4,158 matches
-
implementare a măsurilor de politică socială, aducând în discuție consecințele stigmatizării asupra implementării politicilor publice. Lucrarea prezintă interviuri care permit răspunsuri la trei întrebări listate de către autoare: implicarea sau evitarea intervenției; implicarea în decizia persoanelor asistate sau acționarea în numele lor; structurarea intervenției la nivel individual sau comunitar. Lucrarea se impune prin crearea unei viziuni participative a partenerilor (funcționari publici, voluntari, beneficiari etc.) în intervenția socială, în condițiile în care partenerii sunt diferiți prin „diversitate existențială: ei sunt inegali ca acces la
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să adopte roluri și modalități de acțiune care nu-i sunt proprii, care nu sunt conforme cu tendințele sale native, fapt care împiedică manifestarea și exteriorizarea plenară a „Propriumului”, a „matricelor sale valorice și a sistemului său axiologic”. Faptul că structurarea persoanei rămâne însă „deschisă”, asigură atât caracterul evolutiv, dinamic, al personalității, cât și posibilitatea unei activități constructive din partea persoanei care, odată cu însușirea progresivă a unor noi sisteme adaptative, va deveni o ființă tot mai rațională, mai unitară, coerentă, și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lui devenind forțele interpersonale. Vom ilustra această nouă optică asupra devenirii personalității, prin prezentarea succintă a concepțiilor câtorva psihologi. Astfel, pentru P. Janet și J. Piaget, „Eul” și „personalitatea” sunt creația mediului social, factorii socio-culturali jucând un rol hotărâtor în structurarea și edificarea personalității, precum și în modelarea ei ulterioară. „La originile vieții - precizează P. Janet - eul nu există, după cum nu există nici personajul. Înaintea personajului exista propriul corp, cât despre eu, el este invenția umanității”. (L' évolution psychologique de la personalité, 1929
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
forța obiectivă a elementelor situații frustrante, ci și de modul subiectiv în care persoana frustrantă percepe situațiile frustrante. În acest sens, putem spune că semnificația și valoarea acordată „situației frustrante” sunt principalii factori care vor determina un anumit mod de structurare a comportamentului, vor imprima o anumită direcție acțiunii de răspuns. Reacția la frustrare ete determinată, altfel spus, de o constelație de factori în care interacționează variabilele organismului, variabilele perceptuale, cu cele motivaționale, de învățare, temperamentale etc. Cunoașterea sensurilor și semnificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
atitudini de „raționalizare”, în sensul justificării prin argumente, în aparență logice, a unor tendințe egoiste, meschine. 2) Modul personal de reacție la frustrare are doar o valoare simptomatică; în spatele lui trebuie să fie căutate condițiile și factorii care au determninat structurarea, într-un fel sau altul, a sistemului comportamental. În acest sens, am subliniat deja rolul important pe care-l au în determinarea fenomenului de frustrație unele procese și fenomene psiho-sociale: ex. consecințele frustrării asupra prestigiului nostrul modelele comportamentului oferite de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității celui frustrat. Dacă pentru cazurile severe de frustrație, care perturbă echilibrul neuropsihologic al elevului, cele mai indicate măsuri de corectare sunt cele proprii școlilor speciale de îndreptare, pentru cazurile mai ușoare de frustrație, care nu duc la apariția și structurarea unor tulburări de caracter, modalitatea cea mai proprie de corectare o constituie tratamentul psihopedagogic colectiv, aplicat în școala de masă. Acest gen de tratament vizează atât influențarea directă a elevului, în scopul restaurării echilibrului psihic zdruncinat și a formării unor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conflict și, implicit, la apariția unor conduite infracționale. „Sentimentul frustrației” face casă bună cu „psihopatiile”, deoarece în cuprinsul lor activitatea reflectorie / activitatea gândirii este păstrată, dar lumea valorilor psihopatului este cu totul alta, decât la oamenii normali, ceea ce face ca structurarea atitudinilor față de sine, față de semeni și față de existență, să îmbrace caracterul unor revendicări egoiste și exacerbate. Se cunosc mai multe forme de „psihopatie”, în funcție de care sector al vieții psihice suferă mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
față de existență, să îmbrace caracterul unor revendicări egoiste și exacerbate. Se cunosc mai multe forme de „psihopatie”, în funcție de care sector al vieții psihice suferă mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și moral al psihopatului. Astfel, când în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ei înșiși; de asemeni, faptul că se supun frecvent unor acțiuni de introspectare și de analiză supercritică a vieții și a rezultatelor activității lor, îi face să trăiască acute sentimente de inferioritate și de inutilitate socială. Când, în sfârșit, în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină tendințele spre simulare și confabulație, se vorbește de psihopatia de tip isteric, iar când psihopatul „fuge” de realitate și se refugiază în el însuși, unde se închide ca într-o carapace (ca semn de protest
