3,995 matches
-
o întindea. Așa încât, până la urmă, Hartley va fi singură. Și se va arunca în brațele mele, așa cum făcuse în noaptea aceea, în noaptea când alergase peste stânci pentru că era atât de înspăimântată de Ben, speriată să se reîntoarcă la el, speriată să rămână la mine. Atunci venise la mine din proprie inițiativă. Și asta era o dovadă, de fapt cea mai importantă dintre toate. Pe urmă mi-am spus: „Dar dacă va fi singură și-mi va cere: Ia-mă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aflam cotropit de valuri. Mi-am spus că trebuie să mă duc din nou să cercetez cazanul și poate că astfel îmi voi ajuta memoria, dar acum era prea întuneric și nu cutezam să mă hazardez până acolo. Mă simțeam speriat, și ceva mai târziu pur și simplu m-a străbătut o frică de moarte. Am încercat să aprind lampa, dar nu știu de ce n-am reușit. Am aprins câteva lumânări, după aceea m-am dus și am încuiat ușa din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este influențat de boala cardiacă, după cum urmează: faciesul cu pete „cafe au lait” apare în endocardita bacteriană; faciesul de „elf” (sprâncene groase, nas ascuțit, urechi implantate inferior, buze groase) apare în stenoza aortică congenitală; faciesul bronzat apare în hemocromatoză; faciesul speriat, ce exprimă durere de intensitate crescută, apare în infarctul de miocard; "frumusețea mitrală", paloarea tegumentului feței ce contrastează cu cianoză buzelor, pomeților, bărbiei și vârfului nasului apare la pacienții cu stenoză mitrală; faciesul cianotic, edemațiat este evident la pacienții cu
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
lacrima existenței, esența vieții. Viața cea din urmă-lacrima din pahar și cea mai importantă. Totul este o ploaie a lacrimilor. Fiecare deosebită de cealaltă, fermecătoare prin ea însăși, diferită și totuși mereu aceeași. Mădălina Mocanu ÎN INIMA CODRULUI Mă uit speriată în jur, căutând cu privirea ochii inamicului...Îi zăresc și mă ascund grăbită în scorbură...dacă mă prindea... Inima îmi revine la normal. Blana zburlită mi se liniștește. Ce mă fac eu, o mică veveriță în codrul ăsta ?-mă întreb
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
este nesigură. Comportamentul de atașament este folosit pentru a pune în evidență formele diferite ale comportamentului folosit pentru realizarea sau menținerea acestei apropieri (Bowlby 1988ă. Comportamentul de atașament poate fi cel mai bine observat atunci când copilul (sau adultulă este obosit, speriat, bolnav sau are o nevoie specială de îngrijire. Pare a fi o presupunere comună că există întotdeauna un atașament pozitiv față de părinți: nu e așa. Calitatea interacțiunii decide calitatea atașamentului. Ainsworth et. Al (1971ă a descris trei modele de atașament
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
a-și restabili echilibrul devenit instabil. Din acei ani ai primelor crize datează celebrul tablou Somnul rațiunii naște monștri. O pictură cu tematică neoclasică precum Saturn devorându-și fiul, de exemplu, prezintă o serie de emoții pentru spectatorul nesigur și speriat. Goya creează un joc de lumini și umbre care accentuează situația dramatică a uneia dintre cele mai impresionante lucrări ale „groazei și canibalismului”: zeul parcă vine din umbră, își devorează copilul cu ochii ieșiți din orbite, asemeni unui nebun. Dacă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Colegiul Național, Iași Perioada interbelică a însemnat atât pentru istorie și societate, cât și pentru domeniul artelor o etapă a tensiunilor, a contradicțiilor, a oscilației emoționale, aspecte care au stat la baza inovațiilor artistice. Contrar unei lumi interbelice, unei lumi speriate, înfricoșate, timide, ezitante, literatura a lansat momentul de maximă expansiune creatoare. Așa cum războiul și haosul social dominat de durere, boală, crime și jafuri a fost scos de sub cenzură, așa și intimitatea emoțională s-a descătușat de convenții. Cu toată noutatea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
rafale continue de armă. Știam din experiența altora că trebuie să te culci la pământ, așa că m-am culcat. Dar n-am putut sta mult, din cauza curiozității. M-am ridicat și am fugit spre șosea. Eram în același timp puțin speriat. Nu mi-era atât de mine că mă împușcă, mi-era de vacă. Știam că era foarte grav să-mi împuște vaca. Am văzut o mașină la ieșirea din pădure, un jeep, foarte mulți soldați și un om tras de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
