27,141 matches
-
se trezi că-și reamintește spusele roboplanului, conform cărora Crang nu-i putea fi de nici un folos. Tipul era înconjurat de oamenii bandei și de cei din propria rasă. Avându-l pe Thorson comandant suprem, Crang era nevoit să-și supravegheze orice gest. Tăcerea fu ruptă brusc de râsul lui Crang. ― O vreme ― zise el ― am fost cât pe-aci să-ți dau drumul, cu povestea ta cu tot. În realitate însă, noi nu suntem aici ca să ne jucăm de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zeci, serii întregi. Pentru cele care necesitau aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fost acceptabilă din punct de vedere non-A. Va trebui să inventezi o altă poveste. "O poveste!" gândi Gosseyn; și-l privi pe Prescott, îl privi cu adevărat, cum s-ar zice, pentru prima oară. Ochii celuilalt, imperceptibil îngustați, îl supravegheau. Una dintre mâinile lui alunecă nevinovat către arma din buzunarul drept al hainei. Probabil într-o mișcare reflexă; nici el nu spera cu adevărat să reușească, căci Gosseyn îl devansă, fără nici o dificultate. ― Aș îndrăzni să afirm ― zise liniștit Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott, nu? Mai ales că am de gând să-mi scot pantofii cu indicatorul de poziție înainte de a ieși din oraș. Cinci minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
N-avem timp de pierdut ― rosti el grăbit. Dacă distorsorul se mai află în Mașină, trebuie căutat, imediat. ― Îmi este imposibil să plec înainte de miezul nopții ― protestă Lyttle. Am primit cu toții ordin să rămânem la posturi și fiecare hotel este supravegheat. ― Unde ți-e robomobilul, dacă ai așa ceva? ― E parcat pe acoperiș, dar, vă rog ― și vorbea serios ― să nu încercați să-l luați. Sunt sigur că ați fi imediat arestat. Gosseyn șovăi. Constatase că în ultima vreme nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici un sunet. Chinuit de senzații contradictorii, nu putu formula decât un singur gând: "Ei, și acum ce trebuie să fac?". Thorson îi făcu un semn din cap. ― Am dispus în jurul lui o companie înarmată cu suflante. Sunt acolo și-l supraveghează. Acum e rândul tău, du-te, spune-i că Institutul e înconjurat, că instrumentele noastre n-au detectat nici o sursă de energie radioactivă și, prin urmare n-are cum acționa împotriva noastră. Se îndreptă de spate cât era de înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fie remediată. Se despărțiră, strângându-și mâinile. Întorcându-se spre secția lui, Grosvenor își spuse că nexialismul începe să câștige teren, deși pe căi ocolite. Când intră în vestibul, rămase surprins văzându-l pe Siedel într-un colț, de unde-i supraveghea pe chimiști. Psihologul îl observă și se apropie de el, spunându-i: - Tinere, nu crezi că treaba asta e cam imorală? Grosvenor își dădu seama, nu fără oarecare neliniște, că Siedel ghicise natura experienței la care-i supusese pe chimiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a auzit un zgomot mai deslușit care a coincis cu un sughiț prin somn al sergentului. Acesta deschise ochii, iar Fane se aplecă peste cutie ca și cum ar fi lucrat din greu și-o acoperi cu pieptul lui lat. Sergentul îl supraveghe o vreme, apoi pleoapele îi căzură peste ochii mici. Inelaru puse cutia jos și o deschise fără să facă cel mai mic zgomot. Pe fața lui se zugrăvi o uimire nespusă. Scotoci apoi cu atenție prin toate despărțiturile, închise totul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
glasul lui sună calm, deși puternic: - Departamentul de coordonare. - Aici e Lucy Rall, paznica lui Cayle Clark, potențial ofițer al Imperiului. Continuă apoi cu povestea celor pățite de Cayle și adăugă: - L-am evaluat ca potențial uriaș calidetic și-l supraveghem, în continuare, cu speranța că evoluția lui va fi atât de rapidă încât îl vom putea folosi în lupta noastră pentru a o împiedica pe Împărăteasă să distrugă Arsenalele cu noua sa armă temporală. Aceasta corespunde directivei de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
