și în organizațiile de țărani din Portomaggiore, Ravenna, Modena, Bologna. În octombrie 1922 participă la marșul spre Roma, alături de Emilio de Bono, Cesare Maria De Vecchi și Michele Bianchi. În 1923 fu acuzat de a fi fost implicat în omicidul
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
Partizanii săi republicani doreau un regim autoritar, un guvern mai puternic și s a fie introdus un referendum, deși constituția din 1875 îl interzicea. Se cerea că responsabilitatea executive să fie preluată de președinte. De Boulanger s-au apropiat bonapartiștii, socialiștii radicali și monarhiștii și grupuri antisemite , văzut că un posibil dictator al Franței și finanțat cu presă controlată. Boulanger a fost astfel lansat în jocul politic de către revizioniști și a candidat în mai multe locuri în Parlament, în 1889 fiind
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Liga Drepturilor Omului. Împotriva lui Dreyfus au fost forțele de dreapta. Armata își apară onoarea și prestigiul , biserica catolică care era în mare antisemită, îl acuză de trădare fiindcă era evreu. Dreyfus era susținut doar de cei republicanii de stânga, socialiști, militanți pentru drepturile omului și francmasoni. Politică franceză se orienta tot mai mult spre socialism. În 1899, forțele de stânga au format o alianța electorală și au câștigat alegerile, constituind un guvern de apărare republican sub conducerea premierului Waldeck-Rousseau. Guvernarea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
și materială s-a îmbunătățit. Se formase și o grupare anarhistă puternică în 1892-1894 care a condus diverse atentate împotriva regimului, liderilor militari și politici, ca atentatul cu bomba plasată în parlament sau ca asasinarea președintelui francez, Sadi Carmot. Gruparea socialiștilor independent, nedorind să se organizeze într-un partid, aveau propriile viziuni și se situau de partea reformismului, fiind condusă de Alexandre Millerand care a ajuns ministru în 1899 într-un guvern burghez. Din cauza disputelor dintre participarea sau neparticiparea unor partide
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]