3,617 matches
-
în oraș sau cum s-a întâlnit din întâmplare cu un vechi prieten, Alan zâmbea, dădea din cap și îi punea întrebări deschise. Când studentul devenea din nou nemulțumit, Alan nu-i băga în seamă: se uita la câte un trecător, începea să ciugulească absent din sandvici sau citea ziarul. După puțin timp, comportamentul studentului s-a schimbat complet și, în compania lui Alan, a devenit amabil și optimist. De fiecare dată când îl întâlnea pe Alan, îl saluta și îi
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
30 : „haide să ne judecăm, și cum a zice judecata, așa să rămâie” încrederea în instituțiile statului și recunoașterea autorității acestora; p. 44, r. 29 30 : „apă răce din fântână, fie de sufletul cui a făcut-o acolo, în calea trecătorilor” atunci când primește o binefacere, omul mulțumește, indiferent de însemnătatea lucrului primit; arta de a trăi mulțumind pentru orice, invocând binecuvântarea divină asupra binefăcătorului; p. 46, r. 8 9 : „Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecători, ce nu iubesc a li
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
design cât mai atrăgător pentru a stârni interesul celor care vizitează rezervația atât în scop didactic, cât și în scop turistic. Pe lângă informațiile științifice, încercăm să transmitem și mesaje legate de importanța protejării acestui ecosistem unic pentru a sensibiliza orice trecător al acestei poteci. Prin realizarea acestei poteci tematice se urmărește ca impactul antropic să fie minim. Chiar dacă accesul în rezervație este permis doar persoanelor autorizate, estimăm că prin creșterea numărului de vizitatori în următorii ani, este posibil să apară un
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Popescu Ramona, Latiş Ana () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92836]
-
corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și demipaltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată, de mare gală. Contrastul între acest om ciudat și restul trecătorilor era așa de izbitor, încît te gîndeai pe dată la un boier scăpătat, inadaptabil, la unul din acei aristocrați arheologi și plini de ceremonii, care înfruntă mucegaiul anilor și pe care Cocteau i-a văzut în jurul împărătesei Eugenia de Montijo
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ea nu este individuală; transcendență, ea este precum Dumnezeu în noi. Cand muzică plânge, atunci întreaga umanitate, natura întreaga plânge cu ea. Într-adevăr, ea nu introduce aceste sentimente în noi; mau curând ne introduce pe noi în ele, precum trecătorii ce sunt prinși într-un dans [s.n.]70. Emoția nu este decât un impuls, o tendință de a crea, aici nici o distincție (ex. subiect/obiect etc.) nu mai este valabilă, pentru că este locul din care diferențele se nasc (asemeni particulei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
adevărate happening-uri și spectacole, lansează cântece politice imediat fredonate de toți cei prezenți. Aceștia improvizează torțe din ziarele obediente puterii, se roagă, scandează, cer aplicarea Proclamației de la Timișoara, se îmbrățișează cu prietenii și îi aplaudă în derâdere pe rarii trecători care își permit să-i apostrofeze, născocesc strigături anti-Iliescu: pe scurt, trăiesc o adevărată sărbătoare revoluționară. Oficial, partidele de opoziție se țin departe de Piață, cu atât mai mult cu cât una dintre lozincile cele mai populare este " Noi nu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
doi sau trei greviști ai foamei, epuizați și năuciți, așa că se reped și în clădirea Universității de Arhitectură, unde arestează de-a valma studenți ca să iasă la număr. În mai puțin de o jumătate de oră, orașul e în fibrilație, trecătorii se opresc în piață, studenții vin de pretutindeni. Spre ora 12, coloane compacte de la IMGB sosesc și ele, scandând "IMGB/ Face ordine", și se năpustesc în clădirea Universității "Ioan Mincu" unde se încaieră cu studenții. Un miting al Ligii Studenților
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
întreaga lume. În emoția și dramatismul acelor zile nu era prea mult loc de analiză; azi observăm că minerii și mai ales cei care îi manevrau au avut trei ținte principale: decapitarea simbolică a societății civile studenți, ziare și ziariști, trecători care aveau aerul de a fi "golani", intelectuali îndeobște -, culminând cu tentativa de decapitare efectivă a lui Marian Munteanu; partidele politice de opoziție, ale căror sedii sunt devastate, spre jubilația televiziunii publice și a ziarelor pro-FSN; în fine, cartierele locuite
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
