KorAP: Find »[drukola/base=terorist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...155 >

3,873 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

are atât de multe intrări și ieșiri încât îmi închipui că familia Swyre n-ar ști neapărat cine intră și cine iese nici dacă ar fi cineva acasă. Trebuie să fie cam ca la granița siriană, doar cu mai puțini teroriști. Poate izbuteam să găsesc un telefon și singură. Și, în același timp, să fac și turul castelului. Am deschis o ușă lambrisată ce se deschidea din stânga holului și dădea într-o sufragerie decorată. Pereții erau acoperiți cu portrete de familie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

urmat au fost o experiență de domiciliu forțat asociat cu simțul datoriei. Nu am putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu ce, iar părinții copiilor ne amenințau că ne linșează dacă îi aducem prin gări „pline de teroriști”. Postul meu stabil era telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii munților ca să-i măcelărească teroriștii. Adesea paralizam cu telefonul în mână. Mă sunau Adi și Vali. După câteva secunde spuneau: „Închid că se trage”. Spre deosebire însă de prima noapte, simțul datoriei a fost mai tare decât spaima mea pentru viața celor apropiați. Nu aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
a început al doilea act al revoluției, în care noi eram inconștienți figuranți. Mâna plină de sânge a armatei române trebuia spălată; iar noua putere trebuia să se legitimeze în focul luptei pentru cauza poporului. Așa că au inventat Marele Inamic: Teroriștii! Ăștia erau vicleni, fanatici, bine înarmați și peste tot, măi frate. Dar nu-i nimic, noi, armata, vă apărăm! Totdeauna v-am apărat! Ne dăm viața pentru poporul suveran, tragem în tot ce mișcă. De diversiunea de la televizor am aflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
șef de poliție erau cinci telefoane, și un „fir scurt”. Cele cinci telefoane sunau încontinuu: „Domnule, am auzit că a fost atacată poliția!?” „Nu-i adevărat, domnule, suntem noi din comitetul de inițiativă aici, stai liniștit.” „Domnule, am auzit că teroriștii au otrăvit apa, domnule, să mai bem apă?” „Cine v-a spus prostia asta?” „De la televizor, domnule!” „Nu-i adevărat. O să verific, da’ nu-i adevărat.” „Domnule, teroriștii au atacat televiziunea locală!” „Nu, domnule, chiar acum am verificat, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
noi din comitetul de inițiativă aici, stai liniștit.” „Domnule, am auzit că teroriștii au otrăvit apa, domnule, să mai bem apă?” „Cine v-a spus prostia asta?” „De la televizor, domnule!” „Nu-i adevărat. O să verific, da’ nu-i adevărat.” „Domnule, teroriștii au atacat televiziunea locală!” „Nu, domnule, chiar acum am verificat, nu-i adevărat, cine v-a spus?” „Au anunțat ăștia, la București, vine o coloană de blindate...” Nu se mai sfârșea. Crede-mă, dacă știa cineva ce se întâmpla în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
mi-aduc aminte ce zicea Marx despre rolul maselor populare în istorie: „Ei nu știu, dar o fac”. Așa eram noi atunci și cine știe de câte ori o să mai fim. Jocul avea trei actori. Primii sunt cei care „se luptau cu teroriștii” (militarii de rând, „revoluționarii” etc.), cărora nici acum nu le convine să recunoască faptul că inamicul lor nu exista, iar ei trăgeau ca bezmeticii unii într-alții sau în biblioteca universității. Cum să se autodeposedeze de o experiență personală „extraordinară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
a mess. Oamenii vor apă, căldură, mâncare. Și în SUA, când problema centrală a devenit securitatea, au lăsat-o mai moale cu democrația. 4. Centralitatea terorismului. Terorismul nu este deloc o noutate. Singura frică cu adevărat mai mare este ca teroriștii să nu aibă materiale nucleare de la ruși. Ceea ce contează însă mai mult decât frica de terorism este cea de colapsare a statului, de crimă organizată, de corupție. Există, spune el, terorism de stat în Pakistan, Azerbaidjan, Uzbekistan, dar SUA îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

