3,826 matches
-
și romantic paseist" (Cf. Ilie Dan, Pașii memoriei, București, 2001, p. 75). Și rămâne în toate mândru de orașul natal Fălticeni și de cel care l-a adoptat pentru totdeauna: Iași. Într-un cuvânt, prin formă și conținut, volumul Zile trăite este reprezentativ pentru memorialistica scriitorului, adeverind aprecierea lui I. Șiadbei: Evident că scriitorul a voit ca experiența sa personală să nu constituie numai un obiect de artă ori de distracție. Atitudinea morală a scriitorului este ca o făclie menită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Nicolae Labiș, a lăsat o puternică impresie asupra viitorului scriitor. Faptele copilăriei îndeosebi, dar și unele aspecte social-culturale, sunt prezentate, cu umor și duioșie, atât în lucrările literare propriu-zise, cât și în memorialistica scriitorului. Prozatorul însuși mărturisește în volumul Zile trăite (pp. 9-10): Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele dintâi licăriri ale vieții mele, deși mai toți cunoscuții și prietenii mei din tinereță sunt morți, încât nu mai întâlnesc acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dintre care unele comice!) din această perioadă vor fi evocate în volumul Păcate mărturisite, Iași, 1904. Cel mai important eveniment petrecut în timpul cât Gane era prefect de Dorohoi a fost vizita domnitorului Cuza, fapt prezentat pe larg în volumul Zile trăite: "O mulțime nebună foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare... Și nu era un entuziasm de comandă care mișca aceea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Brădățel, lângă Fălticeni. Fiind foarte, emoționat, Gane nu și-a putut citi manuscrisul. Bun lector (alături de Eminescu), Titu Maiorescu a citit deosebit de expresiv compunerea lui N. Gane, iar la sfârșit a exclamat: "Eh bien... Messieurs, voilà une nouvelle". (Cf. Zile trăite, p. 124). Bine primită, nuvela a fost publicată în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie, pp. 29-38. În același an, publică în marea revistă de la Iași (apărută la 1 martie) o a doua nuvelă, intitulată Piatra lui Osman, despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pp. 29-38. În același an, publică în marea revistă de la Iași (apărută la 1 martie) o a doua nuvelă, intitulată Piatra lui Osman, despre care chiar Gane afirma mai târziu că e "o reminiscență a primei călătorii la Dorna" (Zile trăite, p. 125). În iulie-august, împreună cu frații Negruzzi, Gane întreprinde o călătorie în străinătate, cu interesante popasuri în Franța, Elveția și Belgia. Unele întâmplări vor fi relatate în volumul Păcate mărturisite. Debutează cu versuri la Convorbiri literare, publicând în nr. 18
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
însoțește familia primului-ministru Ioan Brătianu într-o excursie prin Bucovina, pe următorul itinerar: Slănic-Moldova, Tg. Ocna, Ițcani, Gura Humorului, Câmpulung, Vatra Dornei, Valea Bistriței, Broșteni, Hangu, Durău, Ceahlău, Piatra Neamț. Peripețiile excursiei și frumusețea peisajelor vor fi prezentate în volumul Zile trăite (pp. 230-262). 1888. La 1 martie, în ultimele zile ale guvernării liberale de sub conducerea lui Brătianu, Nicolae Gane este numit ("in extremis" afirmă Maiorescu în Istoria contemporană a României, p. 235) ministru la domenii în locul lui Vasile Gheorghian. La 22
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Schroff, șase nuvele ale lui Gane (Comoara de pe Rarău, Aliuță, Sfântul Andrei, Petrea Dascălul, Astronomul și doftorul, Stejarul din Borzești) sunt publicate în volumul Bilder aus Rumänien, București, Bd. I. 1903. Editura "Librăriei nouă" tipărește la Iași volumul autobiografic Zile trăite (294 p.). Colaborare sporadică la Revista idealistă. Apare la Cernăuți, în limba germană, volumul Novellen, traducere de Iks. (Iaroslav Kramerius). Cuprins: Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Două zile la Slănic, Vânătoarea, Dac-a vrea Dumnezeu, Privighetoarea Socolei, Duduca Balașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
manuscriselor (cu excepția povestirii Catrintaș, care se păstrează la Galeria oamenilor de seamă din Fălticeni, pe care l-am folosit), textele din prezenta ediție au la bază următoarele volume: Pagini răzlețe, Iași, Editura Librăriei nouă, P.Iliescu & D.Grossu, 1901; Zile trăite, Iași,Editura Librăriei nouă, P.Iliescu & D.Grossu, 1903; Păcate mărturisite, Iași,Editura Librăriei nouă, P.Iliescu & D.Grossu, 1904. În afară de ordinea cronologică a apariției volumelor, s-a respectat și succesiunea textelor stabilită de autor în volumul apărut în 1904
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
