4,463 matches
-
simțuri. Thomas ar fi putut să strige și mai tare: Și eu am! Dar ești fiica mea! Poate În sinea lui a țipat așa, dar nu a izbutit să articuleze nimic; Ann rostise ceva - Încercase măcar o justificare ; dovedise un strop de gîndire, bună, rea, explica momentul. Thomas era țeapăn, așa cum Îi era de acum și mădularul, n-a simțit nici atingerea acestuia de către o mînă care nu era a lui, nici cum pătrunde Într-un trup care era trup din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
venise deja, cum să și-o treacă? - Înserarea cobora Într-o clipă. La școală? Bine, dar Învățau, universitățile erau pline. Să meargă la biserică? Mergeau, chiar dacă nu prea des. Thomas știa că totul o luase razna, și el contribuise un strop, nimic nu mai putea fi readus la starea dinainte. Dacă, așa cum zicea cîteodată Antonia, Sodoma - lățită cît lumea - urma să-și primească iarăși pedeapsa, nu mai avea importanță. Nu mai trecuse cîndva prin foc? Ce se alesese apoi, de vreme ce tocmai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Domnului, tată și fiice, se Împreunaseră Între ei pentru a nu se stinge neamul? Încă de atunci, un alt pîrjol era sortit să vină, nu mai era nimic de făcut; plăcerea, cît mai era vreme, trebuia sorbită pînă la ultimul strop. Cine putea. Puritanii, moraliștii și neputincioșii nu aveau decît să-și ducă traiul lor fățarnic, pentru că nici ei nu erau curați, păcătuiau cu gîndul, cu fapta, mereu erau dovediți, dar o țineau pe-a lor: Temeți-vă de Domnul! De parcă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un soț, Îl iubise, dar viața era scurtă, tot mai scurtă pentru ea; un mascul, tînăr și bine plătit, totul se cumpăra și se vindea, lumea devenise - nu? - societate de consum; Antonia, din vreme În vreme, ar fi aflat un strop de plăcere, asta i-ar fi lungit zilele. Erau, pe de altă parte, atîția bătrîni cu erecții Întîrziate ori neputincioși, de ce n-ar fi fost revigorați - fără a fi luați În rîs de unii dintre semeni - de atingerea, nu chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
life! După cum tot striga un american, austriac, sau ce-o fi fost, Într-un cîntec după care Rusoaica se dădea În vînt, În urmă cu niște ani, ba și mai tîrziu, la vîrsta ei, auzindu-l, simțea că măcar un strop de votcă i-ar prinde bine. Nici o existență nu era exemplară. Se găseau Antonii de toate neamurile care să arate cu degetul. De ce nu au mers la mănăstire? Punct. Thomas Încăleca pe Suzuki și dispărea o zi-două ; mergea, printre altele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
petrecuse prima tinerețe; mai apăsat se simțea de neliniștea În care și-o trecea pe cea de-a doua. Thomas avea uneori impresia că nu-și aparține lui Însuși aproape deloc. Fusese, Încă de la Început, În parte, al părinților, un strop al bunicii, un altul al Învățătoarei, un pic al unui coleg, destul de mult al altui coleg, o mare și timpurie prietenie, Înainte de Jesper; băiatul acela Îl dezamăgise mai tîrziu și luase cu el destul din Thomas; primele fetișcane Își luaseră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să fac un duș ca lumea, dacă tot am fost atât de matinală. Pe căldura ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de apă se prelingeau pe trupul ei frumos și căpătau, ca întotdeauna în astfel de momente, forma degetelor bărbatului din mintea ei. Era din nou furată de anumite imagini
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
i-o făcuse tabloul înfățișat, îmbrățișându-l pe Eugen într-o pornire cu mare încărcătură emoțională. Uitase că este goală sub halat și, după săruturi pasionale, când se desprinse, cordonul căzu, lăsând la vedere trupul pe care mai străluceau câțiva stropi de apă. O clipă ori mai multe, Eugen rămase cu privirea fixată pe sânii ei. Erau micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deja mort. orice ieșire din sinea dumneavoastră, din cocoloșul protector al patului sau al livingului, îi permite lumii exterioare să vă ciugulească voluptuos, să vă devore cu ferocitate, să vă macereze și să vă expedieze sub formă de așchii și stropi, de fărîme și imagini, de sunete și mirosuri, în mii și sute de mii de direcții. Iată de ce vă spun : fiți prudenți la fiecare mișcare. Și mai ales nu vă deschideți decît în fața unor ființe complementare. 3. Mult prețuite domn
