5,710 matches
-
Ioan Slavici. Mai puțin realizate sunt romanele lui, din cauza absenței spiritului imaginativ, a repetării monotone a unor bune intenții tematice, a penuriei stilistice. Într-o narațiune extinsă, ce inaugurează romanul ciclic la noi, nu și elaborată romanesc, se reiau aceeași tipologie din nuvele, aceleași opoziții morale simpliste, personaje artificiale, dialoguri articulate nu o dată fals, dar mai cu seamă se face simțit un accentuat apetit pentru epicul senzațional. Poate că, în interpretarea dată de gazetar, acest gen de literatură - romanul popular - nici
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
decât de realism, predominant totuși în epopeea sa. Miezul cărții îl alcătuiește analiza consacrată trilogiei istorice care l-a impus ca maestru al genului în Polonia. Pornind de la părerile lui Sienkiewicz, Z. insistă convergent asupra genezei, a problematicii și a tipologiei. Fără a neglija paralelismele cu reprezentanții romanului istoric din alte literaturi, cu westernul modern ori cu folclorul, autoarea păstrează detașarea necesară pentru a formula cu finețe și scăderile celor trei părți componente, fundamentând o ierarhizare valorică, în fruntea căreia se
ZAICIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]
-
transferaza 85A al M. Tuberculosis. Până în prezent se consideră că sarcoidoza este determinată de un răspuns exagerat față de o pluriagresiune a antigenelor din mediu ce survine într-un organism cu o anumită predispoziție imunologică. Aproximativ jumătate din cazuri evoluează asimptomatic. Tipologia simptomelor depinde de organul afectat. Cel mai frecvent sunt implicați plămânii, modificările devenind vizibile la o radiografie. Sarcoidoza poate să evolueze atât acut cât și cronic. Sarcoidoza acută are un prognostic mai bun și se vindecă de cele mai multe ori fără
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
de M. Robert și M. Devaux : “Nu vă încredeți în ocaziile seducătoare. Competențele de gestiune nu se pot întotdeauna transfera ușor de la un domeniu la altul. Fiecare domeniu de activitate reclamă dezvoltarea unor competențe cheie particulare”. Există o multitudine de tipologii ale strategiei de diversificare; noi le vom prezenta pe cele mai interesante. Vom începe cu cea a lui E. Penrose, care definește diversificarea pornind de la noțiunea de arie de specializare (corespunzătoare și ea întrucâtva noțiunii de câmp de activitate strategică
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
acest lucru pe trei căi: prin crearea de produse noi, pentru piețele actuale, cu o tehnologie diferită; prin crearea de produse noi, pentru piețe noi, cu tehnologia actuală; prin crearea de produse noi, pentru piețe noi, cu o tehnologie diferită. Tipologia lui H. I. Ansoff poate fi văzută ca o dezvoltare a tipologiei lui Penrose. În funcție de cuplurile produs-clientelă și de noua tehnologie utilizată (conexă sau complet diferită), el distinge diversificarea orizontală, verticală, concentrică și eterogenă sau conglomerală (tabelul 3.1). Aproximativ
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
actuale, cu o tehnologie diferită; prin crearea de produse noi, pentru piețe noi, cu tehnologia actuală; prin crearea de produse noi, pentru piețe noi, cu o tehnologie diferită. Tipologia lui H. I. Ansoff poate fi văzută ca o dezvoltare a tipologiei lui Penrose. În funcție de cuplurile produs-clientelă și de noua tehnologie utilizată (conexă sau complet diferită), el distinge diversificarea orizontală, verticală, concentrică și eterogenă sau conglomerală (tabelul 3.1). Aproximativ de aceeași concepție cu tipologia lui Ansoff este cea a lui Rochet
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
poate fi văzută ca o dezvoltare a tipologiei lui Penrose. În funcție de cuplurile produs-clientelă și de noua tehnologie utilizată (conexă sau complet diferită), el distinge diversificarea orizontală, verticală, concentrică și eterogenă sau conglomerală (tabelul 3.1). Aproximativ de aceeași concepție cu tipologia lui Ansoff este cea a lui Rochet (1981), care distinge : diversificarea internațională, constând în extinderea activităților actuale ale firmei pe piețele străine; diversificarea de consolidare, care la rândul său poate fi: horizontală desfășurarea activității actuale sub o nouă identitate; hverticală
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
prin integrare în amonte sau în aval. diversificarea de proximitate de tip "produs" (noi produse pe piețele actuale) sau de tip "piață" (noi aplicații pentru tehnologiile deja existente în firmă); diversificarea totală: noi produse pe o piață necunoscută de întreprindere. Tipologia lui Capon (1988) are la bază trei indicatori cheie: indicatorul specializării (RS), adică partea din cifra de afaceri a întreprinderii care provine din activitatea cea mai importantă. Acest indicator permite realizarea următoarei clasificări: întreprinderea cu activitate unică (RS≥95%); întreprinderea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de afaceri care provine din grupul de produse cel mai important (bunuri de consum sau bunuri de folosință industrială). Putem vorbi de: h întreprinderea cu grup de produse unic (RP≥80%); întreprinderea cu mai multe grupe de produse (RP<80%). Tipologia lui Détrie se referă la datele de context care pot dectermina diversificarea. Credem că figura 3.2 este destul de clară și nu are nevoie de explicații. În sfârșit, vom prezenta o tipologie operațională propusă de Galbraith și Kazanjian (1985), care
