3,864 matches
-
avem pe cel al onoarei. Atmosfera devenise foarte tensionată, la fel fusese și-n parlament când se discutase chestiunea, primul redactor se sculă de la birou și se plimbă cu pași mari, iar Pavel își mai aprinse o țigară, ceea ce spori supărarea preopinentului. — Și nu uita de la ce-a plecat totul, adăugă Neculai Procopiu, fără să se uite la el. Discutară, pe un ton aparent mai potolit, deși clocoteau încă, despre incidentele din strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de fier. Mi-a încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
piept. Știa cum arată o inimă, pe jumătate roșie, pe jumătate albastră, cu niște țevi care pleacă din ea, o văzuse pe o planșă a doctorului Margulis, dar era sigur că a lui e acum toată neagră și boțită de supărare. Să-i spună mamă-sii? Nu, de ce s-o sperie, fiindcă inima ei e cu siguranță ca un pui de porumbel, nu te poți apropia de ea fără s-o faci să tremure de frică. Să-i spună Iuliei? N-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vizitiu din vecini, de la domnul Văleanu, tatăl Elisabetei. Nelu al nostru e bolnav, tot papa îl îngrijește și eu îi duc de mâncare, fiindcă toată lumea e ocupată. Să scriu măcar aici că așteptam venirea străinului cu sufletul la gură, și supărarea cu tăcerea lui Alexandru a trecut pe planul doi. Cât am reușit să văd afară, că era cam beznă, mi s-a părut că domnul Crețu se chinuie cam tare să coboare din trăsură și mersul îi e nesigur. A
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-a retras și ea cu coada-ntre picioare când a fost repezită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca și cum te-ai fi născut, a fost ca primul strigăt al unui copil“. Trupul meu a făcut tot ce trebuie fără să-l fi învățat nimeni nimic. Safta cred că știe, fiindcă de-atunci mă privește cu un soi de supărare. 6 La amiază ceața s-a spart pentru câteva ore și s-a putut vedea fumul din hornuri, dar nu drept ca o lumânare, cum era în zilele cu vreme frumoasă, ci cocârjat și umil, luând-o în jos, tremurat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu cred acest lucru. Omul moare atunci când vrea Domnul. Dar copacul moare când vrea omul. Hai, la muncă! Nu am putut să văd cum taie bunicul nucul uriaș. Dar am auzit un suspin aproape omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru viitorii puișori. Apoi au început serviciul: au curățat
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
drept îl așteaptă multe cotituri în viață. Trăim într-o curbură a spațiului și într-un suspin al galaxiei. Există copii care nu au fost mângâiați decât înainte de a se naște. Hazardul este coautorul fiecărei vieți. Capodoperele apar uneori din supărările destinului. Omul sărman se află la confluența tuturor conjuncturilor. Artiștii trăiesc în miezul conflictelor, pentru că nu au un sistem de evacuare a dramelor lumii din ei. Artistul e plural. Ca Universul. Marile destine fac parte din zbuciumul învolburat al omenirii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și l-a îndemnat la asemenea fapte războinice? Ce aveau ei în plus și nu împărțeau cu el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu râvnea la bunul altuia. Avea totuși un mobil al supărării, ce îl luase prin surprindere precum erupția vulcanului Etna pe locuitorii Pompeiului, și trebuia să se răfuiască cu cineva. În acel moment se ivise ocazia și energiile în stare latentă, ce stăteau conservate în vreun cotlon ascuns al sufletului său
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sănătoși? Și pe tine cum te cheamă? întrebă profesoara din curiozitate pe băiat. Florin. Am trecut în clasa a treia, a anticipat cu mândrie acesta, fără să-și întrerupă activitatea lui de mic gurmand și fără să ia în seamă supărarea mamei. Între timp, tânărul Bidaru își mânca și el cu poftă porția de pâine sau... de "mană cerească" și jumătatea de roșie din care mușca cu atenție să nu stropească pe cineva. De altfel, precauția era zădarnică. Roșia cărnoasă nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cavalerul Tristei Figuri", chiar în imediata apropiere a cofetăriei "Scala", era cât pe ce să se ciocnească nas în nas cu Doru Gârleanu. Bidaru, fără a pierde timpul cu invitații inutile, pentru a se răcori puțin și a uita de supărare, având nevoie de compania cuiva, l-a împins aproape forțat înăuntru la o cafea. În momentul în care și-a scos canadiana să se mai răcorească, privind cu atenție în jurul său, observă că la masa vecină trei fete vesele ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sta în cale. Anuca, de mică, se dovedea a fi un caracter puternic. Prin minte îi trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi un caracter puternic. Prin minte îi trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare în școală. Se strecură prin ușa întredeschisă, și privi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca era un copil milos, dar mai ales bună la suflet... nu putea îndura să pricinuiască cuiva vreo mâhnire, și suferea pentru cel mai mic cuvânt de supărare împotriva ei. Cu intuiția ei de femeiușcă, din instinct, îi plăcea de ceva... de cineva, ori nu. Când a citit Miorița, a plâns sub plapumă, până n-a mai putut, de tristețea de a nu-i fi putut alina durerea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup și i-l întinse Anucăi, murmurând rar, abia șoptit, fără s-o privească: „- Na‟ ... să ai grijă de el!