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putea fi definiția unei cărți ? o bucată de creier ambulant, un fragment de creier pus în circulație... oamenii care scriu mult își transferă aproape tot creierul în cărți. Uneori am impresia că Balzac, spre sfîrșitul vieții, nu mai avea niciun strop de materie sub cutia craniană, tot conținutul ei fusese expulzat sub formă de cuvinte scrise... n-am îndrăznit, în primele săptămîni ale relației mele cu domnul Bernard să-l întreb dacă și el ținea de agenție, dacă și el era
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
solicitarea notei de plată se transforma deseori în coșmar. Lucrurile se petreceau cam în felul următor : După ce, cu mișcări de o lentoare ieșită din comun, barmanul îmi pregătea totuși cafeaua și mi-o împingea neglijent pe tejghea, uneori vărsînd cîțiva stropi peste bucata de zahăr pusă alături pe farfurioară, torționarul meu se instala la celălalt capăt al barului și plonja în lectură sau în discuția cu vreun client cotidian. această atitudine era deja pentru mine un semn că urma să fiu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai degrabă chef de vorbă. Brusc mi-am dat seama că nu am cerut vin. Crusta crocantă îmi excitase papilele gustative și am simțit nevoia să acompaniez pulpele de rață cu un pahar de vin. Chelnerul mi-a adus cîțiva stropi de vin într-un fel de cupă, cerîndu-mi să-l gust ca să văd dacă îmi convine. eu eram însă nerăbdător să văd vinul pe masă și i-am spus „da, îmi convine”, fără să-l gust. Chelnerul a plecat imediat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și îi aruncă bărbatului o privire mustrătoare, ca și cum el ar fi fost vinovat de vremea proastă. — Credeți că o să mai țină mult ? — Da, doamnă, o să ne plouă tot weekendul. După ce doamna Bordaz dispăru în lift, gardianul șterse cu grijă toți stropii de apă și toate urmele de noroi făcute de Pexy. se spălă apoi din nou pe mîini, uitînd însă de data aceasta să deschidă robinetul în mod moderat, astfel încît să economisească apa. aversiunea trezită în el împotriva paradisurilor fiscale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era, cu privirile încețoșate, nu făcu niciun gest de protest cînd niște insecte negre cu antene lungi începură să i se așeze pe față, pe mîini, pe umeri. Zeci, sute de mici bestii scîrboase, din piciorușele cărora se scurgeau niște stropi minusculi, un fel de gelatină neagră. De unde veneau bestiile ? De pe aco perișurile orașului, unde stătuseră la pîndă ? sau din zonele periferice, sau de mai departe... Conflictul interminabil dintre Pakistan și India în jurul Cașmirului, dezechilibrul demografic de pe planetă unde lipsesc o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care fusese lanuri de grâu, erau acum numai niște întinse miriști G. Călinescu isprăvite spre orizont, din care se ridica un bâzâit formidabil, fără oprire, de cosași, vărsați în atâta cantitate pe câmp, încît, la trecerea trăsurii, săreau ca niște stropi mărunți de noroi. Otilia prinse unul chiar pe rochia ei, dar, când vru să pună mâna pe insecta de culoarea paiului putred, rămase numai cu un picior minuscul între degete. Când brișca trecea printre semănăturile de porumb, zarea era astupată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
copacului perseverenței. Când se întoarce acasă le pune în sucul răbdării și le amestecă cu uleiul norocului. Când sunt deja bine amestecate le pune în tigaia încrederii și le fierbe în căldura dragostei, adăugând din când în când câte un strop dintr-un extract al răbdării, câteva picături din uleiul esențial al iertării, puțin din ceea ce este surprinzător și o aromă de rugăciune. O dată ce s-a copt tortul în cuptorul destinului, ea îl pune în formele diferite ale autonomiei, în formă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
