7,958 matches
-
Insula Ceylon, fostul nume al statului Sri Lanka, este a noua insulă ca mărime din lume. Religii: budism, islam, creștinism ș.a. Primii locuitori aparțin populației preistorice vedda, întâlnită din India până în Arhipelagul Filipinelor. Din mileniul II î.Hr. se stabilesc în Ceylon triburi singhaleze originare din India, datorită cărora s-a răspândit cultura orezului. Cronicile vechi consemnează invazia și ocuparea străină a unei părți a insulei Ceylon de către statul vecin India. Încă din anul 500 î.Hr., insula fusese ocupată de singhalezi, al căror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
industria textilă și cea turistică. În 2005, s-au descoperit depozite de petrol și gaze naturale în apele teritoriale ale Cambodgiei. Cambodgia este o importantă țară turistică. Turiștii vin în această țară să viziteze palatele și templele budiste. Scurt istoric Triburile thai și annamite se stabilesc în mileniul I e.n. pe teritoriul cambodgian locuit de populația khmeră. Primul regat khmer a luat ființă în secolul VI, la începutul secolului IX a luat ființă Regatul khmer de la Angkor, care cuprindea în secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
începutul secolului IX a luat ființă Regatul khmer de la Angkor, care cuprindea în secolul XII (sub suveranul Suryavarman) Cambodgia de azi, aproape întreaga peninsulă Malacca și părți ale Siamului, afirmându-se ca statul cel mai puternic din Asia de Sud-Est. Atacat de triburi thai, șan și de mongoli, Regatul Angkor s-a destrămat în secolul XIII, părți ale statului revenind Siamului și Regatului vietnamez. Veniți printre primii europeni, în secolul XVII, francezii au instaurat în secolului XIX dominația colonială asupra Cambodgiei ("protectoratul", în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
budistă) și a diverselor etnii provenite de pe platourile înalte ale Tibetului și din Yunnan (China de sud) instalate pe câmpiile birmane situate de-a lungul râului Irawadz. Cronologic, prima civilizație de la care au rămas vestigii în Birmania este cea a triburilor tibeto-birmane Talaing, originare din Nord. Acele vestigii se află pe locul unde se înălța cândva orașul Prome. În anul 849, renumitul oraș Pagan a fost fondat de șeful birman Dyinba, reunind mai multe sate, înconjurându-le cu un zid de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de patruzeci de kilometri pătrați. Civilizația Thai Stabiliți încă din secolul al V-lea în China centrală și în Tibet, thaii formau numeroase comunități risipite, însă foloseau un limbaj deosebit de omogen și o organizare socio-culturală specifică. De-a lungul veacurilor, triburile thai au migrat către teritorii tot mai îndepărtate, astfel că în secolul al XII-lea puteau fi întâlnite la frontierele Angkorului și Paganului. În același secol, au fondat, pe malul fluviului Menam, orașul Sukhodaya. În anul 122o, thaii din Sukhodaya
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în Siria. Bătălia de la Kadeș (1232 î.Hr.) i-a adus lui Ramses al II-lea o victorie scump plătită. În anul 1278 î.Hr., a fost încheiat un tratat între egipteni și hitiți, prin care se restabilea echilibrul în Orient. Coaliția triburilor aheene din Asia Mică, invazia "popoarelor mării", a pus capăt imperiului hitit, la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. Societatea hitită era de tip feudal. Nobilii și prinții vasali administrau imperiul, în numele regelui, căruia, în cazul unui război, îi puneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
menționat că la început a existat o societate neolitică de agricultori, însă în cursul celui de al doilea mileniu, înainte de Hristos, nomadismul ecvestru a luat ființă și s-a consolidat; istoria stepelor a fost caracterizată de lupte între clanurile și triburile care doreau să păstreze controlul absolut asupra pășunilor. