3,826 matches
-
cotidiene, cu sufletul încărcat de lumina sărbătorilor petrecute. Pe tăpșanele înverzite de iarba crudă, unde pășteam cârlanii, oile ori vitele, participam împreună cu ceilalți băieți la loteria ciocnirii ouălor roșii, care se transforma într-o practică neprohibită și fără urmă de supărare. În câmpul fragmentatelor amintiri din îndepărtata copilărie, jocul de-a ciocnitul ouălor roșii a rămas ca floarea de mac în câmpul de secară. Mi-i dor să fac treabă Vremea frumoasă de mijloc de toamnă cu lumina ca mierea a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu convingere și am încheiat așa: Faceți, domnule ministru, acest lucru, nu pentru mine, deși aveți datoria să țineți seama și de mine; faceți însă aceasta pentru Iași, pentru cea de a doua Capitală a țării". "Și atunci, cu o supărare, cu un năduf, cu o privire disprețuitoare, pe care nu le voi uita niciodată, domnul ministru m-a refuzat net, adăogând: "Și apoi, scutiți-mă de toate pretențiile astea ale Iașului, de absurda glorie cu care se împodobește mereu. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin el însuși și de la sine, întrucâtva ferit de riscul acesta. Dar când mi se-ntâmplă să vin în conflict cu cenzura, destul de rar cum am spus-o și tocmai de aceasta, mă supăr. Asta nu înseamnă mare lucru, pentru că supărarea mea nu ia de obicei forme concrete. Nu mi-au plăcut niciodată gesturile inutile nici n-am apreciat violența, chiar în cuvinte, chiar în atitudini. Și de aceea n-am reacționat nici în cazul recent de care am pomenit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
copii; apoi a murit Sara și ca mâine mă duc și eu. În toată viața asta fugarnică numai în învățătură am avut plăcere curată, mângâiere, uitare de mine și de lume. La toate celelalte, tot plăceri căptușite cu griji, necazuri, supărări. Și când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Dar învățătura, asta o iau cu mine, cu ea mă voi înfățișa eu acolo și voi zice: Doamne, m-ai trimis în lume cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deși s-au făcut chiar și autoportrete. Dacă vorbim de autoportret, după părerea mea, pictorul naiv are nevoie uneori să se regăsească în tablourile sale, mai mult decât semnătura din colțul lucrării, sau stilul propriu care îl reprezintă. Fie la supărare sau în momente de bucurie, pictorul naiv dorește uneori să se vadă pe el, dar așa cum știe el să se reprezinte, chiar dacă stilul este naiv, mai mult sau mai puțin elevat. După părerea mea, reprezentativ pentru portretistica în pictura naivă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la lucrarea „Legea Mării” , pe care am dorit să o termin pentru a o expune a doua zi în expoziție. Ziua vernisajului a fost prima mea zi pe parcursul căreia am fost nevoit să schimb trei stări diferite în care necazul, supărarea, emoția, neliniștea, enervarea, bucuria, alături de oboseala pe care o acumulasem trebuiau să se suporte în interiorul sufletului meu, căutând o cale de mijloc pentru a putea să rezist evenimentelor ce trebuiau să aibă loc și la care trebuia neapărat să particip
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tei sau cireș e postul pe care de fiecare dată îl țin și dorința de a reda acea sfințenie care se găsește în icoane, e acel lucru care pentru moment te face să te înclini, deschizându-ți sufletul, spunându-ți supărările. E foarte greu, dar atunci când crezi că poți să realizezi ceva cu ajutorul lui Dumnezeu, reușești, numai prin post și rugăciune; sunt două lucruri care sunt obligatorii după părerea mea, dacă vrei să fii un iconar cu har Dumnezeiesc. Nici
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
același timp încredințarea în ceea ce privește împăcarea cu Preasfânta Treime, într-atât încât, o dată terminată liturghia, fiind în rugăciune în liniște și tihnă sufletească, căutând să văd cumva, nu puteam sau nu izbuteam nici să văd, nici să simt dezbinare sau vreo supărare din trecut; mă simțeam ca cineva care, obosit fiind, se odihnește cu suflet liniștit, evlavios și vizitat; această odihnă nu a contenit nici la foc și nici de alte câteva ori când mi-am amintit; seara, neputând afla nimic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