“, atât i-a spus, și-și căută de treabă... parcă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trebuie să te ferești... ori, să-l omori!“ gândeau ei o vorbă veche, și-l știau pe Lisandru cât e de arțăgos la băutură, mai ales. Crâșmarul, învățat cu năravurile și hârțagul mușteriilor, șterse îndată tejgheaua de cioburi, fără nicio supărare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost o răbufnire; parcă adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să nu izbucnească în hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî! ..sudui el cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald simțindu-se, desigur, vinovat. Dar obstacolele nu se opresc aici. Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna Istorisiri nesănătoase fericirii 7 dreaptă. Neglijându-se, mâna i se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și azi gândindu-mă cu mare emoție, la clipele acelea petrecute în februarie ‘77. E ca și cum mi sar opri și acum, respirația: “De multe ori Iozefina intra în bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o supărare de nedestăinuit), se așeza la mescioara cu pricina și-și pregătea, după un ritual bine stabilit, hârtiile fără să întrebe de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor dintre stativele cu cărți, ca și cum ar fi fost convinsă că eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o semnase, foaia era goală. Recunoscu că foaia nu fusese barată cu o linie în diagonală înainte de a o fi semnat și atunci funcționarul îi spuse că nu trebuia s-o semneze nebarată. Gerard tremura acum, de-a binelea, de supărare. Unde era să meargă să se plângă? La cine? Ce argumente să aducă? Simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Puteți întreba pe doamnele ...care... - făcu Gerard fâstâcindu-se. Plecate în concediu la mare, cu bilet, de astă noapte - fu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acolo... Pe de altă parte - făcu o scurtă pauză -, ați menționat familia lui. Ce știm despre ea? Dacă am găsi-o, eventual am putea face un schimb... — Au părăsit zonele lor de pășune - în glasul generalului se ghiceau nemulțumirea și supărarea. Și nu mi se pare demn să implicăm în chestia asta femei și copii. Ce impresie ar face armata dacă ar trebui să recurgă la asemenea metode ca să-și rezolve problemele? Armata poate rămâne deoparte, domnule general. Se vor ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
epistola, tata s-a încruntat și a aruncat către mine niște priviri de parcă... Oricum, erau niște priviri pe care nu le mai văzusem, nu prea știam cum să le interpretez, deși, sincer să fiu, simțeam în ele un pic de supărare, ba nu, greșesc, poate că era un fel de invidie... Nici mama n-a vrut să-mi spună ce-i cu plicul acela special. Cred că tata o câștigase inexplicabil pentru mine de partea sa. Tot Nineta m-a luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ochii nici atunci când am auzit cunoscutul scârțâit al ușii de la ieșirea din apartamentul Ninetei. Eram atât de inteligent, încât îmi dădusem seama că Dona Mona plecase fără să rostească o vorbă. Ca talentat psihanalist în rapidă ascensiune am realizat că supărarea ei depășise limitele oricărui strigăt, oricărei potențiale amenințări cu păruiala... Și, ca să-și savureze și mai mult victoria, Nineta a spus pe nerăsuflate: "Doamne, Doamne, Doamne, Doamne! Îți cere omul ajutorul, vrea să-i ridici o piatră de pe suflet, trudești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de piatră... Dumnezeii cui te-o lepădat... Nea Onuț își vede de somn; zâmbind... Roboțelul ruginit muncește din greu. Ține pixul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din mașină și începe să strige: "Procesul-verbal! Procesul-verbal!"... Burtă Multă înțelege comedia și o ia repejor, pe scări, ca deschizător de drum, către apartamentul lui nea Onuț. Roboțelul agitat îl urmează. Pe scări, tot beznă. Burtă Multă e negru de supărare: "Calicii dracului! N-aveți un bec pe toată scara!"... Mă amuz. De la parter parcă aud cum roboțelul face zgomot de tinichea, lovindu-se mereu de balustradă și pereți. Durează ceva vreme și auzim pași coborâtori și prudenți. Burtă Multă, liniștitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu mai puteau scăpa, ca de râie, de notele de zece. Tata se plimba ce se plimba prin casă și, deodată, mai amintea, răstit uneori, de câte un sfânt sau un cuplu de sfinți. Asta nu înseamnă că, la mare supărare, nu-și lua libertatea de a aminti de mai mulți sfinți într-o frază ceva mai lungă... Și ce-au vrut de la tine?... N-am când răspunde, că tata iar o face pe eruditul, cu noi sfinți strigați, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]