19,182 matches
-
dau brânci în curmei, pe la spate./ Și n-am cum să-ți spun să ferești la o parte./ Mi-e frică de oameni, mai tare/ Ca de judecata cea mare/ De care/ Parcă-am uitat că m-așteaptă-n dosare.../ Aici e stăpân stârpitura/ Cu lanțul, cu biciul, cu ura,/ Minciuna călare pe toată făptura./ Pune urechea colea,/ Pe inima mea,/ Și-ascultă, măi frate,/ Cum bate,/ Mi-e frică, mi-e frică, mi-e frică și tace,/ C-o strânge de gât
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
pe toată durata patimilor lui Hristos: Mamă, sfântă mamă,/ Cum nu ți-a fost teamă/ Drumuri să străbați,/ La atâtea porți să bați./ Să te latre potăi,/ Să te înjure oameni răi,/ Să dai peste călăi,/ Peste hapsâni,/ Peste cruzii stăpâni,/ Peste câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
în inima mea îmi lipsea ceva. Mi-aș fi dorit să mă pot accepta pe mine însumi, dar nu puteam. Doar în momentul în care I-am cerut lui Isus iertare pentru păcatele mele și L-am invitat să fie Stăpânul vieții mele, doar atunci m-am simțit împlinit. De atunci am putut să mă accept și să fac pace cu mine însumi. Am înțeles că El mă iubește așa cum sunt și că m-a creat o făptură minunată, iar eu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360858_a_362187]
-
rugat: „Doamne, ajută-mă să trec peste momentul acesta!”. Atunci am învățat să mă rog cu toată ființa. Acela a fost momentul în care mi-am dăruit viața pe deplin, necondiționat și totalmente lui Isus Cristos, ca El să fie Stăpânul vieții mele. M-am rugat astfel: „Doamne, nu pot merge singur mai departe. Acum realizez cu adevărat că doar Tu meriți viața mea și vreau să fiu al Tău pentru totdeauna”. După ce m-am rugat astfel și m-am abandonat
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360858_a_362187]
-
născuți (d-alde Gigi și câți alți Căpoși), cărora cărturarul român Nicolae Filimon - pe care, dacă l-ar găsi Gigi, l-ar face măturător în Ghencea - le-a dedicat frumoasa scriere „Ciocoii vechi și noi”, acelora care au mâncat starea stăpânilor lor, ce nu i-au lăsat să moară în mizerie, căci boierii adevărați erau cu călimări la brâu și anteriu, cei făcuți erau și sunt în frac și mănuși albe. Și cât de bucuros a fost boierul Negulici când a
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
oameni mai cred că prin cuvânt Putem schimba destine sau dărui menire Putem și altfel viața s-o trecem pe pământ Nu-mi pasă ce vor crede acei ce vor citi Pun versul să mă ierte, eu sunt al lui stăpân De-oi trece peste moarte... eu tot aici voi fi Căci n-am să plec vreodată dar nici n-am să rămân. Referință Bibliografică: Aș vrea să fiu nebunul ce seamănă iubire... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AŞ VREA SĂ FIU NEBUNUL CE SEAMĂNĂ IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360890_a_362219]
-
după cele întâmplate, ar vrea să urle, să nu se mai oprească din lătrat... Strămoșii săi au fost mai liberi și se plimbau noaptea prin sat ori se distrau grozav de bine pe ulițe, în lung și-n lat... Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai țineau în nopțile cu lună... Nici iarna nu-i speria, căci la coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-ai lor stăpâni plecară la oraș, iar bieții câini pribegi, rămași fără speranță, fac turme pe imaș. Doar unii au plecat, mai norocoși în soartă, la câte un om bogat cu vilă și cu poartă... Dar sfânta libertate a lor, a celor mulți
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
ce-s una peste alta, iar bieții câini lipsiți de curți, își blestemă și soarta. Se-adună greu și pun de o ședință, să hotărască toți: de-acum în haită doar, să umble, s-alerge după hoți, Căci vechiul lor stăpân lovește cu piciorul, doar vreun bătrân pribeag să le mai ducă dorul... Sunt blânzi cu toții, nu atacă și nici nu latră către om, îl recunosc și nu-l confundă-n drum cu trunchi uscat de pom... Ei legea lor o
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
-n drum cu trunchi uscat de pom... Ei legea lor o fac și-o apără cu vehemență, că-n lumea lor, câinoasă, nici nu primesc clemență... Ei lesă n-au, nici zgardă, nu recunosc pe cei ce-s slugă la stăpân și stau ca prințișorii pe perne, nu pe fân... Ei sunt blamații zilei, sunt neam de boschetari și n-au statut ori lege, nu-s câini comunitari... Dar vor o viață blândă și lume liniștită, căci nu sunt ei doar
