KorAP: Find »[drukola/base=teoretician & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...191 >

4,773 matches

Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434

constituit pe relația dintre "bază", respectiv mijloacele materiale de producție, distribuție și schimb, și "suprastructură", respectiv lumea culturală a ideilor, artei, religiei, dreptului, e unul dintre cele mai discutate principii care se aplică în critica culturală. De pildă, în scrierile teoreticianului marxist francez Louis Althusser este pusă în discuție noțiunea de "supradeterminare" a culturii în relație cu o multitudine de cauze diferite care acționează împreună. Din acest motiv, cultura ar avea un oarecare grad de independență față de forțele economice, respectiv o

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
sociale. Practicile individului sunt guvernate de ritualuri definite de aparatele ideologice care se manifestă sub formă materială ca instituții de control 5. La baza distincției dintre "structurile puterii de stat" și "structurile controlului de stat" ar sta deosebirea realizată de teoreticianul marxist italian Antonio Gramsci între "conducere", manifestată sub forma guvernării politice directe, și "hegemonie", care ar presupune validarea ideologică a normelor și valorilor burgheze ca norme și valori ale simțului comun, promovând astfel o cultură a consensului pentru a distrage

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
întrebuințat în mod corect 9. În acest fel evaluarea artei e limitată la identificarea și justificarea artei în funcție de anumite criterii preferențiale de excelență. Această viziune asupra definirii artei drept concept deschis a fost confruntată mai târziu de o serie de teoreticieni ai esteticii analitice care au oferit o varietate de definiții funcționale și procedurale asupra artei. Potrivit lui George Dickie 10, respingerea posibilității definirii artei de către Weitz s-ar baza atât pe un argument al generalizării, prin care se face distincția între

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
critic și hermeneutic pentru a reconfigura atitudinile și practicile artistice actuale. Simplificarea metodologică a complexului teoretic la o teorie deschisă a post-esteticii studiilor vizuale contemporane permite analiza dinamică a protocoalelor de observație și de reflecție realizate de către o serie de teoreticieni ce propun investigarea unor noi tipuri de estetici cu consecințe accentuat post-estetice. Dacă studiile vizuale reprezintă un câmp transdisciplinar și inter-metodologic de cercetare, care permite abordarea practicii artistice din perspectiva celor mai variate domenii ale acțiunii, de la filosofie și știință

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
artă, mod succedat, în ordinea receptării, de un interes practic, extraestetic. Această transgresare a câmpului de interes al experienței estetice se constituie în ambianța unei încercări de a înțelege noile condiții culturale în care acționează individul ca artist, spectator, critic, teoretician ori istoric. Constatarea întrețeserii experiențelor estetice cu o multitudine de experiențe cotidiene oferă ocazia unei depășiri teoretice analizată prin instrumentarul criticii culturale. Câtă vreme estetica tradițională punea problema receptării și judecării unui obiect (artistic sau natural, frumos sau sublim), având

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
post)estetică comunicațională a lui Fred Forest, teoria (post)estetică relațională și teoria (post)estetică post-productivă ale lui Nicolas Bourriaud, precum și teoria (post)estetică post-media ori procesuală a lui Lev Manovich. O prezentare a analizei pe care fiecare dintre acești teoreticieni au exercitat-o în câmpul deschis al practicii artistice recente va clarifica caracterul post-estetic al studiilor vizuale contemporane. Într-o epocă a reconsiderării discursului artistic și estetic, Victor Burgin își propune să disocieze conceptele de obiect artistic și formă artistică

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
artă ar trebui să se concentreze pe ideea investigării unei situații artistice mai curând decât pe ideea constatării unei situații politice. O altă teorie estetică care analizează consecințele post-estetice ale receptării operei de artă contemporane este estetica comunicațională propusă de teoreticianul și artistul francez Fred Forest 34. Propunând această nouă formă de estetică, care să corespundă noilor cerințe de receptare și reflectare create în condițiile accentuării caracterului comunicativ al producției artistice, Fred Forest sesizează importanța conștientizării implicării active în analiza și

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
o estetică a gestului și a evenimentului (în happening), care ar indica o tendință de "dematerializare" și "dezintegrare" a obiectului de artă, cât și în pofida sondării productive a terenului social prin intermediul noilor tehnologii ale informației 38. Participarea interactivă dintre artist, teoretician și spectator, care se bazează pe ideea de feed-back și reciprocitate, teoretizată în domeniul ciberneticii, și care reamenajează spațiul comunicării sociale, devine o paradigmă pentru noua gândire estetică. Exemplificând o zonă de aplicabilitate a acestei noi paradigme, conceptul de spațiu

