4,979 matches
-
covârșitor asupra spiritului și sensibilității auditoriului și, nu în ultimul rând, asupra realității. Puterea dictatorială se sprijină pe forța cuvântului de a da consistență unor realități imaginare și de a arunca în neant realități care nu corespund noii ideologii. Limbajul totalitar, fie că este nazist, fascist, stalinist, dobândește caracterul unui limbaj întemeietor, având puterea Cuvântului dintâi de a crea lumea, de a împărți lucrurile în cele ce sunt și în cele ce nu sunt sau nu pot să fie în noua
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
având puterea Cuvântului dintâi de a crea lumea, de a împărți lucrurile în cele ce sunt și în cele ce nu sunt sau nu pot să fie în noua organizare a lumii. Prin promovarea unei lecturi particulare asupra realității, regimurile totalitare anulează alternativele și nivelează gândirea. Limbaj politic direct vs. limbaj politic mediat În funcție de tipul de comunicare instituit între emitent și receptor, distingem între limbaj politic direct și limbaj politic mediat, primul realizându-se în condițiile prezenței efective a interlocutorilor, iar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de a se ascunde, de a se masca adevărata realitate, dacă aceasta nu este favorabilă". Calchiată după franțuzescul langue de bois, sintagma limbă de lemn intră în circulație la noi după 1989, fie pentru a desemna limbajul politic specific regimurilor totalitare comuniste, fie pentru a califica/evalua limbaje politice actuale, definite prin clișeizare, pauperizare a vocabularului și redundanță la nivelul expresiei. Limba de lemn este cultivată cu precădere în contexte politice caracterizate prin suprimarea altor discursuri și impunerea prin forță a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
complexitatea sintactică devine indicator pentru profilul intelectual al emitentului: dacă abundența subordonatelor este semnul unei cunoașteri bogate, coordonarea apare mai ales în discursurile "naive și primitive", în genul cronicilor medievale, și în descrieri, imprimând o notă narativă acestora. În limbajele totalitare, folosirea predilectă a raporturilor de coordonare, în detrimentul celor de subordonare, trădează nu numai nivelarea gândirii, ci și lipsa de substanță la nivelul conținuturilor. Topica limbajului politic, succesiunea semnelor verbale, reflectă focalizarea pe un element sau altul al referențialului politic, oferind
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și civilizațional potrivnic materiei tratate ; reflecția lor pornește îndeobște tocmai de la puținătatea, sărăcia, insuficiența unei lumi în care fundamentele spirituale au pălit, au fost înlocuite de miturile unui umanism laic sau, mai grav, au fost deviate, inversate, contrafăcute de ideologii totalitare ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din punct de vedere spiritual, ale modernității. Pe deasupra, omul, care, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, beneficiază de libertate religioasă, nu este decît individul, omul redus la în anii '50, Gabriel Marcel vorbea despre tehnicile de înjosire prin care mașina totalitară (nazistă și comunistă) a fost capabilă să pătrundă în forul cel mai lăuntric al omului și să le înrobească unora conștiința. Acest pericol era, pentru filozof, dovada că pentru a-și menține libertatea în pofida oricăror constrîngeri omul trebuie să aibă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
interiorități. în secolul trecut, proiectul de societate al lui Platon a fost dur atacat de pe poziția liberalismului, a societății deschise, a demnității și libertății individului modern. Republica lui părea modelul neliniștitor, capul de serie pentru toate societățile totalizante sau chiar totalitare. Dar această critică era întreprinsă în orizontul obiectivării, din perspectiva individului autosuficient, aspect obiectivat al persoanei. Pentru critici, cetatea platoniciană nu era altceva decît un proiect de societate realizabilă sau utopică, puțin contează care înregimenta individul. Statutul ei de simbol
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de ortopraxie, de afectivitate și voluntarism. Berdiaev a fulminat împotriva religiei adaptate la categoriile mundane, care blochează credința în zonele joase ale omului, sub masivitatea acestei lumi, fără ieșire către libertatea transcendentă. Marele Inchizitor al lui Dostoievski arată ce chip totalitar poate lua religia atunci cînd spiritul ei se rezumă să răspundă nevoilor terestre ale colectivității. Simone Weil vorbea despre facultățile naturale ale ființei omenești care nu au dreptul să participe direct la viața propriu-zis spirituală, fiindcă ar reduce absolutul la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de natură cu istoria și temporalitatea. Societatea proiectată de fundamentaliști reprezintă realizarea lui. Prin exclusivismul agresiv (orice diferit este un dușman) și prin obiectivul propus (a deveni cuceritor-al-lumii, creator al unei societăți absolut omogene), fundamentalismele sînt, evident, mișcări de tip totalitar. Dacă totalitarismele atee interzic existența unui plan superior față de cel al istoriei și socialului, totalitarismele religioase identifică cele două planuri, le reduc la unul singur. Acest caracter totalitar descalifică fundamentalismele, pretind Almond, Sivan, Appleby 2, în ochii multor alți credincioși
