KorAP: Find »[drukola/base=strânge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...1547 >

38,669 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

profesorul pe un ton scăzut, frămîntîndu-se -, dacă ar fi fost la altă facultate, dar la Medicină... Uite că și la Medicină era greu, ca la oricare alta. E drept, mulți profesori ne erau prieteni de familie, dar erau și ei strînși cu ușa... Unii, chiar, s-au lepădat imediat de noi, ceea ce nu-i de mirare, că și apostolul Petru a făcut la fel... Vă deranjează trimiterile la religie? întreabă femeia prompt. Consider că discut cu un om cult, care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cafelei. Dacă mai trec o dată pe aici, voi fi dator vîndut. La rîsul delicat al fetei, venit ca un răspuns, Mihai aruncă ochii roată, să se convingă că nu e nimeni în jur, îi prinde mîna cu toată palma, o strînge, ridicîndu-se, obligînd și pe fată să facă același lucru: Îmi refuzi și azi propunera de-a te conduce cînd pleci? Să nu vină cineva... șoptește fata, fără să facă vreo mișcare, prin care ar dori depărtarea. Eu nu stau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei, care mototolesc un capăt de sfoară. Să înțeleg că trebuie să te las în pace, Cristina? Ochii fetei, speriați, se ridică spre el. Poți să mi-o spui deschis, să știi strînge Mihai din umeri, să dea un aer firesc vorbelor sale. Ieri spune încet fata ai invocat motivul unor sticle de vodcă. Mîine ce vrei să mai cumperi? Mihai soarbe jumătate din ceașca de cafea, rămîne mult cu fața în aburii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apropiere, venite cu un coș de nuiele să transporte pungi cu făină, o împiedică să mai spună ceva. Douăsprezece sticle cu vodcă rusească confirmă ea femeii de la casă, cînd Mihai scoate din portmoneu trei sute de lei. Ne pare rău că... strînge din umeri Cristina, însoțindu-l spre masa de ambalaj că din cauza vremii nu v-am trimis cutia acasă, conform bunelor uzanțe ale magazinului. Mihai se uită iarăși lung în ochii fetei, surîzînd, îmbătat, de plăcerea cu care Cristina, deși chinuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o mulgi... Asta o fac prostanii de la mahala... Fii atent: atinge sînul așa... Acum așa..., mai mult pe mamelon și tîrziu, tîrziu de tot, prinde mamelonul între degetul mijlociu și arătător, ca din întîmplare, doar să-l simți, și-l strîngi de mai multe ori, dar numai ca o atingere. Dacă se întărește, e timpul să treci mai departe; cobori sărutul de pe gît pe piept; dacă poți, ferești sutienul cu buzele, să poți sorbi mamelonul, și-o faci mult, pînă te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în cinstea ta! ridică el paharul pînă în dreptul ochilor. Ia te uită! Nu știam că în ochii tăi am și cinste. Puteam să jur că privirea ta m-a "necinstit" din prima clipă! Privirea! exclamă ca un șuierat Mihai. Zău!... strînge el din umeri, coborînd tonul. E drept... Cred că uneori întrec măsura... Ba, dacă-mi amintesc bine, atunci, prima oară, la teatru, cînd Negrea mi-a spus că ești mama fetei de alături... Da, confirmă femeia -, ce s-a întîmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui rugătoare. Te rog! se scutură Maria, să-i arunce palmele de pe ea. Ascultă! face Mihai un gest scurt, prinzîndu-i brațul, obligînd-o să se întoarcă spre el. Ce atîta suspiciune, Maria?! o întreabă, întîlnindu-i privirea plină de răutate. E drept, strînge el din umeri, fără să elibereze brațul, ci doar slăbindu-l comparația asta e banală, e prea uzată; pornește din intenția de-a face un compliment unei femei tinere, spunîndu-i că, mai degrabă, poate fi considerată soră cu propria-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tu, ești și mai! Și dacă-i adevărat? Mă privește pe mine! Și pe el! În nici un caz pe tine! De ce nu-l lași, Maria? menține Mihai tonul ridicat. Poftiim?! tresare femeia, rupîndu-se din curgerea dialogului. Ziceam să-l