legislativului și mai ales a puterii judecătorești). În plin proces de elaborare constituțională, în septembrie 1991, o nouă invazie a minerilor din Valea Jiului a inundat Bucureștii. De data asta, furia lor nu i-a mai avut pe studenți sau pe trecători drept țintă, ca în iunie 1990, ci instituțiile statului. Minerii au invadat Palatul Victoria, sediul guvernului Roman, sala Teatrului Național, unde se ținea Congresul PNȚCD, și chiar Parlamentul României. Obiectivele acestei noi expediții păreau dintre cele mai confuze; se spunea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
avute, nu mai sunt locuite. Câteva familii de țigani s-au instalat acolo și supraviețuiesc înconjurate de lucrări și șantiere în curs. Macarale și betoniere lucrează la refacerea străzii, în timp ce pisici vagaboande, slabe și agere, se strecoară peste tot. Rarii trecători merg în zig-zag și se împiedică. Praf, nori de praf cărămiziu și lipicios. Zgomotul este suportabil, muncitorii agățați de betoniere muncesc fără chef, iar copiii de țigani se joacă, supravegheați de bunicile lor așezate pe taburete de-a lungul pereților
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Petre O anecdotă din secolul al XIX-lea evoca uimirea unei elegante amfitrioane pariziene căreia îi era prezentat un tânăr bărbos, abia sosit din Principatele Române: doamna ar fi exclamat "așa de tânăr, și deja Moldo-Valah!?" Întrebați azi pe primul trecător întâlnit pe străzile din Lyon sau Paris ce știe despre România: puțini vor fi cei sau cele care își vor aminti numele lui Brâncuși, sau chiar al tânărului regizor Cristian Mungiu, laureat la Cannes în 2007. Fie vi se va
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
suflet și soartă proprie, acea cărticică îmi stă pe conștiință ca un miez fără coajă. Cred că avea dreptul ei să zacă pe rafturile unei librării, între atâtea alte plăsmuiri din lumea lor, a cărților, să atragă un ochi de trecător grăbit, un deget curios pentru răsfoire, un zâmbet simpatic, o renunțare cu tâlc ori o acceptare deschisă. De aceea o împing din nou în lumina naturală pe care o așteaptă, într-o formă mult revăzută, completată cu ceea ce consider acum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o masă simbolică, etc. Aceste chete simbolice implicau liste, serbări populare, ieșiri directe în stradă și cântece din repertoriul eminescian. Cu deosebire „Mai am un singur dor” s-a cântat până la sațietate de către elevii de toate vârstele, punându-li-se trecătorilor o floare la butonieră ori o cocardă pentru ca, returnate, aceste obiecte să fie însoțite și de contribuția fiecăruia în parte. În cazul special, al lui Eminescu, aceste chete publice le reactualizau pe cele din timpul vieții poetului, când se procedase
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rămase de la scândurile pentru confecționarea lui, pentru ca mortul să aibă "cu ce-și ațâța focul" pe cealaltă lume 311. Dacă cineva n-a murit "de moarte bună", ci "și-a făcut seama", pe locul în care a fost înmormântat, fiecare trecător pune câte o surcică (așchie), iar când grămada de lemne este destul de mare, se dă foc pentru arderea păcatului greu312. În Joia Mare, de dinainte de Paști, este obiceiul de a se face focuri pe morminte (Banat) sau să se dea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
e secetă și nu cresc apele, totdeauna pe la miezul nopții ea cere cap de om."66 Astfel, în unele legende bucovinene, papare Știma Prutului sau Știma Bistriței; Știma iese deasupra apei la miezul zilei și-i cheamă la ea pe trecători ca să-i înece, sau, alteori, când e lună sau vreme rea, iese pe uliță și-i sluțește pe cei care nu-i dau pace. În cele mai multe cazuri, formula magică a strigătului apei este: Ceasul a sosit, / Omul n-a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu înzestrările sale cu utilizarea unui instrument de cea mai înaltă precizie pentru a deschide o ladă grosolană, îi va răspunde: „Îmi amintești de un om care privește prin fereastra închisă și nu-și poate explica mișcările neobișnuite ale unui trecător; el nu știe ce furtună este afară, că acest om se poate ține pe picioare doar cu mare greutate.“50 Wittgenstein a încetat să creadă că ar putea produce o carte care să spună ceva altora. Ca urmare, a renunțat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
timp, putem remarca faptul că invidia se poate furișa în noi și străfulgera doar pasager sau dimpotrivă ca un element dominant și dominator. Prin urmare, unii dintre noi parcurgem invidia, fiind doar un simțământ pe cât de superficial, pe atât de trecător, alții au tendința de a fi constant (din orice) invidioși, dacă nu cumva sunt ele însele firi invidioase. Ultimii, invidioșii prin firea lor, sunt în mod natural competitivi și înclinați spre rivalitate (Epstein, 2008). Competiția și rivalitatea constituie reperele esențiale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
