5,450 matches
-
subțire Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de amor, Să-ți cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ți cântam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de amor, Să-ți cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ți cântam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș sburare Pe-al tău sân gemând de dor; {EminescuOpI 5} De-ai fi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
9} LA BUCOVINA N-oiu uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ți romantic, munții în lumină, Văile în flori, Râuri resăltînde printre stînce nante Apele lucinde-n dalbe diamante Peste cîmpii-n zori. Ale sorții mele plângeri și surâse, Îngînate-n cânturi, îngînate-n vise Tainic și ușor, Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură, și cu dulci cuvinte Îmi șoptesc de dor. Numai lângă sînu-ți geniile rele, Care îmi descântă firul vieții mele, Par-că dormita; Mă lăsară-n pace, ca să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Valhala. {EminescuOpI 10} Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, și nu tace, Tremură ușor, În fantasii mândre ea își face cale, Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo în spre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel totdeauna, când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea! {EminescuOpI 11} SPERANȚA Cum mângâie dulce, alină ușor Speranța pe toți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cîntă-n plângeri, Plâng în noapte dureros, Și se sting ca două stele, Care-n nuntă, ușurele Se cunun-căzînde jos. Într-un cuib de turturele Ca și fluturii de-ușor, Saltă Eros nebunește, Il desmiardă, l-încălzește Cu un vis de tainic dor; {EminescuOpI 14} Iar în norul de profume, Două suflete de flori Le desparte-al nopții mire Cu fantastica-i șoptire, Le resfiră, până mor. Când pe stele aurie Noaptea doarme ușurel, Câte inime rîzînde, Dar pe câte suspinînde Le
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
De nu în vieața-mi toată, dar cîntecu-mi de moarte Să fie ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
secol de orgie, Și lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și pasu-n urma-ți sboară c-o tainică mânie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie Icoana ce-a iubit. {EminescuOpI 23} JUNII CORUPȚI La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Și ca să vă ard fierea, o spirite-amețite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sbîrcită, pîn-nu-i inima bătrână. {EminescuOpI 43} EGIPETUL Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. Și bărbia lui s-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dreptate Sfințește-a ta vieață de tină și păcate; Nu! nu ești tu de vină, ci cei ce te-au vîndut! Scânteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite; din tainica pădure Apare luna mare câmpiilor azure, Împlîndu-le cu ochiul ei mândru, triumfal. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn; Trecând încet ca umbre - țin pânzele umflate În fața lunei care prin ele atunci străbate, Și-n roată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un puiu de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă, Când cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă, Să le scrii cum cere lumea, vr-o istorie pe apă? Însă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
încolo", râsul zice: " vino-ncoace! Îmblă parcă amintindu-și vre un cântec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. Și se-nalță din călcâie să-ți ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Mai nu vrea, mai se lasă, Și-i zise-ncet: - "Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării; Și tainic genele le plec, Căci mi le împle plânsul, Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; Lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă vieață-n orice svon, Și numai tu gândești aiurea, Ca tânărul Endymion. De ce dorești singurătate Și glasul tainic de izvor? S-auzi cum codrul frunza-și bate, S-adormi pe verdele covor? Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zână liniștită Cu ochii mari, cu umeri goi? {EminescuOpI 229} Ah! acum crengile le
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trăiești la Edo, dar nu ca padre creștin, așa-i? Dacă n-ar fi binevoit un om cu trecere să mijlocească și de data asta pentru tine, nu știu ce ți s-ar fi întâmplat! Sfetnicul pentru negoț făcea aluzie la vizitele tainice ale misionarului pe la creștini. Indiferent cum stăteau lucrurile pe domeniile altor daimyō, în teritoriile aflate sub stăpânirea directă a naifului începând din acel an construirea de biserici și practicarea creștinismului erau strict interzise. El trăia în orașul acela mare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nemulțumiți. Orice-ar fi, Sfatul Bătrânilor nu iese în pierdere. Nu te cred. — Nici nu-i nevoie să mă crezi. Știi, senior Hasekura, că Sfatul Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce Matsuki dispăru înăuntru, samuraiul mai rămase o vreme singur pe punte privind marea învolburată. „Însărcinarea noastră seamănă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el, care crescuse în vale și trăise socotind acel petec de pământ o lume întreagă, nu înțelegea nimic din treburile politice ale țării despre care vorbea Matsuki. Nici nu-i trecuse vreodată prin cap că înăuntrul Sfatului se duc lupte tainice și complicate, necunoscute lui. El venise în această călătorie răspunzând cu toată inima la porunca seniorului Shiraishi. Însă Matsuki zicea că niște ostași ca ei fuseseră aleși drept soli pe de o parte pentru ca Sfatul să îngroape nemulțumirea ostașilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe ascuns munca de propovăduire în timp ce îngrijeam bolnavi împreună cu alți doi confrați. Creștinii japonezi care stăteau ascunși au început astfel să ia legătura cu mine și acestea au fost primele mele fapte de propovăduire, dar prin această îndeletnicire neîngăduită și tainică nu aveam cum să-mi împlinesc visurile. În minte îmi apărea mereu chipul bătrânului așezat pe un scaun de catifea într-o încăpere din adâncul castelului și dornic de negoț cu Nueva España. Acum n-o să mă mai lupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea tainică a credincioșilor japonezi. Acești misionari ascunși se recunosc înfrânți în lumea de pe pământ și în lumea politicii, dar sunt gata să-și dea viața pentru țara aceasta cu chip de șopârlă. Toate seamănă ca două picături de apă cu patimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ținut. Dar cu toate că se arătau prevăzători, judecătorul din Nagasaki nu stătea nici el cu mâinile în sân. Așa cum arhiereul Caiafa i-a dat lui Iuda răsplată pentru că L-a vândut pe Domnul, la fel erau răsplătiți cei care dezvăluiau ascunzătorile tainice ale preoților și ale călugărilor, pe când cei care îi adăposteau în case ori ascunzători sau îi ajutau pe fugari erau, dimpotrivă, supuși la cele mai aspre pedepse. Cei descoperiți a fi creștini erau trecuți prin chinuri cumplite nu numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]