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Astfel, problema procesului de alocare a valorilor duce la problema motivului pentru care iau naștere valorile, și mai ales a mecanismelor prin care se decide numai asupra unor anumite valori. Aceasta duce din nou la rolul instituțiilor și grupurilor în structurarea sistemului și la fazele sistemului politic în timpul cărora operează aceste structuri. De ce sistemul politic și nu statul? Înainte de a analiza aceste faze trebuie să examinăm o întrebare preliminară: are vreun rost introducerea unui nou concept atunci când altul a fost întrebuințat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca o situație dificilă asemănătoare celei descrise ca "natură" în ceea ce unii teoreticieni politici mai pesimiști precum Thomas Hobbes în Leviathan au numit "stare de natură". În practică, și în corpurile politice mici poate avea loc o oarecare ordonare, o "structurare" a procesului deciziilor, dacă se întreprinde procesul de alocare a valorilor și dacă membrii colectivității politice își asumă răspunderea politicilor elaborate. Aceasta este realizarea configurațiilor instituționale și de grup, care pot fi numite structuri ale sistemului politic. Natura instituțiilor și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai importante structuri, bătrânii pot avea drepturi de luare a deciziilor pe care alți membri ai tribului nu le au. În acest fel nu numai că se exercită controlul social, dar, poate mai important decât atât, ca rezultat al acestei "structurări", deciziile sunt luate mai repede, deoarece nu implică nici măcar consultarea, ca să nu mai vorbim de acordul tuturor membrilor tribului (Huntington, 1968: 8-11). În acest sens practic, instituțiile și grupurile pot fi privite ca fiind configurații consolidate prin care sunt luate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai întâi articulată de A.F. Bentley în The Process of Government (1967). A fost dezvoltată ulterior de D. Truman în The Governmental Process (1951). Despre neocorporatism, vezi Patterns of Corporatist Policy-Making, ed. G. Lehmbruch și P.C. Schmitter (1982). O structurare sistematică a grupurilor a fost întreprinsă doar parțial. O prezentare de ansamblu, deși veche, se poate găsi la F.G. Castles, Pressure Groups and Political Culture (1967). Asupra distincției dintre grupurile de protecție și cele de promovare în contextul britanic, dar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și să sugerăm direcții pentru investigațiile viitoare. * În acest capitol de încheiere vom face o recapitulare, reîntorcându-ne mai întâi la cadrul general, la problemele pe care le ridică și, în particular, la rolul jucat de norme și instituții în structurarea comportamentului. Apoi vom examina analizele de anvergură medie și vom vedea ce goluri trebuie umplute pentru a obține o înțelegere mai bună a vieții sistemelor politice. Teorie generală: norme, structuri și comportament Sistemele politice și spațiul tridimensional al normelor Poate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
aceeași schemă, la fel și alte nenumărate romane de aventuri sau filme de spionaj. Variantele narative sînt numeroase, susceptibile de a fi plasate într-un anumit spațiu și timp. Aceste variante sînt cu totul lipsite de importanță în raport cu menținerea aceleiași structurări a formelor. Fie că e vorba de Marele Sanhedrin al evreimii universale, fie că e vorba de Compania lui Isus sau de lojele masonice, mitologia complotului are în centrul ei imaginea înspăimîntată și înspăimîntătoare a Organizației. Însușirea ei de căpetenie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ca drul bazei de date (schema/arhitectura datelor) sau o parte a acestora (subscheme ale bazei de date). Schema și subsche ma bazei de date sunt modelele logice ale bazei de date, care au asociate principii generale pentru gestionarea/definirea (structurarea) datelor, manipularea și asigurarea integrității datelor, fără a reflecta modul de reprezentare și stocare a acestor date pe suportul de memorie (care sunt atributele modelului fizic). Se cunosc mai multe tipuri de baze de date după modul de organizare, modul
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
explicativă sau simbolică (portretele la Balzac), de credibilizare mimetică sau de indexare ideologică. Descrierea permite în toate cazurile o transformare a orizontului de așteptare a cititorului și crearea unei competențe de lectură specifice care nu mai vizează pur și simplu structurarea logică și semantică a acțiunilor, ci mai degrabă activarea de cîmpuri semantice legate de lexemele federatoare. Philippe Hamon are meritul de a pune bazele unei cercetări istorice și semiotice care definește o categorie a descriptivului ca unitate discursivă de sine
