5,159 matches
-
spațiu cu alta destinație decât aceea de locuință constă în suprafață cuprinsă între zidurile, subdiviziunile dintr-un apartament sau spațiu cu alta destinație decât aceea de locuință și zidurile de perimetru cu suprafața interioară a acestora. Zidurile interioare, podelele și tavanele se considera ca făcând parte din apartament, respectiv din spațiul în care sunt cuprinse. Zidurile de învecinare între apartamente și/sau spațiu fac parte în cota-parte egală din fiecare dintre acestea. Sunt considerate că fac parte din proprietatea individuală și
ORDIN nr. 139/N din 11 noiembrie 1997 pentru aprobarea Precizărilor privind constituirea, înregistrarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117828_a_119157]
-
serviciu din mansarde, magazii și garaje, platforme exterioare sau incorporate clădirii, amplasate, de regulă, separat de proprietatea individuală, dacă au destinația de a servi, în comun, toate aceste proprietăți individuale. Suprafețele exterioare zidurilor de perimetru ale proprietăților individuale, podelele și tavanele din jurul acestor proprietăți și orice conducte, cabluri, linii de utilități, care trec prin acestea și care deservesc mai mult de o asemenea proprietate, sunt considerate obiecte de folosință comună, fiind supuse stării de indiviziune forțată. Toate aceste componente ale proprietății
ORDIN nr. 139/N din 11 noiembrie 1997 pentru aprobarea Precizărilor privind constituirea, înregistrarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117828_a_119157]
-
uniforme propunerile de spațiu de-a gata, umerii canapelelor stau goi la rînd, mă jucam de-a casa închiriind spațiu ludic, încăperea socotită cu bagaj de pe bancheta din față, semn de ușă geaca atîrnată și ferește ochii de lumina din tavan, ne bănuim de vid, societate pe orbita de extremă periferie, în schimb cercul unei familii, eu, el și un băiat de 6 ani, în atmosfera rarefiată atragem atenția pînă la a părea stranii, lipite liniile de spătar, obrazul livid, ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
călătorie, la început succesiunea de stîlpi accelerează timpul din peron, interiorul trenului sonor, sparge semințele în dinți, dimensiunea pe marginea blocurilor, intră pe benzi rutiere, kilometri de monotonie periurbană, fabrica de antibiotice noapte și zi, zeci de neoane năpădite pe tavanele secției, încapsulat feroviar, mașina timpului confortul de domiciliu cu personajul său, scriitorul Wells, Lețcani grilaje teribile, la țară... pentru rurali! protejează demonstrativ spațiul verde, îngrăditura măsura în așteptarea Măsurătorului, masonerie majusculă, ai acceptat condițiile înainte să pui problema acceptării lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Siva lui Seci, ei au vier, la trei zile čem veterinaru' și le face [vaccin], ce ți-o furat, tu? junci tăiete gata! unde, a treia stație din Bistrița, cum vii încoace, mălai cît vezi cu ochii, păianjenul coboară din tavan pe mînă, a omorît un neamț în Germania și l-o adus aici, femeia l-o adus aici, ca să poată da divorț, 18 ori 20 de ani are, geamul picăturile de ploaie între ceilalți și vorbele lor, ferma reabilitată, viaduct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pact, ei să nu mă atace, eu să nu-i denunț! călătorii în străinătate, de multe ori am fost, discurs de împrumut, Dublinul casele alea vechi, piatră cubică, dar nu ca în București, pe Șoseaua Kiseleff, îți sare capul de tavanul mașinii! Thailanda 66 de condimente am numărat, ți-o gătesc în fața ta! nu văd de ce preferințele mele sexuale mă opresc ori nu să ajung în rai, Domnul nu zice nicăieri în Noul Testament că e interzisă, regele David știai că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cîntă ca în foaierul parizian, am să cînt exact ca acolo, dar cel mai bine în vis, m-au trezit la pornire, pune muzică folclorică, Șteiul cît bunăstarea fabricilor Miculeștilor, la Rieni în jos, brîiele roșii calcă traversa prinsă pe tavan, mobilul țigăncilor în fuste tot cu numerale românești, trei blocuri turn singurele din oraș, Deva 75 km, Vîrfurile 37 km, [Vîrsta] și destinuuul / Mi te-au scos în cale / Să ne șteargă viața /Lacrimile-amaaare! miros de chipsuri trecute pe manele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Dădusem și eu de gustul libertății, nu eram pregătit pentru a fi cap de familie, cu responsabilități, cu greutățile specifice. Țin minte când a venit în cameră, la gazda la care stăteam, și când mi-a dat vestea a căzut tavanul pe mine. Nu eram pregătit pentru așa ceva. Și atunci Știrbăț s-a oferit să mă ducă la un doctor foarte cunoscut pentru întreruperile de sarcină, care mi-a spus: "La ora asta, ai două variante. Printr-o intervenție pe care