drum...” Sub lozinca „Trăiască România”, după intonarea imnului „Despărțirea”, cu refrenul: „Rămâneți cu bine, rămâneți cu bine”, cei 69 de emigranți pleacă de la mitingu l celor peste 5000 de bârlădeni, de lângă grădina publică, către Zorleni, Banca, spre Vaslui, înconjurați de trecători, continuând a cânta imnul despărțirii...” Ziarul mai cuprinde „scrisori i ntime, printre care și una din New‐ York semnată de Herșcu Haim, student - sub chirurg, către un prieten român, poezia „Drumeț ii” semnată de A. Axelrod, de șapte strofe, informații
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a muncitorul ui vorbesc și versurile de la rubrica „Viața literară”, semnate de Ath. Gh. Mândru, cu titlul „Cerșetorul”: „De două zile fără pâine / Și ochii scurși mi‐ s de plânsori; / Cu groază‐aștept ziua de mâine ‐ / Oh! Milă... milă !... 106 trecători...!/ O viață toată‐am dus‐o‐n luptă / Muncind la curți plin de sudori; / Sub zdrențe port o mână ruptă / Oh! Milă ... milă!... trecători...!/ Din ușă‐n ușă ‐ ca și‐un câine / Gonit - cerșesc din zori în zori; / Și... n
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ochii scurși mi‐ s de plânsori; / Cu groază‐aștept ziua de mâine ‐ / Oh! Milă... milă !... 106 trecători...!/ O viață toată‐am dus‐o‐n luptă / Muncind la curți plin de sudori; / Sub zdrențe port o mână ruptă / Oh! Milă ... milă!... trecători...!/ Din ușă‐n ușă ‐ ca și‐un câine / Gonit - cerșesc din zori în zori; / Și... n‐ am de pâine... n‐am de pâine... / Oh! Milă... milă! trecători!...” * Peste ani, în perioada 1958 - 1962, pe strada Ștefan cel Mare, vis a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
curți plin de sudori; / Sub zdrențe port o mână ruptă / Oh! Milă ... milă!... trecători...!/ Din ușă‐n ușă ‐ ca și‐un câine / Gonit - cerșesc din zori în zori; / Și... n‐ am de pâine... n‐am de pâine... / Oh! Milă... milă! trecători!...” * Peste ani, în perioada 1958 - 1962, pe strada Ștefan cel Mare, vis a vis de Biblioteca Centrală, zilnic, pe trotuar, într‐o parte a ușii unui imobil cu ieșirea la stradă, stătea în scaun un bătrânel împuținat la trup, dar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu înzestrările sale cu utilizarea unui instrument de cea mai înaltă precizie pentru a deschide o ladă grosolană, îi va răspunde: „Îmi amintești de un om care privește prin fereastra închisă și nu-și poate explica mișcările neobișnuite ale unui trecător; el nu știe ce furtună este afară, că acest om se poate ține pe picioare doar cu mare greutate.“50 Wittgenstein a încetat să creadă că ar putea produce o carte care să spună ceva altora. Ca urmare, a renunțat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
făcute, austere, vechi parcă de când lumea. Și iar s-a oprit timpul: pe fațadele jupuite, în praful cenușiu și în ochii bătrânilor care stau pe scaune la intrarea în case, privindu-te iscoditor. De pe margine te salută ei pe tine, trecătorul, și așa se face că, de la un capăt de stradă la alt capăt de stradă, mergi însoțit de un cor de buongiorno, pe un ton atât de familiar încât mai că îți vine să te întrebi dacă nu cumva unul
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Rusiei în războiul Crimeei, după o perioadă de nesiguranță în orientarea ei Bismarck spunea despre Frederic Wilhelm al IV-lea că politica regelui Prusiei seamănă cu un pudel care și-a pierdut stăpânul și se agață zăpăcit când de un trecător, când de altul 394 Prusia va adopta o poziție netă contra țarului. În fapt, situația Prusiei nu era amenințată de acest conflict, iar o eventuală prăbușire a Turciei nu afecta interesele ei vitale 395. Linia politică a Prusiei era deja
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
aducă problema austriacă în fața Ligii Națiunilor 690. Încurajat de rezolvarea problemei austriece, Hitler și-a îndreptat privirile spre Cehoslovacia. Revendicările priveau regiunea sudetă 691, populată majoritar de germani, în același timp vitală pentru Cehoslovacia din punct de vedere strategic (controlul trecătorilor spre Austria și Germania, resurse naturale bogate, uzinele de armament Skoda etc.). În timp ce URSS și Franța, care aveau încheiate tratate cu Cehoslovacia și erau deci obligate să o apere 692, nu doreau să acționeze singure, Marea Britanie considera problema cehă ca
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]