lași strînge Mihai din umeri. Nu-i păcat de tine? Ești tînără, frumoasă... Și el era tînăr, frumos cînd s-a căsătorit cu "fiica unui reacționar". Tatăl tău a fost reabilitat de mulți ani, nu mai ai nevoie de protecția lui nenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gravă. Cînd ai sfîrșit discuția, i-ai strigat Doinei: "pui de cuc". De ce? Mihai se uită speriat spre Maria. Te-am întrebat repetă femeia pe un ton grav ce te-a făcut să-i spui așa? Momentul crucial al inspirației strînge Mihai din umeri. Nu, Mihai, clatină Maria din cap vreau să știu de ce. Cred că i se potrivește cel mai bine. Cum adică? E greu să-ți explic. Poate că așa se obișnuiește în unele familii, mai ales în acelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu fotoliul, ridicînd privirea. Să-ți mai torn puțină vodcă șoptește Mihai, aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te rog! rîde Maria spontan, reținîndu-i mîna. Simțindu-și degetele strînse cu putere, Mihai insistă: Totuși... Nu. Nu acum. Poate mai tîrziu... Strînsoarea se slăbește, apoi, toată palma femeii lunecă pe brațul lui Mihai, oprindu-și degetele lungi, desfăcute puțin, mai sus de cot, cuprinzîndu-l. Cu mîna liberă, Mihai atinge obrazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
viscolul lovește o dată, cu mai multă putere, zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre fereastră să te rog să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
reflex: cît pe ce să-mi scot țigările. Noroc! Noroc! Ciocnesc și beau încet, cu plăcere. Ascultă, începe profesorul nu mi-aș fi închipuit că tu poți dezarma așa repede. N-am dezarmat; am fost scos din luptă. Conjunctură nefastă strînge din umeri profesorul. Trist, dar adevărat; cum, la fel de adevărat că studenții cu revendicări, de-atunci, din '68, sînt azi funcționari cuminți, cu mînecuțe, iaurt, griji cotidiene... Vorbim de dragul vorbei, dom' profesor surîde Lazăr. La București, atunci, niște studenți au umblat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el. Apoi, încet-încet, întorc privirile unii spre alții. Aura!! strigă bărbatul din nou. Nimeni nu scoate o vorbă; o nedumerire generală plutește pe chipurile tuturor. Doar Lazăr, recunoscîndu-l pe Radu, se ridică de pe scaun și-i vine în întîmpinare. Doctore, strînge el din umeri doamna Aura n-a fost cu noi în cursă... Umerii lui Radu tresar, iar ochii, mărindu-se continuu, stau ficși spre tînărul din față, către pieptul căruia ridică mîinile tremurînd vizibil, cu vîrful degetelor înțepenite de frig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Drace! face un gest furios, sorbind o înghițitură zdravănă de vodcă direct din sticlă. Te pomenești că, imediat ce-și revine, va hotărî să mă dea pe mîna lui nea Toader, ori pe mîna Miliției..." Un fior de teamă îl strînge pe Mihai în spate, apoi, brusc, își simte tîmplele zvîcnindu-i cu putere. I se pare că i-a apărut și durerea din piept, de deasupra inimii, cum îl apucă uneori, spre ziuă, după consum îndelungat de cafea la masa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ehhh! oftează el, parcă să împrăștie tăria coniacului. Ce profesoară grozavă era bunica ta!... E-adevărat că din cauza ta a fost dată afară? întreabă Doina, fără să-și dea seama de gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am auzit și eu, la o discuție, eram mai mică... Săteanu lovește încet cu furculița în bucata de carne din farfurie, clătinînd din cap, cu fața învăluită de urma unei dureri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că te spun lui Theo? Mihai roșește tot. Deasupra inimii, durerea îl săgeată iar. "Ce-s eu ? Marioneta unor întîmplări?" Poți să-i spui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cine-i tipa? Nu știu, zău! Și nici nu știi cu cine a fost la hotel? "Cu nea Toader!" îl taie pe Mihai un gînd, amintindu-și discuția purtată de Săteanu aseară, pe cînd erau în cramă. De