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fost fiul său. Acesta, urcat la tribuna unde se afla instalat prezidiul adunării care i-a înmânat medalia, s-a întors cu fața spre public și, cu o voce care trăda o emoție vădită și cu mâna dreaptă întinsă spre tavan, a spus: "Mă auzi, tată? Tu, care ne privești acum de sus, unde te afli, vezi că evreii nu te-au uitat! Nici după patruzeci de ani și mai bine!". Cuvintele inspirate adresate de fiu mai degrabă asistenței decât tatălui
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cumpărat niște mobilă, știți... am cîștigat ceva bani în plus și... Mi-ar face plăcere să vă vizitez, dar mereu sînt în criză de timp. Acum nu aveți de ce veni. După ce am terminat totul, apa a început să curgă din tavan. Nu eram acasă și mobila, nou-nouță... Ce ghinion! Terasele astea au fost făcute de mîntuială. Nu chiar. Au ținut trei decenii! Profesorul nu este revoltat decît din motive bine întemeiate. Asociația nu vrea să repare acoperișul. Majoritatea nu simte acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pozitiv în multe privințe. Sigur, aveți dreptate. Dar noi avem tendința de a ne blama, cînd este vorba de predecesorii noștri, cu care nu îndrăznim să ne comparăm... Moartea spală păcatele și accentuează meritele. Cercetez camera. Este înaltă, cu un tavan care se vrea pretențios și, mai ales, prețios. Intenția n-a reușit decît pe jumătate. Culoarea neagră de la fum îi ascunde păcatele și-l face chiar demn de admirat. Pe pereți, tablouri negre, copii după pictori ruși, dar și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ouă roșii. Radiază de fericire! A învins! Mai respiră oxigen și spune triumfător celor dragi: Ați văzut? Am învins! Hristos a înviat! Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită. În căsuța aceea părinții Larei au viețuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmbraci un harem și muncesc precum furnicuțele. Incredibil, dar ca dotări aveau tot ce trebuie și, în plus, salariul era cît și al europenelor noastre de mare. Am rămas contrariat de farfuriile acelea, mari cît roata carului, pline pînă aproape de tavan și din acest motiv prelungesc micul dejun. Asiaticele îmi zîmbesc și apoi atacă ușor căpițele din farfurii. Mănîncă delicat și extrem de eficient. Îți dau impresia că abia ating mîncarea și că ce este în farfurie este pentru generațiile viitoare. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plec și mă opresc brusc cînd văd că fata pleacă din nou spre "cornul abundenței". Decid să nu mai plec și îmi pun în ceașcă încă o cafea. Fata vine cu aceeași farfurie cît roata carului, plină ochi de zgîria tavanul cu bunătățile îngrămădite claie peste grămadă. Mă decid să lungesc admirația. Mama îmi zîmbește și se ridică elegant de la masă. Doar n-o să lase fata acolo, gîndesc naiv. Nu, n-o lasă pe dulceața aceea singură pentru mult timp, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încurajează (probabil arătam și eu ca dracu!); schimbăm cuvinte amabile. Șirurile se pun în mișcare și dau să mă aburc la drum. Pe capul meu simt mînuța prietenei mele de suferință. M-a protejat să nu dau cu capul de tavan la ridicare. Acest moment m-a impresionat cel mai mult. Solidaritatea umană. Sufletul omului generos. Omul este frumos, este creația lui Dumnezeu și nimic în lume nu este mai sublim. Chiar dacă printre oameni sînt și rebuturi. Să respectăm această operă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
puțin la turiștii străini dar era tare greu. M-au prins, m-au schingiuit și pe mine și pe familia mea. Am spus și de celălalt colet îngropat. Tace și trage cu sete din țigară. Privirea îi este fixată în tavan, oftează și apar chiar lacrimi în ochi. În celălalt colet erau dolari, mulți, foarte mulți. Acum chiar lăcrimează. Eu nu tulbur deloc aceste retrăiri dureroase. Am făcut opt ani de pușcărie, exact opt. Ce să mai spun? Sînt emoționat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
local de școală, având două săli de clasă, cu totul insuficiente în raport cu numărul de copii care frecventau cele șapte clase primare. Numărul învățătorilor era mic 3-4 pentru cele 7 clase de elevi ; școala nu era terminată, încă se lucra la tavan, geamuri și construirea sobelor ; curtea școlii era plină de moluz și gropi ; școala nu avea bănci după numărul elevilor, nu avea asigurate lemne de foc și alte greutăți inerente oricărui început, fiecare elev era obligat să aducă la două- trei