voi zice: Închinați-vă cu "dragoste și venerațiune memoriei oamenilor din bătrâna generațiune, încălziți-vă inimile la amintirea faptelor și virtuților lor, căci, dacă n-ar fi fost ei, cine știe ce ați fi astăzi voi și împreună cu voi, întreaga țară! ZILE TRĂITE (1903) Copiilor mei Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea celor mai frumoși ani ai vieței mele, decăt vouă, iubiților mei copii, chemați a intra pe urma mea în vălmășagul lumei? Rescolindu-i filele, veți găsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iute clipele acele!... O MINCIUNĂ Dintre păcatele ce-am comis în tinerețe, două mi-au rămas și acum în memorie. Odată, am pierdut în cărți valoarea unui echipaj întreg, cai, trăsură, hamuri, bici, fapt istorisit de mine în volumul Zile trăite, și altădată, am spus o minciună care era să mă coste mult mai scump. Iată în ce împrejurări am săvârșit acest al doilea pacat. Fiindcă sunt pe calea mărturisirelor, voi spune drept, ca și când aș fi înaintea unui duhovnic. Eram un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sfială, cu multă îndoială în inimă, l-am dus la societatea "Junimea", unde am primit botezul de autor. Cum a fost judecat în "Junimea" acest copil, cel întăi al închipuirei mele, am arătat pe larg în ultima mea carte Zile trăite, prin urmare, n-am acum nimic de adaos. E destul să zic că acest debut mi-a deschis ușa unui nou și larg câmp de muncă, unde am tras mereu cu plugul pănă în ziua de astăzi. Mi-au obiectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cameră a fostei sale vile, naționalizată, pe strada Postelnicului nr. 3. Ei îi rămăseseră de la N. Gane mai multe amintiri. Mi-a mulțumit pentru ajutorul ce li-l dădusem în alcătuirea memoriului și dosarelor și mi-a dăruit cartea "Zile trăite" de N. Gane, Iași, 1903, cu autograful autorului către fiul său cel mai mare, Alexandru. După explicațiile Mariei Scarlat Emandi, în fotografie se află în picioare de la stânga la dreapta: 1. Maria (fiică, soția lui Scarlat Iamandi (Emandi), 2. Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Bust Nicolae Gane. Iași, Cimitirul "Eternitatea". Autor: Ioan C. Dimitriu-Bârlad (1923, bronz). CUPRINS MEMORIALISTICA LUI GANE 5 TABEL CRONOLOGIC 13 NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI 24 PAGINI RĂZLEȚE (1901) 27 AMINTIRI DIN TIMPURILE "UNIREI" 29 I 29 II 32 III 35 ZILE TRĂITE (1903) 41 I 43 II 48 III 53 IV 61 V 65 VI 72 VII 77 PĂCATE MĂRTURISITE (1904) 103 CATRINȚAȘ 105 BOALĂ CU LEAC 112 MILORDACHI 118 I 118 II 121 DIN "JUNIMEA" (MUZICĂ PICTURĂ) 125 I 125 II
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apropiată de vechea pedagogie. Pentru el prezintă mai puțină importanță modul în care se realizează această receptare; de un mai mare interes se bucură cel de-al doilea moment: trăirea considerat ca fiind propriu pedagogiei culturii. Educative devin numai valorile trăite; ele au ecou. Teoria sa asupra valorilor culturale se întemeiază pe o filosofie care consideră valorile ca fiind imuabile și independente față de evoluția socială, schimbătoare fiind numai cunoștințele noastre asupra valorilor. Astfel, în lucrarea sa Lebensformen, pedagogul german considera că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin gîndire intuitivă care, după cum se apreciază, fiind nemijlocită, poate înțelege și explica mai exact și în toată complexitatea sa "existența". Spre deosebire de alte filosofii care prin existență înțeleg realitatea obiectivă, independentă de conștiință, pentru existențialiști aceasta se reduce la "realitatea trăită" de om; existența este modul de a fi al existentului dotat cu conștiință al omului. Este riscant să încerci ca într-o pagină, două să expui o filosofie atît de variată, care utilizează termeni atît de insoliți, greu sau imposibil
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
didactice ale personalului din învățămînt, cu urmări negative asupra calității instrucției și educației. Cea mai gravă consecință a sistemului de educație din perioada totalitarismului comunist o constituie dedublarea personalității tinerilor, pervertirea conștiinței lor. De îndată ce începeau să conștientizeze distanța dintre realitatea trăită și cele spuse la școală deseori fără convingere, dar totuși spuse! elevii mimau adeziunea la ideile promovate oficial și disimulau propriile lor convingeri. "Școala socialistă" care a funcționat în România din 1948 pînă în 1989, ca și școala din celelalte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