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
cutia și răs �pun �dea: „Mi-a stat, nene!”. După ce m-am mărit am început să-l înțeleg pe Gheorghe Netotu (la noi netot înseamnă prost) și de multe ori îmi era milă de acest truditor folosit la maximum de stăpânul său. Îl chemam și îi dă �deam porția de cinci limonade și câte trei, patru ouă fierte pe care din câ �teva înghițituri le mânca. Îi mai dădeam și bani, dar nu știu dacă făcea ceva cu ei, nu cred
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
acestor sate, așa cum subliniază autorii, nu au venit din neunde, ei s-au stabilit aici venind din nomadism, acceptând, în final, situația vieții sedentare.” În toate satele comunei Șușani, pământurile se stăpâneau și se munceau în devălmășie, nu aveau un stăpân anume. “ Interesante sunt paginile capitolului “Învățământul, Educația “, în care se subliniază avantajele celor care beneficiau de învățătura cărții. Aceștia erau odraslele de preoți “ sau ai unor locuitori mai cu stare.“ Un loc aparte ce ne atrage atenția este cel în
FILE DIN ISTORIA COMUNEI ŞUŞANI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360919_a_362248]
-
a istoriei, prin strădanie și jertfă de sine . Ființa umană devine universală și trăiește universalitatea nu doar spațial ci și temporal, interesată fiind și rugându-se pentru întreaga lume și pentru întreaga creație - care a fost binecuvântată de Dumnezeu Creatorul, Stăpânul și Proniatorul. Această universalitate creștină este nu numai o unificare a lumii, ci și un drum către o astfel de lume, spre Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi mai elocvent și mai relevant în ideea unității
DESPRE PROBLEMA EUHARISTIEI INTR-O EUROPA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360937_a_362266]
-
unii pe alții și toată viața noastră lui Iisus Hristos Dumnezeu să o dăm” . - Toate aceste citate fac trimitere către unitatea eclesiologică, liturgică și euharistică a persoanei, a comunității, a neamului și a popoareler Care-L pramăresc ca Domn și Stăpân pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Veniți toți credincioșii să ne închinăm sfintei Învierii lui Iisus Hristos, că, iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea” ; „Pace lumii Tale dăruiește, bisericilor Tale, preoților și la tot poporul Tău” ; iar la Slujba
DESPRE PROBLEMA EUHARISTIEI INTR-O EUROPA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360937_a_362266]
-
lume, corpul ofițeresc în frunte cu domnul Colonel Strat, corpul didactic, străjeri și premilitari, elevi și eleve, autoritățile comunale și o imensă mulțime din satele apropiate veniseră să-și întâmpine Arhipăstorul. Automobilul oprește. Corul Școlii Normale de fete intonează: ,,Pre Stăpânul...'' O clipă de liniște. În ton solemn, domnul Șuta Ion primarul Beiușului, adresează salutul de bun venit. Îi urmează P.C.Prot. Petru Papp, care în grai colorat, cu inflexiuni învăluite în discretă căldură, își exprimă bucuria că lucrul P.S..Nicolae
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
Tot răul să îl curme, O vreme nu l-au mai zărit Și nu-i aflau de urme. Și ca și mamă-sa, în munți, De lume să se fure, Plecă pe tâmple și pe frunți De piatră și pădure. Stăpân pe codri și pe cer Cu turma de mioare, În gând se întreba stingher: - Au cine mi-s eu, oare, Acesta ce a fi nu par De-un soi cu lumea toată? Cum mi-a fost dat ca să răsar Și
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
să știi ce vrei să știi Urmează-mă băiete, Un glas tună și se-auzii, Ești craiul Dragobete, Iar Dochia e maica ta Și-al Pietrei Duh tătânul Ce-n munți și-n lac în veci va sta Fiindu-le stăpânul. Uimit de-acel ecou vocal, Privi în zare roată, În lung de lac și-n lat de mal Și-un pustnic i se-arată Cu pasul mic și trupul frânt, Parcă plutind ca pana, Ca umbra unei frunze-n vânt
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