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
În limitele acestui orizont, trăirea lui este veșnică, preprogramată și irepetabilă. Iubirea descoperă așa dar, cu energia unei imprevizibile iluminări, zenitul transmundan al cotidianului. Când iubirea încetează, „ruptura de nivel“ pe care o cauzase se cicatrizează, se închide. Cerul devine tavan. Ceea ce nu înseamnă că, dincolo de tavanul curent, cerul încetează să mai existe. Spectaculoasă rămâne împrejurarea că, prin experiența unanimă, inconturnabilă, a iubirii, ultimul dintre oameni străvede, fulgerător, dansul ielelor. Îndrăgostit, Mitică trăiește, între două halbe, episodul platonician al vieții sale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
este veșnică, preprogramată și irepetabilă. Iubirea descoperă așa dar, cu energia unei imprevizibile iluminări, zenitul transmundan al cotidianului. Când iubirea încetează, „ruptura de nivel“ pe care o cauzase se cicatrizează, se închide. Cerul devine tavan. Ceea ce nu înseamnă că, dincolo de tavanul curent, cerul încetează să mai existe. Spectaculoasă rămâne împrejurarea că, prin experiența unanimă, inconturnabilă, a iubirii, ultimul dintre oameni străvede, fulgerător, dansul ielelor. Îndrăgostit, Mitică trăiește, între două halbe, episodul platonician al vieții sale și devine, astfel, metafizician. Despre iubirile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sticlă zgârâiat cu diamantul. Dedesubt se află o massă lichidă care, din acest motiv, e continuă, mai mult, sferică, cel puțin cât va fi valabilă legea gravitației. Mai sunt și alte cauze ale cutremurelor, minore totuși, ca erupțiile vulcanice, prăbușirea tavanului peșterilor și, de ce nu, exploziile nucleare. Treaba asta cu plăcile tectonice se repetă În multe locuri de pe Terra, dar În mod evident sub Oceanul Atlantic, unde apare scoarță nouă, respectiv Pacific, unde dispare scoarță veche, fapt ce determină ca Americile, acum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
despre zeu... Ce să facă el cu o biserică mântuită Într’un an, În raport cu catedrale la care s’a lucrat secole? Epuizat de grija hegemoniei mondiale, asaltat de tot mai mulți beneficiari cu pretenții de zei, omul apelează la falsuri: tavane, pereți, orice, așezate pe o structură zisă de rezistență. Ioc negentropie și, nemaisimțind zeul, omul devine ateu. Ce urmează? După o progresivă degradare, fie doar a acestui aspect al activității umane? Bunul meu prieten, astăzi și amfitrion, ar fugi repede
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pipăit și eu un șervețel. Am simțit pânza aspră din care era făcut și părea prăfuit, nu atât de praful ca atare, ci de vreme. În față era o masă rotundă la care mânca starețul. Pentru că această sală este mare, tavanul se sprijină pe șase coloane. Între ele se află, după cum am amintit, patru mese de o parte, patru mese de altă parte. La o masă intră douăzeci de persoane; deci acolo puteau să mănânce cam 160 de călugări. Pe pereți
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic 244. Nu lipsesc din caracterizarea personajului nici unele elemente înconjurătoare ale ambientului: Locuia într-o cameră naltă, spațioasă și goală. În colțurile tavanului paianjenii își esersau pacifica și tăcuta lor industrie, într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea, în alt colț al casei un pat de lemn c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și renaștere este eternitatea 267... Câteodată, doar contururile îl definesc, iar descrierea are accente din proza lui E.T.A. Hoffmann: Privea în păretele afumat la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut să ajungă tavanul, iar umbra lui... ca o mreajă neagră cu nasul lungit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire lungă cu el268. Dragostea pătimașă pentru cărțile și manuscrisele vechi este o altă parte a caracterului său care-i întregește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
însă, din câte auzisem, nimeni nu-l contesta. Era un om înalt, blond, elegant, ajuns la amiaza vieții. Avea o față netedă și curată, fără riduri; ochi albaștri, care clipeau des și pe care, când preda, îi fixa undeva, în mijlocul tavanului; fruntea îi era largă și ușor bombată; sprâncenele groase, stufoase și cu extremitățile ușor bârligate în sus, însă, câteodată, părea să-și aducă aminte de această "indisciplină" a lor și, cu degetele le tipărea și le arcuia în jos. Purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]