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
creator al unei societăți absolut omogene), fundamentalismele sînt, evident, mișcări de tip totalitar. Dacă totalitarismele atee interzic existența unui plan superior față de cel al istoriei și socialului, totalitarismele religioase identifică cele două planuri, le reduc la unul singur. Acest caracter totalitar descalifică fundamentalismele, pretind Almond, Sivan, Appleby 2, în ochii multor alți credincioși ai religiei în cauză. Pe de altă parte, e adevărat că ideologia extremistă exprimă/captează starea difuză de nemulțumire și dezorientare a unor largi pături de populație în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
distincție între discurs tradițional și discurs ideologic cu vocabular religios, dată fiind incinta dogmatică unde această gîndire plasează orice discurs care, folosind citate din Coran și Tradiție, e considerat a fi girat de autoritatea lor sacră, nu e o carte totalitară, ci menajează o sferă a deliberării, a alegerii, a diversității. Mai important decît toate, angajamentul față de credință și față de sharia e conceput ca un angajament personal, ca o practică voluntară, mai degrabă decît ca obligație impusă, coercitiv, prin organele statului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pare prea puțin credibil ca istoria și eternitatea să se întîlnească undeva, la capătul istoriei, precum două paralele care ar putea converge într-un punct aflat la infinit. Modernitatea clasică a decuplat orizontala istoriei de la transcendentul religios. Utopiile de tip totalitar, care au pretins să realizeze eschatonul în istorie, s-au dovedit criminale. Corelate, aceste două fapte au dus, în modernitatea tîrzie, la eliberarea transcendenței de continuitatea ei cu istoria. Așa stînd lucrurile, nu avem oare șanse să devenim mai disponibili
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și responsabilitatea actului-în-istorie ar fi atunci cuprinse într-o dublă mișcare, o mișcare în cruce. înlănțuirea și înaintarea actelor umanității pe orizontala istoriei ar constitui aspectul vizibil, exterior, ideologic al istoriei, el colorează în roz milenarismele dispărute, fie ele chiar totalitare. într-o recenzie la volumele lui Jean Delumeau privind istoria occidentală a milenarismului, J.-M. Sallman pretinde : astăzi, pericolul vine mai curînd din opera de deconstrucție întreprinsă de intelectualii occidentali ai secolului XX, care i-a privat pe indivizi de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
creatoare a Duhului. Pentru André Scrima, acest beneficiu al diversității e garantat de textul biblic. în lumile vechi, ca și în vremea noastră, opțiunea pentru modelul monopolist sau, dimpotrivă, pluralist de gîndire se leagă strîns de adeziunea la un model totalitar sau, dimpotrivă, pluralist de societate. A considera că adevărul absolut poate fi formulat fără rest într-o dogmă compactă, că el poate fi obiectivat într un sistem care totalizează existentul ar însemna să gîndești întreg realul inclusiv absolutul potrivit unui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de a avea influență publică, pe de alta. Dacă aceasta din urmă precumpănește, intelectualul poate fi ispitit să-și dorească monopolul asupra cuvîntului și, în fond, asupra adevărului. Iar prețul constă în înregimentarea ideologică, în curtarea și slujirea unei puteri totalitare. Subiectul uman : centru sau perspectivă? Spectacolul diversității ocupă scena minților și a societăților noastre. Dincolo de atenția spirituală, culturală ori savantă de care se bucură, diversitatea a devenit cuvînt de ordine, ideologie, drapel. Așa cum remarca Marcel Gauchet, în democrațiile tîrziu moderne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