corect. Lucy se întoarse cu spatele spre ușă, avertizându-l: - Ai scăpat ușor. Sper că-ți dai seama de asta. Grăsanul încuviință din cap, lingându-și buzele. Lucy rămase cu o ultimă imagine mintală a ochilor lui albaștri care o supravegheau cu prudență, de parcă tot ar mai fi sperat s-o prindă cu garda descoperită. Nu se mai rostiră alte cuvinte. Lucy deschise ușa, se strecură afară și, o jumătate de minut mai târziu, se afla în siguranță pe stradă. Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
măsura exactă a celor ce se întâmplă decât ulterior. Dacă ar fi existat vreun mijloc de a descoperi ce formă avea să prindă... Hedrock începu să se cutremure. Nu era deloc înclinat să se autoiluzioneze. Trebuiau pur și simplu să supravegheze mișcările lui Clark și Să spere că vor identifica momentul în care se produce fenomenul. Văzu că fata așteaptă de la el să-i mai spună ceva. Gândurile i se ascuțiră brusc. Întrebă: - La ce oră ai întâlnirea? Astă-noapte sau mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ceas, hotărâtă să nu se lase "grăbită. Mai erau încă cinci secunde până la sfârșitul minutului când, din nișă, apăru un individ care ridică mâna în sus. Lucy îi aruncă repede o privire lui Cayle și văzu, brusc emoționată, ochii lui supraveghind-o intens, după care îl auzi vorbind pe un ton jovial: - Ei, oameni buni, acum cade bariera. Iată momentul potrivit pentru a face cunoștință. Reacțiile la acest semnal fură diferite. Majoritatea femeilor rămaseră la locurile lor. Dar multe dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Observă cu satisfacție - gândindu-se la banii care vin în flux continuu - că restaurantul este pe jumătate plin, încă înainte de amiază. Dar patroana nu era acolo. I se spuse să o caute la depozitul de alimente. O găsi în spatele restaurantului, supraveghind cântărirea unor cereale. Bătrâna îi ascultă povestea cu fața împietrită, fără să scoată o vorbă. În cele din urmă spuse destul de sec: - Nu e nimic de făcut, Fara. Mă număr printre cei care trebuie să apeleze destul de des la împrumuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-ți dau o slujbă pentru că nu angajez niciodată rubedenii... Spune-i lui Creel să vină să stea la mine. Dar un bărbat nu vreau să întrețin. Asta-i tot, încheie ea. O privi o vreme deznădăjduit, observând-o cum îi supraveghea calmă pe salariații care manipulau aparatele de măsură, vechi și de mult timp inexacte. De două ori răsună glasul ei în interiorul încărcat de praf și de fiecare dată cu o notă acută: - Greutatea e depășită cu cel puțin un gram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cumpărând de la ele un pistol defensiv? - Ba am cumpărat. Innelda șovăi, apoi îl întrebă cu răceală: - Atunci care a fost chestiunea? Te-a părăsit curajul în momentul în care trebuia să-l folosești pentru a te apăra de arestare? Îl supraveghea atentă, dându-și seama că n-ar fi trebuit să rostească aceste vorbe. - Nu, Maiestate, am făcut exact ceea ce au făcut și alți... ăă... dezertori. Mi-am scos uniforma și m-am dus la un magazin de arme cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
unanim. Hedrock înclină capul în semn de mulțumire. Răsplata nu era doar o simplă onoare. Ca membru cu drepturi nelimitate nu trebuia să se mai supună decât .testelor efectuate de mașina Pp. Mișcările și acțiunile lui nu aveau să fie supravegheate în nici un fel și el putea recurge la toate facilitățile Arsenalelor de parcă acestea ar fi fost proprietatea lui. O făcuse oricum, dar pe viitor nu mai aveau să existe nici un fel de suspiciuni. Era un adevărat cadou. - Vă mulțumesc, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește. Preotul doar se încruntă și-i făcu semn cu mâna ajutorului său, care rămăsese în spate și supraveghea în tăcere vâlvătăile flăcării. Nu era cuvenit să bei apă exact atunci, cu atât mai puțin să-i ceri altele bunului duh Kshatra, în afara ier tării. Însă el era Părăsitul. Se uită către preot și către raspi cu privirea vițelului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îți trece prin minte?“. Chiar așa: la ce se gândise? Era înainte de prânz și urcase de la garaj, bucuros să facă o baie și să scape de blugii și de cămașa pe care simțise cum le îmbibă de nădușeală. Toată dimineața supraveghease vopsirea unei camionete și se învârtise în jurul oamenilor care lucrau. De câteva ori, privind largul, se lăsase în ademenirile lanurilor de grâu, care unduiau ca o mare frunzărită de vânt. Se oprise din treabă și se uitase până departe, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