-i traiul jalnic Loviți de patimi și necaz, Credința în Năvalnic Și în magia lui mereu. În semn de prețuire, Pentru mărinimosul zeu Al vieții-ntru iubire, Fecioarele îl poartă-n sân În pungă de mătase Și-l pune soața de stăpân Pe toc de uși la case S-alunge farmece și vrăji. Și-l țin la piept și mirii Din firele-i să facă străji În contra învrăjbirii Și-a aprigelor răzbunări De muieruști spurcate Care la pat și sărutări Cam fost
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
se bucură de amploarea verbului rostit, virtute pe care proza lirică răpaniană o cultivă, subordonând-o ritmului implacabil al discursului liric: „Cine poate rezista tentației de a ști tot ce gândește lumea? Ce poate fi mai atrăgător decât să fii stăpân pe gândurile oamenilor?” A treia etapă a creației lui Theodor Răpan este ilustrată de ciclul celor patru Evanghelii lirice: a Inimii (2010), a Cerului (2011), a Tăcerii (2011), a Apocalipsei (2012). Titlurile sunt elocvente în contextul trăirii stării umane fundamentale
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Apare cu talismane regale, stăpân al bolții Devine Poartă cosmică. Suspendat între oglinzi Printre ape tăcute, atinge cu lumina dimineții Luceafărul. El Delfinul, peștele din Apa Botezului Plutește din lumea lăuntrică în imaginea lui Hristos. Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF POARTA COSMICĂ / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364161_a_365490]
-
kilowat, Cu cenușa din furnale, Cu codrul ucis, tăiat, Cu strigoii-n case goale, Cu pământu-nstrăinat. Plângeți bieți români românii Care plâng rămași în sat, Care plâng în poarta stânii, Care plâng că au plecat Și își șterg la fund stăpânii Și s-au dezromânizat... Plângeți bieți români, atâta V-a rămas și-ați apucat: Umilința, foamea, bâta, Fratele cel renegat Pentru care-ai fost bun cât a Profitat și i-ai tot dat... Plângeți bieți români cu ciudă Și cu
PLÂNGEŢI BIEŢI ROMÂNI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364155_a_365484]
-
șarpele Timpul s-a încolăcit ca un șarpe în jurul trunchiului meu Îi simt sâsâitul secundelor, monoton enervant, lângă timpanele mele. Șarpele acesta viclean îmi mai moare câte un vis, câte-o speranță, dar am să-l ucid și voi rămâne stăpânul inelelor lui. Și-atunci... Șarpele... Sau poate ne vom ridica o statuie, la răscrucea viselor pierdute și vom vorbi acolo ca doi prieteni, așteptând iubirea mea, sau a lui., de parca asta ar mai avea importanță. Hai, prietene, nu mă mai
ŞARPELE de LEONID IACOB în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364159_a_365488]
-
plecăm spre casă, spre “cămara” trupului și a sufletului nostru. Mai cunoaștem și recunoaștem faptul că actorul Dan Puric muncește mult pentru tot ceea ce face în lumina reflectoarelor, este și spontan căci are mult talent și generoși talanți oferiți de Stăpânul, Creatorul și Proniatorul, și care sunt fructificați și cultivați de el cu multă strășnicie, de asemenea, are mult umor și o fină ironie (dar nu bășcălie ori sarcasm), ce dă farmec prin abilitatea și eleganța cu care abordează momentele cheie
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
gând. În sensul că, neștiind de unde vii și nici încotro te duci, păstrezi acea scânteie divină din tine, și în acel timp binecuvântat nu mai poți fi încălecat nici de doctrine, nici de ideologii și nici de interese economice. Pentru că stăpânul tău suprem, în sensul bun, este acest mare anonim căruia îi spunem Dumnezeu. Și atunci multe lucruri s-ar anula, și iată, în acest fel, este un monument al Omului, închinat permanent lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a lăsat acea
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
NUDE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 596 din 18 august 2012 Toate Articolele Autorului Din trupurile noastre nude pornesc cărări iar din iubiri cad ziduri în regiunile opace ale gândirii febrilitate sub fragede amprente ale extazului cu temeritate stăpâni ai propriilor gânduri se nasc griji ireversibile trup minte suflet nemurire flamanzii iubirii umbriți de resemnare corodau gânduri lipsiți de candoare se regăseau în iubiri temporare amorul amăgitor va aglutina aroganța în deriziunea momentului într-un peisaj cotidian Referință Bibliografică
DIN TRUPURILE NOASTRE NUDE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364170_a_365499]