puțin câte puțin primise vestea ca pe un fulger că pruncul este bolnav. O transferaseră la un spital într-o secție de specialitate, la cardiologie, în capitală. Șase luni de zile rămăsese alături de Doruțu zi și noapte. Din cauza oboselii, a supărării și a igienei superficiale, lăuzia o întoarse încă patruzeci de zile. Se ruga seară de seară, sărutând pământul de la picioarele ei, implorând toți sfinții să facă o minune, iar lacrimile își dădeau drumul fără voia ei, ajungându-i în picături
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uitat-o Nicky. Își scutură capul involuntar ridicânduși bărbia mai sus, vrând cu tot dinadinsul să se debaraseze de astfel de gânduri negre care o torturau de ceva vreme. Aceste stări o indispuneau total. Cu cât reflecta mai mult asupra supărării ei, cu atât se simțea ca un milog într-o situație dificilă. Se gândi să îl viziteze, să îl caute acolo unde este. Începu să vorbească cu ea însăși: - Încă nu știu dacă o voi face. Am destule motive contrare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
reuși într-o bună zi, înfingându-și această promisiune ca pe o țeapă în inimă. Voi scăpa de această traumă, dar pentru el va fi întotdeauna prea târziu să mai revină în viața noastră. Nu făcu nici un efort să își ascundă supărarea. I se adresă lui Nicky de sus și cu asprime în glas: - Cine este persoana cu care îți faci semne pe sub masă? Mă crezi așa de proastă? Crezi că nu am văzut, nu am simțit cât de ridicoli sunteți? - Tot
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de cronica mea, precum auzisem ; mi-a răspuns : Vocea lui a ajuns la noi cu întârziere, din cauza ecoului de la microfon. Acum îmi dau seama că, la un om sortit să trăiască doar 27 de ani, chiar și zece minute de supărare sunt prea mult... Din păcate, nu pot să dau rewind. și nu putem da toți rewind, până în clipa aceea fatală din noaptea de joi spre vineri, la intersecția Splaiului cu Eroilor, pentru a scoate din cadru bolidul criminal. Viața lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
criminal. Viața lui a fost tăiată brusc și brutal, într-un montaj care mi se pare absurd și nedrept. Acesta doar acesta este, de fapt, finalul nereușit, la care nici unul nu ne gândeam. “i la care ne gândim acum cu supărare, furie și neputință ; se pare că Dumnezeu din ceruri, dacă există, este un regizor foarte prost... Boiling Points - CNC 2006 Pe MTV există o emisiune, Boiling Points se numește, al cărei principiu e simplu : cei care-și păstrează calmul în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un gest scurt spre mine doamna Petrache, arătînd cu privirea spre Lidia. Ce-i, Lidia? întreb eu. Ia mai lăsați-mă în pace! ne strigă Lidia. Toată ziua va legați de mine. Ce ai, măi fată? o întreb, știind că supărarea ei pe mine nu poate fi serioasă, între noi fiind stabilite cele mai colegiale relații, încă de pe vremea cînd ne întîlneam în biblioteca Facultății de Fizică. Nu-i mai telefonează profesorul, îmi șoptește inginera Mugur. Mugurel, ia ține-ți gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e ăsta planul tău? Luke se preface șocat. Și abia acum îmi spui asta? Ei bine, dacă nu vrei să schimbi regulile de bază, poate că chiar ar trebui să semnăm un prenupțial... Surâd vag - dar sunt încă neagră de supărare. Știu o tonă de oameni de aici care au semnat contracte prenupțiale, zic. Știu că asta fac foarte mulți. Dar n-ar fi trebuit să... ne facă ea un contract, fără măcar să îl consulte pe vreunul dintre noi! Știi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aveam cinci minute libere... pacă nu eram în stare să fac asta. Habar n-am ce s-a întâmplat aici; câte certuri și discuții și injurii or fi avut loc. Ce știu precis e că Elinor e probabil neagră de supărare. Și că mă așteaptă o ceartă de pomină cu ea. Însă... pur și simplu nu-mi pasă. Tot ce-mi doresc acum e să mă bag cât mai repede în pat. — Hei, ai primit azi mai multe cutii de la QVC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