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
cu mai multe grupe de produse (RP<80%). Tipologia lui Détrie se referă la datele de context care pot dectermina diversificarea. Credem că figura 3.2 este destul de clară și nu are nevoie de explicații. În sfârșit, vom prezenta o tipologie operațională propusă de Galbraith și Kazanjian (1985), care pornește de la noțiunea de centru de gravitație a întreprinderii. După acești autori, orice întreprindere posedă un centru de gravitație, corespunzând alegerii inițiale a unui sector de activitate și unei faze particulare de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de conformitatea deciziilor luate de filiale cu strategia globală a grupului; unitatea de decizie trebuie să aibă ca scop punerea în practică a unei strategii de dezvoltare comună pentru ansamblul societăților din grup. În cele ce urmează vom prezenta o tipologie a comportamentelor grupului, precum și elementele cărora le datorăm marea diversitate a grupurilor, insistând asupra legăturilor dintre societățile grupului. III.4.1. Comportamente de grup Patru tipuri de comportamente de grup pot fi puse în evidență . a) Comportamentul grupului patrimonial. În
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
oriunde și în toate timpurile. Oamenii însă sunt receptivi doar la anumite idei și în anumite momente, în funcție de contextul vieții lor. Aceste circumstanțe, așa cum am văzut 4, variază în mod semnificativ nu doar în timp, dar și în relație cu tipologiile diferite de oameni care trăiesc în aceeași perioadă istorică. Comunismul a avut succes acolo unde doctrina sa, caracterizată de egalitate socială, economică și politică, a atras acei oameni pentru care eradicare inegalităților constituia cea mai imperioasă nevoie. Ideologia vestică a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la aplicarea reală a forței sau cel puțin de a o echivala cu amenințările cu forța” este în mod explicit respinsă, considerând că neglijează rolul prestigiului în politică 19. Ulterior, natura puterii naționale este concepută cu multe detalii, într-o tipologie elaborată care include orice element posibil, de la geografie la resursele naturale, pregătirea militară și populație, caracterul național, morala și calitatea diplomației și a guvernului 20. Discuția despre putere se încheie cu o secțiune revelatoare, intitulată „Eroarea unui singur factor”, unde
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
învățarea motrică, iar pe de altă parte o accentuată instabilitate. 2.2.4. Parametrii funcționali ai sistemului endocrin Procesele biochimice interne devin mai intense, modificări care preced procesele pubertare. Are loc determinarea funcționalității sistemului endocrin prin dozări hormonale corelate cu tipologia endocrină prezentată. Dintre acestea, cele mai importante vizează hormonul de creștere dozat radioimunologic, ACTH, hormonii tiroidieni, corelați cu metabolismul bazal, reflexograma achiliană și variația raportului creatină-creatinină cu ser, hormonii cortico-suprarenali și îndeosebi 17 cetosteroizii, hormonii medulosuprarenali, respectiv catecolaminele, hormonii androgeni
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
recente și, considerând subiectul învățării ca pe o mașină, susțin procesul de învățare pe ipoteza autocontrolului și autoreglării, formulând conceptul de feed-back în învățare. 3.1.3. Tipuri de învățare În ceea ce privește tipurile de învățare, literatura de specialitate psihopedagogică prezintă o tipologie diversificată. Astfel, enumerăm următoarele tipuri de învățare, fără să considerăm că am eludat problema tipologiei învățării: învățarea prin imitare; învățarea conceptuală; învățarea pe de rost; învățarea prin rezolvarea de probleme; învățarea pasivă; învățarea activă; învățarea senzorială; învățarea algoritmizată; învățarea prin
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
autocontrolului și autoreglării, formulând conceptul de feed-back în învățare. 3.1.3. Tipuri de învățare În ceea ce privește tipurile de învățare, literatura de specialitate psihopedagogică prezintă o tipologie diversificată. Astfel, enumerăm următoarele tipuri de învățare, fără să considerăm că am eludat problema tipologiei învățării: învățarea prin imitare; învățarea conceptuală; învățarea pe de rost; învățarea prin rezolvarea de probleme; învățarea pasivă; învățarea activă; învățarea senzorială; învățarea algoritmizată; învățarea prin activitate practică; învățarea euristică; învățarea prin exersare; învățarea prin receptare; învățarea prin descoperire. Întreaga problematică
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
aceste două variabile ale procesului educațional sunt controlate riguros, aproape toți elevii unei clase ating nivele înalte de realizare și motivare școlară. Din perspectiva analizei învățării ca proces complex s-au formulat tipuri ale învățării și clasificări ale acestora. Clasificarea, tipologia, propusă de Montpellier, citat de L. Mihăilescu, N. Mihăilescu, (2006), este cea mai cunoscută și utilizată în literatura de specialitate studiată. Noi am sistematizat diversele tipuri de învățare în tabelul nr. 4 : 3.2. Învățarea motrică După Ardelean, T., (1990