iluzii și minciuni. Singurul care a reușit - Dumnezeu știe cum - să coaguleze un nucleu de intelectuali luminați este părintele Paul Mihail. Basarabia creștină, așa cum o dezvăluie el din documente, este calea cea mai sigură de a ajunge la inima basarabenilor speriați și sătui de politică. Ți-am Înșirat câțiva ieșeni iluștri prin capacitatea lor intelectuală, dar mai cu seamă prin disponibilitatea de a se implica În apărarea patrimoniului cultural. Mă Întrebi ce proiecte am. Întrucâtva, am să mă repet. Aș vrea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
luat. I-au găsit de pricină că trecând În România ar fi luat din inventarul școlii satului Nișcani. - Arătați-mi obiectele! Ceru dârzul Nișcănean. Dar nu au putut anchetatorii să găsească inventar adus În țară. Și a rămas. Dar nu speriat și umilit. Dârz! Falnic - că nu degeaba i se spunea Stejarul de la Orhei. Cât l-am cunoscut, din primii ani ai libertății relațiilor dintre Basarabia și Patria Română și până În ultima zi a zbuciumatei sale existențe a fost Într-o
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
semn de protest față de acuzațiile mincinoase care i se aduceau. După vreo trei săptămâni de la acel trist episod, m-a vizitat. Era foarte slăbit. Mergea sprijinindu-se în baston. Se uita în toate părțile cu frică. Era un om foarte speriat. Se temea să nu fie lovit: bătrâne, Securitatea o să mă bage în pământ, tot timpul am fost urmărit, spunea Poetul. *** Aici este cazul să citez dintr-o Notă strict secretă a Securității, referitoare la Cezar Ivănescu, notă aflată la CNSAS
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
moșia "pierdută astă-vară"? Poate că n-ar strica să se molipsească de la ruși de mai multă îndrăzneală, să fie mai decisă uneori, să aibă mai multă demnitate, astfel încât să nu-i mai vedem pe angajații Ambasadei Române umblând prin Chișinău speriați și mereu în vârful degetelor..." Vasile Proca: Dragă Poete, te-ai născut în satul Suceveni (16 noiembrie 1952), având ca părinți pe Catrina și Vasile Sucevan. Reținând cele două nume, Suceveni și Sucevan, întreb: cum s-a ajuns la Suceveanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
moșia "pierdută astă-vară"? Poate că n-ar strica să se molipsească de la ruși de mai multă îndrăzneală, să fie mai decisă uneori, să aibă mai multă demnitate, astfel încât să nu-i mai vedem pe angajații Ambasadei Române umblând prin Chișinău speriați și mereu în vârful degetelor... V.P.: Ștefan Aug. Doinaș, un mare poet și traducător, spunea: "traducerea nu e o simplă translație de sensuri, ci "transpunerea " unui "obiect estetic" verbal dintr-un spațiu de cultură în alt spațiu de cultură. Traducând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ale unui guvern străin, v-ați putea întreba: Ce opțiuni sunt deschise spre acea guvernare? De ce natură sunt conducerea și sistemul politic ale țării? Ce părere are țara respectivă despre sine? Este îndurerată și nerăbdătoare să se lupte? Încrezătoare? Disperată? Speriată? Ce așteaptă de la noi? La fel cum se întâmplă cu oamenii, și națiunile sunt influențate de evenimente care le fac să gândească diferit în legătură cu ceea ce este posibil și ceea ce este necesar. Al Doilea Război Mondial, purtat în numele libertății, a hrănit
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
a aruncat în silă 50 de copeici. Disperată, s-a întors în stabiliment, rugând-o pe patroana Emma Eduardova s-o reprimească. La înmormântarea Jeniei, tânărul Soloviov, sincer îndrăgostit, a venit s-o ceară în căsătorie pe Liubka dar ea, speriată că va fi iar mințită, l-a alungat, jignindu-l. A venit vremea în care s-a hotărât asanarea locurilor de pierzanie, bordelurile s-au desființat. Drept urmare, unele locatere au învățat meserii, altele, între timp, au murit, altele s-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dar a primit a doua suspendare, premieră absolută în justiție. Victime și lalele roșii Edificiul orfelinatului impresionează prin dimensiuni și prin amplasarea sa «deasupra» Odorheiului. În fața clădirii, dale de piatră colorată închipuie lalele roșii, veche emblemă a ungurilor. O măicuță speriată mă roagă să ies, să nu fiu văzut, că e prăpăd dacă află UDMR. Oblicesc că măicuța Ionela, stareța așezământului, se află la... București, pe strada Abrud 78. Vin la București, insist de zeci de ori să ajung la maica