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
unei experiențe cotidiene care se formează în câmpul interacțiunilor și evenimentelor create prin intermediul mijloacelor electronice și care crează condițiile reorientării percepției către noi forme de informație 42. Într-o colecție de eseuri având ca temă comună investigarea unei estetici relaționale, teoreticianul francez Nicolas Bourriaud pune aceeași problemă a reconsiderării vocabularului și discursului teoretic din perspectiva dinamicii practicii artistice 43. Preocupat de provocările efective ale artei contemporane și de legăturile ei cu societatea, istoria și cultura, Bourriaud afirmă că sarcina directoare a

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
fi aceea de a rearticula setul complex de probleme care apar într-o anumită perioadă și de a analiza cât mai în detaliu variatele soluții oferite de creatori. În aceste condiții, având pretenția de a-și asuma un rol critic, teoreticianul francez se decide să ia în vizor acele situații care ar avea de-a face cu interactivitatea, interfețele de tip user-friendly și conceptele relaționale 44. Pornind de la premisa potrivit căreia activitatea artistică este un joc ale cărui forme, pattern-uri

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
vizuale se caracterizează prin puterea de a provoca empatie și de a permite împărtășirea emoțiilor și reflecțiilor participanților.46 Reconsiderând locul operelor de artă în cadrul sistemului economic, simbolic (de valoare semantică) ori material (de natură mercantilă), care guvernează societatea contemporană, teoreticianul francez afirmă că lucrarea artistică ar reprezenta un interstițiu social, preluând conceptul de interstițiu din scrierile lui Marx unde acesta avea funcția de a descrie comunitățile negustorești care eludau utilizarea mecanismelor de exercitare a economiei capitaliste, în particular a legii

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
propune să vorbească despre cohabitări ca posibile modalități de facilitare a construirii unei politici a formelor, Bourriaud abordează o serie de teme importante în contextul eforturilor teoretice de a înțelege arta recentă. Astfel, reconstituind o tipologie istorică a sistemelor vizuale, teoreticianul francez amintește de inventarea perspectivei monoculare, centriste, în Renaștere, prin care privitorul era izolat simbolic față de ceilalți, apoi de permisiunea artei moderne de a privi simultan din mai multe perspective, modalitate de a privi care exista deja în Africa și

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
francez accentuează ideea caracterului experimental al esteticii relaționale care "construiește situații" în interstiții sociale, reactualizând astfel teoria Situaționismului Internațional în raport cu lumea artei 57. În urma acestei incursiuni, care indică nodurile de articulare a analizei întreprinse de Bourriaud, se constată faptul că teoreticianul francez asociază artei relaționale o estetică descriptivă pe care o contrapunctează cu reflecțiile critice ale unei post-estetici implicite. Atunci când pune în discuție reprogramarea artistică a lumii din perspectiva scenariului postproducției, Bourriaud păstrează linia acestei abordări post-estetice a artei recente, accentuând

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
prin inserarea unor noi forme de artă la nivelul sensibilității colective. Prin întrebuințarea operelor preexistente, ca instrumente ale conectării indivizilor, se produc noi relații culturale care determină apariția a noi modele de sociabilitate 60. Tipologia postproducției pe care o propune teoreticianul francez oferă analizei reprogramarea operelor existente (când, de pildă, Mike Kelley și Paul McCarthy înregistrează actori profesioniști și modele pentru a interpreta performance-uri ale lui Vito Acconci în Fresh Acconci, 1995), habitarea stilurilor și formelor istoricizate (când, de exemplu, Sarah

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
culturii globale și ale receptării esteticii după apariția formatelor electronice. Utilizarea de către artiști a obiectelor produse de alții ar putea fi explicată din perspectiva marxistă a înțelegerii consumului ca mod de producție. Această perspectivă a fost nuanțată mai târziu de către teoreticianul francez Michel de Certeau, potrivit căruia consumatorul ar fi angajat într-un set de procese ale unei producții "tăcute"64. Potrivit lui Bourriaud, utilizarea presupune interpretare, acte de micro-piratare, o retorică a practicilor și "șiretlicurilor", micro-bricolaje clandestine. Beneficiind zilnic de noi

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
iar pentru Asger Jorn este "un joc" ca rezultat al unei "devalorizări". Bourriaud ține însă să adauge că artiștii contemporani întrebuințează deturnarea nu pentru a "devaloriza" opera de artă, ci pentru a o folosi într-un mod neutru 69. Pentru teoreticianul francez, arta secolului 20 este o artă a montajului (montage), a succesiunii de imagini, și a deturnării (détourage), a suprapunerii de imagini. Consumatorul ecstatic al anilor '80 este înlocuit de consumatorul subversiv, în măsura în care producătorul este perceput ca un transmițător pentru

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
de a critica ceea ce se întâmplă în spațiul expozițional din perspectiva înțelegerii sale ca mediu, cât de a-l situa în vaste sisteme de producție în raport cu care ar trebui să stabilească și să codifice relații. Asumându-și acest rol critic, teoreticianul francez afirmă că spațiul expozițional care i-ar reprezenta cel mai potrivit pe artiștii generației actuale ar fi socius, respectiv canalele de distribuire a informațiilor și produselor activate în spațiul public al centrelor de artă ori al galeriilor, al cluburilor