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
linia de control a producției - numărul de persoane atașat fiecărui șef ierarhic și ponderea de încadrare; mărimea relativă a elementelor de susținere - raportul dintre administrativ și productiv) cu ajutorul cărora au explicat global structurile investigate. Totodată, axele descoperite permit elaborarea unei tipologii a structurilor (vezi Pugh și Hickson, 1976). Alți autori (Van de Ven, Ferry, 1981) au elaborat chestionare de cunoaștere a organizațiilor care au permis realizarea unor analize cantitative. În ceea ce ne privește, am propus în 1981 un mijloc de diagnoză
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
au fost implicate în procesul decizional a cărui eficiență se considera a fi determinată de calitatea deciziei (aspectele ei obiective care influențează performanța subordonaților) și acceptanța deciziei (gradul de angajare a subordonaților în executarea ei). Mai întâi, autorii realizează o tipologie a stilurilor decizionale, stabilind două stiluri autocratice, două consultative și unul orientat spre grup, după cum urmează: # - stilul autocratic I (liderul analizează, rezolvă problema sau ia decizia de unul singur, folosind informațiile de care dispune în momentul respectiv); - stilul autocratic II
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
va face ca fenomenul conducerii să fie tocmai în funcție de aceste relații și de particularitățile situației în care ele se formează. Modelul conducerii ca funcție a situației a declanșat o mare efervescență pe direcția caracterizării naturii situațiilor de conducere, a stabilirii tipologiei lor, a evidențierii efectelor diferitelor tipuri de situații asupra conducerii. Situația concretă în care acționează liderul devine elementul cel mai mobil care diferențiază grupurile între ele și chiar diferitele momente evolutive ale unuia și aceluiași grup. Există astfel situații în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cea de „stil de conducere”. Prin anii ’60-’70 ai secolului XX, cele două noțiuni erau utilizate mai întâi într‑o manieră nediscriminatorie, apoi corelată, în sensul că unii autori vorbeau despre „tipuri de conducere” - și recurgeau chiar la adevărate tipologii ale acestora -, iar alții, despre „stiluri de conducere”. De exemplu, psihosociologul american Keith Davis (1968) desprindea patru tipuri de conducere: autoritară, custodială, suportivă, colegială. Australianul Leonard Kazmier (1969) vorbea despre stiluri de conducere pozitive și negative (în funcție de teoria X și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cercetare a stilului de conducere" Problemele care pot fi abordate în legătură cu stilul de conducere sunt extrem de numeroase; de aceea, o selecție a lor devine stringentă. Din multitudinea și varietatea acestor probleme noi ne vom opri asupra a patru dintre ele: tipologiile (clasificările) stilurilor de conducere; modalități de diagnoză și autodiagnoză a stilurilor de conducere; factori care influențează și facilitează cristalizarea unor stiluri de conducere; efectele practicării diferitelor stiluri de conducere. Încercăm prin analiza acestor probleme să răspundem unor deziderate de ordin
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stilurilor de conducere; factori care influențează și facilitează cristalizarea unor stiluri de conducere; efectele practicării diferitelor stiluri de conducere. Încercăm prin analiza acestor probleme să răspundem unor deziderate de ordin teoretic, metodologic și altora de ordin practic. 3.3.1. Tipologiile stilurilor de conduceretc " 3.1. Tipologiile stilurilor de conducere" În literatura de specialitate, numărul tipologiilor stilurilor de conducere este de‑a dreptul impresionant. Aproape că nu există autor care, ocupându‑se cu studiul stilurilor de conducere, să nu fi ajuns
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și facilitează cristalizarea unor stiluri de conducere; efectele practicării diferitelor stiluri de conducere. Încercăm prin analiza acestor probleme să răspundem unor deziderate de ordin teoretic, metodologic și altora de ordin practic. 3.3.1. Tipologiile stilurilor de conduceretc " 3.1. Tipologiile stilurilor de conducere" În literatura de specialitate, numărul tipologiilor stilurilor de conducere este de‑a dreptul impresionant. Aproape că nu există autor care, ocupându‑se cu studiul stilurilor de conducere, să nu fi ajuns și la o clasificare a lor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
diferitelor stiluri de conducere. Încercăm prin analiza acestor probleme să răspundem unor deziderate de ordin teoretic, metodologic și altora de ordin practic. 3.3.1. Tipologiile stilurilor de conduceretc " 3.1. Tipologiile stilurilor de conducere" În literatura de specialitate, numărul tipologiilor stilurilor de conducere este de‑a dreptul impresionant. Aproape că nu există autor care, ocupându‑se cu studiul stilurilor de conducere, să nu fi ajuns și la o clasificare a lor. De aceea, cred că găsirea unui criteriu de ordonare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]