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de intonație, diferitele procedee tipografice). În mod cert, prezența unui verb de expresie contează în această întrerupere, însă ea nu este indispensabilă, cotextul putând fi suficient pentru a marca schimbarea spațiului enunțiativ. De asemenea, în fragmente precum: Îngăimă: Nu! Mă speriați! Mă chinuiți! Să plecăm! Dacă trebuie... consimți el, luând altă expresie 189. găsim citate din discursul direct în care replicile sunt doar juxtapuse. Prin urmare, doar aranjarea în pagină permite identificarea: În acest timp, domnul Rambaud [...] observă indispoziția Jeannei. Nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Unora dintre oamenii sănătoși, după ce înving compasiunea de circumstanță, chiar așa li se înfățișează lucrurile. Ei nu văd bolnavul, ci omul redus la caricatura lui, omul care dintr odată se scapă pe el și-o ia la fugă dezorientat, cât speriat, cât rușinat. Scena li se pare de un umor dizolvant. Poate că au dreptate. Dar, dacă eu conced că au, au numai în măsura în care condiția umană decid că este comică și decid astfel numai în măsura în care definesc comedia ca fiind ultimul și
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
de la Constanța. Era însoțit de soție, mamă, soacră, bunică. Doar cățelul și purcelul lipseau. Tânărul se văita de mama focului: vai, aoleu, nu mai pot! Suferințele lui trebuie să fi fost la limita suportabilității. Ceea ce-l făcea să fie și speriat. Mă făcusem mic în pat, compătimindu-l sincer. Clar, era o urgență. Mama plângea, soacra îi ștergea fruntea de transpirație, bunica își încheia, apoi descheia basmaua, strigând: moare copilul, moare copilul! Soția, în schimb, rămasă lângă ușă, părea detașată. Economisea
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
țânțar armăsar. Numai că exagerarea, conștientă sau nu, a produs o învălmășeală de nedescris în tot și la toate. Mai întâi, au prins a zbârnâi telefoanele, fixe și mobile. - Alo, vecină, ai auzit? - Da, vecină, am auzit și sunt foarte speriată. Nepotul meu e la școală și tare mi-e frică să nu i se întâmple ceva mititelului. - O, și eu sunt extrem de speriată. Și nepoțica mea e la școa- lă. Și e abia în clasa a VII-a. - Ei, oricum
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a zbârnâi telefoanele, fixe și mobile. - Alo, vecină, ai auzit? - Da, vecină, am auzit și sunt foarte speriată. Nepotul meu e la școală și tare mi-e frică să nu i se întâmple ceva mititelului. - O, și eu sunt extrem de speriată. Și nepoțica mea e la școa- lă. Și e abia în clasa a VII-a. - Ei, oricum e mai mare... nepotul meu e doar într-a VI-a. - Alo! Casa familiei Christoph? Vă rugăm să vină cineva la școală, să
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cunoscut cândva. Pe Mari am cunoscut-o în tren pe când mergeam în capitală la un concurs. Vroiam să câștig bani pentru sănătatea mamei și pentru a o părăsi apoi, pentru a începe o altă viață doar cu fiica mea. Eram speriată, incoerentă. Plecasem de acasă spunând o minciună. Mama avea o mândrie și un caracter de așa natură, că nu vroia să afle nimeni viața ei. Stătea zile întregi flămândă și plângea de necazurile ei fără să zică nimănui. Singură a
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ei. Bănuiam că simte că ne vom despărți și îmi șantajează emoțional copilul. I-am și zis: „ De ce i ai spus fetei mele că mori? Sigur i-ai spus o tâmpenie ca asta pentru că nu e copilul meu. E foarte speriată. Cum ai putut să faci așa ceva? ” Mama s-a uitat la mine tulburată și îmi răspunde: „ Ești tâmpită? Cum să-i zic așa ceva? ” Indignată de tupeul meu, mi-a scos ochii mult timp. Eu insistam că e vorba de ceva
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ei era din ce în ce mai greu, iar se răcea în unele părți ale corpului. I-am zis să nu mă lase niciodată și mi a promis că nu o va face. Mă asigura că mă iubește și îmi zicea să nu fiu speriată, că ea ne iubește pe amândouă dar că, acum chiar e foarte obosită și vrea să meargă acasă să se odihnească. Îmi era și milă că o chinuiam să vorbească, dar vroiam să o mai aud. Îmi ceream într-una
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
prejudițiile sociale, fie din cauza vreunui defect organic, devin isterice, invidioase, intrigante, cîrtitoare”, le încondeiază, „științificește”, un naturalist ieșean, prof. dr. Nicolae Leon, pornind de la cîteva cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]