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
a cărui criterii de selecție devin indiscernabile. În aceste condiții, Nicolas Bourriaud atrage atenția asupra depășirii culturii de consum printr-o cultură a activității, afirmând importanța menținerii activității în fața producției de masă. Insistând asupra unei nelimitate negocieri între perspective diferite, teoreticianul francez pune problema reactivării formelor culturale de pe poziția înlocuirii prosternării față de narațiunile trecutului cu întrebuințarea lor creativă 73. Aceeași problemă a reactualizării discursului artistic o ridică și Lev Manovich, profesor de artă digitală și artist, unul dintre cei mai cunoscuți

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
francez pune problema reactivării formelor culturale de pe poziția înlocuirii prosternării față de narațiunile trecutului cu întrebuințarea lor creativă 73. Aceeași problemă a reactualizării discursului artistic o ridică și Lev Manovich, profesor de artă digitală și artist, unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni ai noilor medii care activează în rețeaua World Wide Web. Textele sale pun în discuție o tematică complexă legată de ultimele inovații în domeniul artistic. Într-una dintre intervențiile sale pe net, Manovich analizează apariția și evoluția unei estetici post-media

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
oarecum restrâns (din anii '60 până în zilele noastre) și să ofere versiuni de interpretare pe baza unor protocoale de observație asupra transformărilor sociale, politice, economice și culturale contemporane, se constată evidente asemănări de familie ce sugerează acuratețea intuițiilor și percepțiilor teoreticienilor abordați. Astfel, atât Burgin, cât și Bourriaud accentuează ideea autorizării artistului de a sustrage materialul vehiculat ori stocat în mediul său, devenind astfel un coordonator al diferitor forme. Cât privește acordul teoretic dintre observațiile lui Burgin și cele ale lui

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
configurau un teritoriu deschis al cercetării medierii și interacțiunii între cultură și schimbarea socială 81. Relatând despre dezvoltarea disciplinei și practicii studiilor culturale, Chris Jenks amintește de distincția pe care a propus-o Stuart Hall (unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai studiilor culturale care i-au urmat lui Hoggart, Williams și Thompson) între "paradigma culturalistă" și "paradigma structuralistă" a acestei practici contemporane 82. Dacă în cazul "paradigmei culturaliste" accentul ar cădea asupra producerii culturii mai curând decât asupra condițiilor ei

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
pentru a demonstra că atât activitățile economice, cât și cele culturale sunt învestite cu valoare socială care le-ar reprezenta mai curând ca modalități diferite de discurs decât ca manifestare a dezvoltărilor distincte în procesul social 99. Potrivit unui alt teoretician al culturii vizuale, Nicholas Mirzoeff, oportunitatea și nevoia studierii culturii vizuale care se concentrează asupra evenimentelor vizuale în care informația, semnificația sau plăcerea sunt regăsite la interfața cu tehnologiile vizuale (de la uleiul picturii la secvențele emisiunilor televizate) ar fi marcată

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
lectură negociată, în care apare nevoia negocierii unei interpretări a semnificațiilor dominante, și o lectură opozițională, care se manifestă prin dezacord, ori chiar respingere a poziției ideologice încastrată în mesaj 107. Analizând condiția centralității ochiului în cultura occidentală, un alt teoretician al culturii vizuale, Chris Jenks 108, susține că orice încercare de a stabili o teorie socială a vizualității ar trebui să țină cont de legătura care se stabiliește între capacitatea vizuală și cogniție, câtă vreme, potrivit lui Mitchell, ideea de viziune

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
Înțelegerea viziunii ca practică culturală aptitudinală ține de premisa inexistenței unei lumi intrinsec formată, care ar putea fi "văzută" prin "extrospecție", câtă vreme aceasta ar putea fi construită social sau localizată cultural, ceea ce conferă "privitorului" mai curând un statut de "teoretician" decât de "mesager al naturii", recunoscându-se astfel funcția artistică a privirii. Cea din urmă practică pusă în discuție în cadrul teoriilor socio-culturale, practica transformării, e determinată de reflexivitatea asupra relației constructive dintre practicile vizuale și cultura vizuală. Modificarea teoriei prin

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
critice care solicită coerență și comprehensivitate. În fine, critica de artă contribuie la dinamizarea pieții de artă prin judecățile de valoare exprimate de criticii profesioniști. Cât privește implicarea criticului, dacă istoricul de artă privește operele retrospectiv descriptiv și narativ -, iar teoreticianul le privește prospectiv (investigând condițiile de manifestare ale unui fenomen artistic), acesta acționează formativ introspectiv și constructiv (propunându-și să faciliteze perceperea, înțelegerea și valorificarea unei opere de artă), comportându-se uneori chiar prescriptiv (oferind tactici și strategii de interpretare

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]