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
romane la persoana I (autobiografii cum sînt Confesiunile lui Rousseau sau romane epistolare precum Obermann de Sénancour sau Crinul din vale al lui Balzac), în care descrierile sînt asumate de un eu omniprezent; sînt romane care se bazează pe o structurare spațială a ficțiunii (călătoria lui Obermann prin Elveția justifică apariția descrierilor) și mai ales pe o structurare temporală (reluarea firului narativ al romanului de ucenicie, cum este cazul Crinului din vale). În cadrul acestor povestiri apar descrieri expresive "mnemonice", procedeu foarte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau Crinul din vale al lui Balzac), în care descrierile sînt asumate de un eu omniprezent; sînt romane care se bazează pe o structurare spațială a ficțiunii (călătoria lui Obermann prin Elveția justifică apariția descrierilor) și mai ales pe o structurare temporală (reluarea firului narativ al romanului de ucenicie, cum este cazul Crinului din vale). În cadrul acestor povestiri apar descrieri expresive "mnemonice", procedeu foarte bine surprins de către L. Frappier-Mazur și a cărui funcționare o putem analiza astfel: a) peisajul se prezintă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
à la cROIx de sable alezée potencée et cOntRepotencée, chargée au cœur d'une fleur de lys d'OR au pied nOURRi avec: Dieu sauve le Roi nOtRe sire pour devise*. PARTEA A DOUA LINGVISTICA TEXTUALĂ Moduri și niveluri de structurare ale descrierii "Arta descrierii constă, după cum îmi dictează gustul meu (de scriitor, nu spun de cititor), în căutarea unui mod de ordonare succesivă a frazelor care să fie sensibil non-arbitrară. (Descrierea fiind contrariul.) Ideea pe care noi o avem despre
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
funcție focalizatoare / 57 b) O funcție indicială / 62 Capitolul 4 Descrierea productivă / 71 A. Dezvăluirea artificiului (de limbaj) / 73 B. Sistarea iluziei referențiale / 74 C. Însăși materialitatea cuvintelor / 75 Concluzie / 79 PARTEA A DOUA: Lingvistica textuală. Moduri și niveluri de structurare ale descrierii / 83 Introducere: Originile descrierii și clasificările retorice /85 1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis / 86 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă) / 87 Capitolul 1 Descrierea în lingvistica textuală / 91 A. Abordarea secvențială a textualității / 91
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
felul în care poetul își asumă propria condiție așezată sub semnul emblematic al temporalității”. Autorul utilizează cu ingeniozitate achizițiile exegezei eminesciene în interpretarea acestei teme, precum și intuiții proprii, dovedindu-se și aici un analist sagace în descifrarea structurilor, riguros în structurarea ecuațiilor de lectură. SCRIERI: Carte de vise, Târgu Mureș, 1994; Metamorfozele textului (Orientări în literatura română de azi), Târgu Mureș, 1996; Dimensiuni critice, Târgu Mureș, 1998; Fața și reversul textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale), Târgu Mureș, 1998; Timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
componentele sale, precum și al relațiilor cu alte obiecte, ființe sau fenomene: "A învăța structural înseamnă a ajunge să înțelegi relațiile dintre lucruri" (15, p. 36). La început se cunoaște deci structura, se cunosc relațiile elementelor, și nu elementele înseși. Aceeași structurare apare și în modul de grupare a cunoștințelor care alcătuiesc un obiect de învățămînt. Se stabilesc mai întîi noțiunile fundamentale, principiile cele mai generale, cu largă aplicabilitate. O grupare structurală a cunoștințelor favorizează "transferul nespecific" în actul de învățare (transferul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-și găsește sursa și recompensa în propria lui exercitare. Preluînd unele din ideile lui J. Piaget teoria stadiilor, ideea activității ca prim moment al procesului de învățare J. Bruner își construiește o teorie proprie care vizează, îndeosebi, învățarea, dar și structurarea conținutului învățămîntului; el tinde totodată să treacă dincolo de teoria învățării, propunînd elaborarea unei teorii a instruirii care ar trebui să cuprindă: a) modalități de cultivare a înclinației către învățare; b) criterii de structurare a unui "corp de cunoștințe"; c) determinarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
proprie care vizează, îndeosebi, învățarea, dar și structurarea conținutului învățămîntului; el tinde totodată să treacă dincolo de teoria învățării, propunînd elaborarea unei teorii a instruirii care ar trebui să cuprindă: a) modalități de cultivare a înclinației către învățare; b) criterii de structurare a unui "corp de cunoștințe"; c) determinarea ordinii celei mai eficiente pe care trebuie s-o prezinte acest corp; d) precizarea naturii și a ritmului recompenselor și pedepselor din cadrul procesului de învățare și predare. Înțelegînd relația strînsă dintre învățare și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]