legături aparte cu puterile străine. Spre deosebire de ele, datorită poziției lor geografice, Bulgaria, Tracia și Macedonia, despre care vom discuta în continuare, se aflau sub un control mai strict din partea autorităților musulmane. Ele au avut totuși parte de multe dintre experiențele trăite și de vecinele lor. Aceste teritorii aveau un model de administrație locală similar celor prezentate în cadrul analizării altor regiuni; notabilii satelor lor strîngeau dările și aveau ocazia să devină bogați și influenți în cadrul mai larg al sistemului otoman. Exista un
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu ține. Face acte de caritate. Una dintre petardele astea a recunoscut la o petrecere a noastră că ea nici măcar nu a sărutat vreodată un tip. Era un joc în care fiecare era obligat să recunoască cea mai jenantă chestie trăită. Și tipa asta, pe care io o urăsc, una agitată permanent, a recunoscut. Își impune agitația asta pentru a părea că are o preocupare. E o pacoste pentru ea să-și umple timpul. Stă rău cu nervii. Face toate credențialele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și pătați. Din păcate, pilotul nu a mai apucat să aștearnă pe hârtie tot ce avea de spus, tot ce știa și trăise. Întâmplarea face ca, din trei mărturii distincte, să pot reconstitui o frântură dintr-o poveste de dragoste trăită de el în timpul războiului, și spulberată, o dată cu viața celei care l-a iubit, de același regim comunist care îl va strivi și pe el, câțiva ani mai târziu. Totul a început în 1943, pe aerodromul de la Pavlograd. După dezastrul de la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cu cele două eroine ale cărții care mai erau încă în viață. M-am apropiat afectiv de povestea lor, de viețile lor, de gloria sau de drama lor. Istoria este știință, dar poate fi subiectivă fiindcă este, totodată, și viață trăită. L.C.: Cum ați reușit să intrați în legătură cu Mariana Drăgescu? De ce vi s-a părut important să scrieți despre acești aviatori? D.F.: M-am încumetat să-i telefonez Marianei Drăgescu, fără să o fi cunoscut personal, și să-i solicit un
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
de la călugări, le-am mulțumit pentru buna primire și am pornit spre casă, iarăși cu un marfar. Dar tot drumul până acasă nu am contenit să râdem. Fiecăruia îi venea în minte fel de fel de idei, pe marginea celor trăite. Când termina unul începea altul. Nu știu dacă vreodată de atunci am râs atât de mult și cu atâta poftă. Singurul om mai serios a rămas tot drumul Dragoș Bucescu, Dumnezeu să-l ocrotească acolo unde este acum, iar pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
nu mai erau cei pe care-i cunoșteam eu. Le mijise mustața, fumau pe ascuns și se uitau după fete. Încă își mai petreceau timpul jucându-se, dar nu mai era atmosfera de altădată, adeseori jocul era doar mimat, nu trăit, se surprindeau chiar ei înciudați că, atunci când era vorba să se joace, nu mai aveau chef, avântul de odinioară le dispăruse; acum își fixau întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
săptămână însă după aceea, fratele meu a murit subit, într-un accident de mașină, într-o dimineață, când se îndrepta din București spre casa sa de pe Valea Prahovei. Se retrăgea acolo să înceapă lucrul la cartea sa de memorii Visul trăit. A murit subit, inexplicabil, suspect, misterios, căci șoseaua era liberă, el nu era obosit, mașina se afla într-o stare tehnică perfectă, condițiile meteo erau și ele bune, prin urmare accidentul n-ar fi trebuit să aibă loc. Atunci, Truman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stat pe scenă dacă nu eram legat afectiv de trăirile omenești care mi-au dat exigența profesională. Prilejul minunat oferit de participarea la marea sărbătoare enesciană de la această ediție îmi oferă motive de exaltare. Unele momente, și nu sunt puține, trăite intens în aceste săli, sunt încărcate de energii pozitive provocate de marea sărbătoare culturală. Urmărind acest maraton muzical, îmi trezește și regretul că nu este ușor să descrii în cuvinte trăirile, oricât de iscusit ai fi. Dacă s-ar reuși
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Nataliei Ilașcu, intitulat “”, este nu doar un omagiu adus memoriei mamei patriotului român, care a rostit din temnița de la Tiraspol fraza memorabilă: “VĂ IUBESC, POPOR ROMÂN”, ci și un elogiu adus Basarabiei și mamelor Basarabiei. E o carte mai mult trăită decât scrisă. Dincolo de ea au rămas dureri, suferințe, confuzii, sacrificii... Ea n-a putut cuprinde decât portretul unei românce basarabene de la sfârșitul secolului XX începutul secolului XXI. Dovadă că în toate vremurile, inclusiv în cele pe care le trăim, există
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]