capacitățile umane orientate, de la rațiune în jos, spre exterior : spre univers, istorie, societate, față de care interiorul uman rămîne doar locul unde se elaborează reprezentările celor trei. Mai mult, pînă în modernitatea tîrzie, tradițiile nu au avut niciodată experiența unei lumi totalitare, unde omul poate deveni număr impersonal într-un colectiv, unitate cenușie într-un proiect istoric care nu îi aparține, element anonim al unei mașini sociale fără transcendență. Secolul XX a avut din plin aceste experiențe. Iată de ce, probabil, tema omului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un efort de articulare a opuselor. Există, în modernitatea tîrzie, destul exercițiu public al polarelor în tensiune, iar soluțiile de armonizare nu au, din principiu, caracter definitiv și omogenizant. Modernitatea tîrzie nu mai acceptă obiectivări ale unității (stat, partid, ideologie totalitară) care să anuleze ori să-și subsumeze contrariile în tensiune. Religia însăși nu mai adoptă un chip public înglobant, ci un chip polarizat : de prezență în societate, de retragere din totalitățile sociale. Pentru o conștiință atentă la sugestiile simbolice ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc să le gîndim potrivit unei cauzalități realiste, cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la locul ce li se cuvine, le putem lua perindarea pestriță, în ansamblul ei, drept material simbolic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
au construit transcendența ca rezultat al puterii. Răsturnînd raportul tradițional, ele au derivat din forța nudă o pseudo-transcendență. Așa-zisa voință populară, produs al ideologiei și al poliției politice, devenea o instanță discreționară, care strivea individul. Ororile celor două regimuri totalitare au ilustrat din plin iluzia și pericolul transcendențelor colective care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
așadar pe mărginirea lor reciprocă. Desigur, în rafinata mecanică politică a lui Montesquieu, moderația nu se obținea prin consimțămîntul actorilor sociali, ci rezulta dintr-o necesitate impusă de jocul acțiunilor și al reacțiunilor forței divizate. Dar, mai ales după experiențele totalitare, atît guvernanții, cît și societatea civilă au interiorizat principiul moderației, l-au acceptat ca pe un dat inevitabil al existenței împreună. Indivizii și instituțiile societății liberale se definesc prin refuzul comun al puterii nelimitate. în expresia lui H.-R. Patapievici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individuale în regimurile constituțional pluraliste. Libertatea personală nu e asigurată decît dacă toți actorii sociali consimt să fie egali în fața legii, așadar în fața limitelor puse de ea, care formalizează public egalitatea în restrîngerea voluntară a forței. Ceea ce deosebește mișcările fundamentaliste totalitare de fundamentalismele religioase occidentale este tocmai atitudinea față de exercitarea forței. Fundamentaliștii islamici, ca și Mișcarea Legionară din România interbelică invocă sau invocau idealuri religioase pentru a legitima doar în beneficiu propriu folosirea discreționară, teroristă, a forței. Ei își arogă sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
orice problemă punctul de vedere creștin, înfățișând doctrina ortodoxă drept ceea ce este în virtualitățile ei, perspectivă superioară de înțelegere și forță superioară de orânduire a tuturor stihiilor răscolite de spiritul tulbure al contemporaneității. A indicat astfel teologilor o misiune spirituală totalitară, care să îmbrățișeze universalitatea preocupărilor omenești, i-a făcut să-și aducă aminte de lumea de azi și de întrebările care o chinuiesc și să lase discuțiile cabalistice pe marginea unor chestiuni fără aderență cu aceste întrebări. Prin activitatea aceasta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sufletului pe treptele ortodoxiei până la înălțimea uniunii mistice cu Dumnezeu, sau cu cel care zugrăvește maiestuoasa viziune pancosmică a ei. Sunt cele două vârfuri supreme spre care se mișcă toată viața și toată gândirea creștină, singurele care permit o viziune totalitară, dar până la care numai Nichifor Crainic a dilatat la noi preocuparea teologică. Întrucât viziunea pancosmică a ortodoxiei e cea care corespunde laturii obiective a doctrinei creștine și aceasta este baza trăirii ei subiective, vom începe cu ea, deși pe de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu o gândește, a o iubi precum el o iubește și a lucra în ea precum el lucrează, iată în ce stă modul teandric al credinței și al înțelepciunii creștine, modul lui Iisus Hristos. Precum viziunea creștină a lumii e totalitară în sensul că toate lucrurile existente se cuprind în Iisus Hristos și rădăcinile lor ideale converg în Logosul divin ca lanul de grâu ce există mai întâi în semințele din pătul, tot astfel principiul teandric al mântuirii cuprinde pe omul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nevoi metafizice a vieții omenești. Ea adaugă omului o putere, pe care el singur nu și-o poate da. Această nevoie metafizic religioasă se constată fără excepție la toate popoarele și în toate timpurile. Religia, mai departe, are un caracter totalitar: ea domină și colorează puternic toate celelalte manifestări ale spiritului. Artele, la rândul lor, se nasc în mod spontan din libertatea spiritului și toate fenomenele ce alcătuiesc cultura răspund unei nevoi spiritual-materiale. Desigur, spirituală în ce privește esența culturii, materială în ce privește expresia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]