anunțîndu-te că problema nu mai e de ac-tua-li-ta-te. Aceasta te-a pus serios pe gânduri și am toate motivele te să felicit pentru că n-ai abandonat chestiunea așa cum ar fi procedat în locul tău majoritatea persoanelor pe care le cunoști. Ai supravegheat câteva seri garsoniera și... Doamne sfinte! Îmi vine și acum să râd când mă gândesc ce ochi ai căscat recunoscîndu-l pe domnul Ionescu. Fotografia lui fusese publicată în Informația, la rubrica aceea cu hoți. Miliția îl căuta de câteva luni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mână. Se uită la bătrânii învăluiți parcă în ceață. " Sînt îngrozitor de obosit... Nu trebuia să intru în combinația asta... Acum e prea tîrziu..." * Florence se înfășură într-un șal apoi își culcă din nou capul pe brațe. Melania Lupu o supraveghea printre gene prefăcîndu-se că doarme. Profesorul, cu brațele moi, atârnând neputincioase pe lângă scaun, privea orb înainte. Ținea gura căscată cu expresia aceea specifică a omului care a încercat o mare surpriză și este incapabil să-și revină. Melania Lupu își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
remarcă locotenentul. La tot ce a născocit ea luni de zile, trebuie să găsim rezolvare în câteva ore. Maiorul își privi ceasul. ― Exact două ore și jumătate. La 9 au întîlnire cu Miga la Stâlpi. Am dat dispoziție să fie supravegheată discret șoseaua. Vor părăsi Bucureștiul în două mașini. Așa-mi imaginez! Trenul e prea riscant... Au un rănit printre ei și, în afară de aceasta, în mijlocul oamenilor nu poți ține la respect trei ostatici. Nu sper mare lucru, dar poate că reușim
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
buzunar: Ca să fim mai siguri, până una alta. Intră la el în odaie pipăindu-și poalele hainei de casă. Valerica Scurtu rămase un timp pe gânduri, apoi se ridică greu. Lăsă ușa camerei larg deschisă. Începu să se pudreze grăbită, supraveghind holul. Pe arcadele pleșuve desenă două sprâncene inegale, învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sculptate în lemn. ― O piesă admirabilă, șopti. Deștepții ăștia și-au bătut joc de el. ― Ceva nou? întrebă Cristescu. ― Deocamdată nimic. Sinucidere clasică. Întoarse capul. Ușa de la odaia Valericăi Scurtu era întredeschisă. Maiorul ar fi pariat pe orice că femeia supraveghează holul. Privirea îi alunecă spre camera sculptorului. Clanța se mișca abia simțit. Un ochi negru cercetă încăperea, apoi dispăru. Cristescu râse încetișor. CAPITOLUL V TATONĂRI ― Poate că doriți să luați masa, spuse maiorul privindu-și ceasul. Nu vreau să vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O greșeală, repetă Melania Lupu. I-am spus maiorului că Valerica a plecat de dimineață la birou. ― Ei și? ― Răspundem noi de ce i se putea întîmpla pe drum!? Melania Lupu zâmbi nervos: ― Ei știu că nu a plecat. Locuința e supravegheată. Sânt convinsă că e! Da... O greșeală de neiertat. Comisese de fapt două. CAPITOLUL VIII INEGALABILA MELANIA LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
3 ha situată pe dealul Harada, a cărei latură de nord e comună cu cea a cetății. La altitudinea de 158 m, pe o altă culme, situată în prelungirea dealului Harada, se află un fort de perioadă romano-bizantină, fort ce supraveghea întreaga valea Slavei. Cercetări arheologice sporadice, începând chiar cu sfârșitul sec. XIX, au dus la dezvelirea - în centrul cetății - a unei bazilici cu trei nave și trei abside, cu coloane și capiteluri din marmură și paviment din mozaic policrom, unicat
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]