gânditor, între oglindă și sobă. - Ca să vă dau un exemplu de la noi. Cum a fost la noi la Revoluțiade la Județeană. Era prim-secretar unul Trăscănău. Om de treabă, da comunist de-ăla, de bază, adevărat. Vine revoluția cu ripleiso, teroriștii și tot peisajul. A venit atunci la conducere un profesor, Levcovici. Preda economie politică și finanțe la liceul doi. A stat ce-a stat și iar a dat cu ripleiso și l-a pus pă Cangurașu Brandaburlea. La alegerile dintâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de dositor la popor? Cum crezi că se prinde poporul că a venit revoluția și la români, mai ales cum a fost la noi, cu transmisie la televizor de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
pătrundă poporul de entuziasm și puțină târșă. S-a arătat morții la popor și s-a convins că a fost pă bune. Poate cineva să mai spună că n-a fost revoluție? Greșeala e că n-au arătat și niște teroriști. D-ăia pe bune. Așa, vezi și matale. Poporul face mai pe urmă folclor. Că are nevoie de certitudini. N-a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cineva să mai spună că n-a fost revoluție? Greșeala e că n-au arătat și niște teroriști. D-ăia pe bune. Așa, vezi și matale. Poporul face mai pe urmă folclor. Că are nevoie de certitudini. N-a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
i-a arătat poporului în boscheții ăia de la Județeană nu a convins. Pământul ars, poate mai dădea impresie de gândit. Dar altfel... Nu s-a convins poporul și de-aia a ieșit folclorul ăsta care circulă acum. C-au venit teroriștii din Baltă, de la Chirul ăla. Că au făcut repetiție mai înainte cu nu știu cine. Uite-așa se nasc legendele, în loc să studiem la cercetare istoria. Acela încă ținea broscuța în mâna întinsă. Parcă îi studia mimica, se amuza de ochii ei bulbucați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
avem nimic? Respectiv să nu popularizăm fenomenul acela cu Chiru care a intrat în folclor, respectiv de pe vremea colectivizării și să nu atragem fonduri europene? Bătrâna clătină din cap. Nu prea credea. - Bun, conchise oficiantul. Să zicem că sunt și teroriștii ăia, respectiv, necunoscuții pe care îi caută toată lumea de-atâta timp. Care au fost și-au tras din boscheții de la Județeană. Toată lumea știe că teroriștii, respectiv, neaflații au tras din boscheții de lângă fântâna arteziană din scuarul de la Județeană. S-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Bătrâna clătină din cap. Nu prea credea. - Bun, conchise oficiantul. Să zicem că sunt și teroriștii ăia, respectiv, necunoscuții pe care îi caută toată lumea de-atâta timp. Care au fost și-au tras din boscheții de la Județeană. Toată lumea știe că teroriștii, respectiv, neaflații au tras din boscheții de lângă fântâna arteziană din scuarul de la Județeană. S-au găsit cartușe, urme de bocanci care nu erau ca ai noștri. Pământul era ars la urmele alea, de zicea cei care le văzuse că parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
tot agita revista aceea, ca și cum i-ar fi făcut semne disperate cuiva să-l ia în seamă. - În fine - continuă Rafilă - , nu prea s-a s-a lămurit problema respectivă, chiar dacă oficial s-a recunoscut că puteau să fie și teroriști. Dar întrebarea este: de ce au mai venit din nou acuma, respectiv, dacă s-a lămurit odată pentru totdeauna problema lor, dacă Revoluția de la Județeană a triumfat și poporul se zice că este mulțumit?! Nu ajungeți tot la concluzia mea? Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
gândea lumea atunci, vindicativă, dezorientată, umbla după dreptate. Cum a fost atunci, imediat, până s-au aranjat lucrurile.“ „Dar chiar erau din aceia?“, întrebă cealaltă femeie. „Am auzit și eu multe povești cu ei. Că ei, de fapt, au fost teroriștii care au tras la Revoluția de la Județeană, din boscheții aceia de la fântâna arteziană. Într-o vreme, știți cum se dădea peste tot, la ziare, la televizor, la radio, numa’ de ei. Dar eu, una, nu prea le-am luat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