a nu spurca de sus creștetele heruvimilor, tartorii cei grei încălecaseră scaunele și-și încurajau favoritul cu tropăituri putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă poezia Generației '80 - îi pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se înalțe până la ceruri. Jocurile distrugerilor, care toate îi priveau și pe subsemnații, păreau făcute. 37 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Mîncărica-i fudulie... Băutura-i temelie! vărsă nițică înțelepciune cel cu clop, învăluindu-și partenerul într-un nor de stropi fini de salivă. - Dacă ești damigeană, te descălțăm! Dacă ești sticlă, te desfundăm! Dar dacă ești bidon, te deșurubăm! lătră și primul, deșiratul, cel se numea Chiose. - Bă Chiose nehalit, dacă punem botul pe ceva pahardit... la banchetul ăsta unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de priceput. Putem însă nădăjdui că ei își vor întoarce ochii înspre o veșnicie a neașteptării, transformîndu-și fiecare soarta după exemplul unei fântâni săritoare? Vor atinge ei un destin de devenire verticală? Și procesul universal din fluviu își va arunca stropii spre înălțimi, convertindu-și curgerea inutil orizontală într-o inutilitate spre cer? Când va cădea umanitatea în ea însăși, asemenea acelor fîntîni? Când își va da alt curs înșelăciunilor ei? Dacă viața s-ar prelungi ca și cum nimic n-ar mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
singurătatea Lui. Teologia n-a mai păstrat pentru Dumnezeu decât respectul majusculei. E atâta noblețe cruntă și atâta artă în a-ți feri suferințele de văzul semenilor, în a juca rolul de cancer hazliu... Când azurul echivoc se topește în stropi de plictiseală și picură o imensitate de albastru și de dezolare, mă apăr de mine și de cer cu Mediteranele spiritului. De nefericire ne purificăm în accesele de ură sărbătorească și vastă, în care, reducând totul la nimic și-n
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și n-au putut crea o tradiție revoluționară. Cine era să facă revoluție? O țărănime împotmolită în cea mai sinistră întunecime? Și împotriva cui? Împotriva celei mai stupide aristocrații, care n- ar fi meritat a fi distrusă nici măcar printr-un strop de sânge al țăranului român. Aristocrațiile sânt în general de origine străină. Decât, neamul românesc a avut nefericirea să fie condus de cel mai superfluu și mai puțin mesianic dintre popoare, vreau să zic de greci. Neavând ce face la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe Napoleon torturat de vreo problematică etică sau religioasă? Să lăsăm glumele. Vor fi avut ei îndoieli de strategie. Dar unde-i clipa aceea, ca s-o izolezi din curgerea vremurilor, în care ei s-au gândit măcar la un strop de sânge vărsat pentru dorința lor de glorie și au regretat petele roșii pe nimbul lor? Îndoielile nu sânt demne de cuceritori. Oamenii politici din toate timpurile se aseamănă mai mult între ei decât contemporanii de instincte și preocupări diferite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumea-i visul sufletului nostru. Nu esistă nici timp, nici spațiu - ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborîndu-ne, am putea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte - o femeie cu fața, înfundată în capșon își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
împărați, și milioane de alte infuzorii joacă, în acest vis confuz, pe supușii... El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și cu-n miez negru. Mărimea fiind numai relativă, se înțelege că atomii din miezul acelui mărgăritar a cărui mărgini li era cerul, a cărui stropi soare, lună și stele, acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]