unde să știu?! strînge el din umeri. Cu soțul meu, căruia i s-a plîns c-ai acostat-o în magazin. Dar nu știa cum te cheamă. Cînd o să afle, spune Maria, apăsînd cuvintele "nea Toader" al tău s-ar putea să te sfîșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în aer, deasupra părului, peste care și-a legat broboada de cașmir. Se uită lung în ochii ei, în oglindă, amintindu-și ceva, apoi, surîzînd unui gînd născut acum, termină pregătirea și se întoarce să-și ia poșeta. Mă rog! strînge ea din umeri cu indiferență cine mi-a spus că te-a văzut acostînd-o în magazin, mi-a mai spus și altele. Nu cred că soțul meu s-ar bucura aflînd că aseară, după ce ai plecat de la noi, i-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începe să surîdă. Are impresia că stă la masa de pe terasa restaurantului bucureștean, împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și cel de la minister, la care au fost în dimineața aceea amîndouă, a strîns din umeri l-a căutat la telefon (aflat de la uzina din Iași), călcînd peste ura și dragostea ce i-o purta. Sînt Maria Bujoreanu, fosta dumneavoastră profesoară... N-a mai apucat să-i spună că vrea să-l vadă, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria -, l-ar face să fie și mai nefericit acolo... A născut o fată. Cînd Maria a venit pe la ea, la maternitate, i-a dat adeverința de naștere. Du-te și o declară. Cum o botezăm, mamă? Cum vrei a strîns ea din umeri, întorcîndu-se la salon. Peste cîteva ore, Maria a chemat-o din nou în capătul culoarului, la scara de serviciu: Am botezat-o Doina, ca pe doica mea și am trecut-o pe numele meu. Ce-ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că eu îs studentă și cred c-o să-mi fie și mie de ajutor: aflînd că am și copil, poate c-or să mă lase în pace la facultate. Dar n-au lăsat-o. Iar cel de la minister, azi, a strîns din umeri: "pînă acum a mai mers, dar acum..., mai ales că procesul s-a încheiat..., acuzatul, mort..." Nu se poate face nimic a strîns Săteanu din umeri aflînd că fata nu mai este primită la cursuri. E drept, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în pace la facultate. Dar n-au lăsat-o. Iar cel de la minister, azi, a strîns din umeri: "pînă acum a mai mers, dar acum..., mai ales că procesul s-a încheiat..., acuzatul, mort..." Nu se poate face nimic a strîns Săteanu din umeri aflînd că fata nu mai este primită la cursuri. E drept, și eu am fost în situație asemănătoare acum doi ani, dar m-am rupt de-ai mei..., ba chiar am avut și divergențe cu tata... Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat fața, înțelege că bărbatul de la masa lor s-a oferit de soț. Domnule... murmură ea stupefiată. Domnișoară, strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am cunoscut... Nu vă iubesc! Poate cu timpul... Iar dacă n-o să se poată, după ce vă luați diploma, divorțați. Doi ani trec repede. Îngrozitor! izbucnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe care o iubesc... Adevăru-i că n-am pe nimeni, nici n-am timp să caut. Puteți fi dumneavoastră aceea... Dar am un copil de doi ani, domnule! s-a uitat spre Săteanu fata, cu ochii mari, speriați. O fetiță strînge ea din umeri, ca o scuză -, tatăl ei, cînd a aflat că tata..., n-a mai vrut să... Și unde-i copilul? a întrebat Săteanu. La... la orfelinat a îngînat fata. Ne este foarte greu să... Gîndiți-vă le-a hotărît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mare și cu gulerul ridicat din cauza lapoviței, stătea Săteanu. Sărut mîna! i-a spus încet. Am auzit de necaz, toți sîntem nemulțumiți de ce-a pățit dom' profesor, dar... M-am gîndit că-n oraș nu se găsește mîncare... a strîns bărbatul din umeri și s-a aplecat spre un ungher al terasei de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în hol. Mîine seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică transport combustibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]