groază de lucruri în trei săptămâni! — Găsești tu ceva? Ăsta e singurul tău răspuns? Poate se întâmplă o minune! Încerc un mic surâs, dar pe chipul lui Michael nu se citește nici o reacție. Pare în continuare șocat. Și negru de supărare. Simt un junghi cumplit. Nu pot să suport ideea ca Michael să fie supărat pe mine. Îmi bubuie capul și simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Cu mâini tremurătoare, îmi înșfac geanta și-mi iau haina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mutat aici. În ochii ei văd din nou acel licăr ciudat și e foarte clar că face eforturi să-și reprime orice urmă de emoție. Dar care să fie oare acea emoție? Furia pentru faptul că sunt atât de nerecunoscătoare? Supărarea că totuși Luke nu are de gând să se mute în același bloc cu ea? O parte din mine moare de curiozitate și vrea să-i dea jos masca, să-i pătrundă în minte și să afle totul despre ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zi frumoasă și însorită și, uitându-mă așa pe geam la câmpurile pe lângă care trecem, simt cum mă cuprinde un val de fericire. Nu-mi vine să cred că totul a funcționat fără greș. După atâtea luni de griji și supărare. Suntem în Anglia. Soarele strălucește. Și o să ne căsătorim. Știi, sunt un pic îngrijorat, spune Danny, privind pe geam. Unde sunt castelele? — Suntem în Surrey, îi explic. Aici nu avem castele. — Și unde sunt soldații cu căciuli de un metru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
căci un ordin (turc. hatișerif ) al sultanului, emis În 1771 și reiterat În 1787 și În 1803, abroga asemenea interdicții discriminatorii. În acest ordin se cerea ca atât evreii pământeni, cât și ceilalți locuitori ai Moldovei „să nu aibă vreo supărare de către nimeni asupra straielor și a portului lor” <endnote id="(109, p. 108 ; 322, p. 219)"/>. Dar Însăși existența unei prevederi care abrogă o interdicție este un semn că acea interdicție se aplica Înainte. Așa cum am arătat mai sus, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai vechi care stătea în mapă. A ieșit mare, chiar cu vreo 4-5 pagini peste acelea anunțate (12 p.). Doresc să meargă integral și în același număr, și ca spațiu și ca opinie . Dacă nu merge așa, nu este nici o supărare să nu-l mai public, numai că te rog mult ca de ultimele pagini, acelea dactilografiate, să ai mare grijă căci nu le-am mai transcris. Te rog insistent dacă merge, să-l colaționezi mata cu o atenție specială după ce
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dactilografiate. Nu știu spre ce revistă îl voi mîna . Despre Convorbiri literare n-am plănuit nimic și nici nu am de gînd deoarece sînt, ca și tine, într-o teribilă criză de timp. Chiar să zic că mi-a trecut supărarea, n-aș putea să-ți ofer nimic pentru nr. 3. Ceea ce am eu gata (finisat, dactilografiat), nu cred să vă intereseze. E vorba de un profil critic: Cornel Regman (9 pag.) și unul G. Dimisianu (2½ pag.) . și apoi să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
comporte reprobabil, adică așa cum noi sîntem incapabili s-o facem. De aceea uneori ajungem, cum zici, la apatie. Uneori mă încearcă gîndul că tot ce fac, ce scriu e zadarnic de vreme ce orice mic succes este mai mult un prilej de supărare, auzind bîrfelile „amicilor”, decît de bucurie. De mai multe ori mă înverșunez, mă înăspresc în muncă știind că dușmanii pot fi loviți numai așa. Tristețea e că mulți nu citesc revistele și deci nu pot recepta loviturile, adică iscălitura noastră
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Iași" data =”18 sept[embrie] 1974”> Dragă Costică, Ieri mă gîndeam să-ți scriu cîteva rînduri, dar d[upă] a[miază], cînd ajung acasă, găsesc scrisoarea ta. știi că eu cred în telepatie! Tăcerea noastră nu presupune nici un fel de supărare. în iulie cînd am plecat, nu puteam trece prin Bacău. Ne-am dus, de aici, direct la mare (12 zile). Apoi acasă, la Nuța și la mine, foarte puțin. Timpul nu ne-a îngăduit să ne oprim, la întoarcere, în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mihăescu </citation> (10) <citation author=”Haralambie Mihăescu”> Am citit regulat Ateneu în ultimele luni; mă delectează, între altele, varietatea. Apreciez „accentele” lui Septembrie și [sic!] Aghatei . Trimet alături zece pagini pentru revistă. Dacă nu aveți loc, nu va fi nici o supărare. Voi plăti eu dactilografa. Nu am aici (în „secuime”, acolo unde își făcea vacanța - n.m.) nici mașină de scris, nici condei și cerneală , nici adresă sau telefon. Rămîn cu afecțiune al D-tale, H. Mihăescu 6550 Roman, 2 oct[ombrie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]