țineau numai așa. Că ăia, cică, sunt iar printre noi. Da cine-s, ce vor, ce fac de fapt, nimeni nu poate să spună. Așa cum nu au putut să spună, nici atunci, când cu Revoluția de la Județeană, cine au fost teroriștii. A ieșit doar, așa, o părere, un zvon, mai mult pentru mulțumirea poporului, că ar fi fost ăia L-au mai amestecat și pe nenorocitul ăla de Chiru. Bețivanul bețivanilor. Îl cunoscuse demult. Zăcea la „Matrozu“ și povestea despre piramide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
l-au împușcat aiurea? - L-au împușcat la Revoluțiade la Județeană, nu aiurea. Asta nu înțelegi tu și alde voi care umblați cu răzbunarea acuma, că alteceva nu sunteți în stare să faceți. - Da’ criminalii nu trebuie pedepsiți?! - A fost teroriști, nu criminali, de câte ori să-ți spun. S-a dat și la televizor. A scris și la ziare, ce mai vrei. A venit și la mine să le dau documentele de identitate ale lui Sofronică la Asociația aia care a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
televizor. A scris și la ziare, ce mai vrei. A venit și la mine să le dau documentele de identitate ale lui Sofronică la Asociația aia care a făcut-o Goncea cu studierea Revoluției de la Județeană și cu advărul despre teroriștii care a tras și vroia să nenorocească revoluția. - Adevărul, pufni băiatul. Te-a prostit și pe matale, mamă, cu adevărul ăsta. Adevărat e doar că tata a murit, acolo la Județeană, și nimeni nu poate să spună de ce-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Conducătorul lor, inginerul Nisip, răcni dintr-o dată: „Băi, ascultă la mine comanda! În genunchi! Biserica aici de față e cu noi! Și cultura e cu noi! Să cântăm și noi încă o dată slavă lui Dumnezeu că am alungat dictatura! Jost teroriștii!“ A îngenunchiat plutonul. Burtăncureanu a făcut un ușor semn cuiva dinspre garaj. Apăru un ins durduliu, cu o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
semn, becurile de pe stradă începură să lumineze. Inginerul dădu capul pe spate și rămăsese așa câteva clipe, încercând să vadă dacă nu cumva burtosul acela țâșnise de se cățărase pe vreo creangă a salcâmului și le făcea de-acolo semne teroriștilor cu vreo lanternă. Mai devreme, Dinescu sau Caramitru, sau altcineva, nu mai reținea cine, în vânzoleala care era, anunțase la televizor că s-ar putea să vină elicoptere cu teroriști care să atace revoluția în direct. Nisip nu zări nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
vreo creangă a salcâmului și le făcea de-acolo semne teroriștilor cu vreo lanternă. Mai devreme, Dinescu sau Caramitru, sau altcineva, nu mai reținea cine, în vânzoleala care era, anunțase la televizor că s-ar putea să vină elicoptere cu teroriști care să atace revoluția în direct. Nisip nu zări nimic suspect în salcâm. Pur și simplu burtosul dispăruse. Coborî cu privirea spre revoluționarii săi. Îi cerceta îngândurat. Îi cunoștea aproape pe toți. Cei mai mulți erau de-ai lui, de la Șoptireanca. Zilieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
apoi îl ridică spre candelambru, răcnind: „Moarte comuniștilor! Trăiască revoluția și libertatea noastră!“ La televizor, Silviu Brucan prezenta o sinteză a celor petrecute până atunci în fostul Comitet Central. Din când în când,Teodor Brateș îl întrerupea și anunța că teroriștii mai otrăviseră câteva fântâni și vroiau să arunce în aer canalizarea capitalei... Câteva luni, aproape un an, a stat deoparte și Burtăncureanu. Nu l-a mai văzut nimeni. Atunci se răspândiseră și cele mai multe povești despre el și Cherhanaua lui. Acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
vroiau să arunce în aer canalizarea capitalei... Câteva luni, aproape un an, a stat deoparte și Burtăncureanu. Nu l-a mai văzut nimeni. Atunci se răspândiseră și cele mai multe povești despre el și Cherhanaua lui. Acolo, chipurile, s-ar fi ascuns teroriștii care omorâseră câțiva dintre Revoluționarii adunați la Revoluție în față la Județeană. Ar fi venit teroriștii cu elicopterele de peste Dunăre, sau cu submarinele, sau chiar în bărci pneumatice. Au stat la Cherhana, i-a organizat Chirul acela, i-a instruit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]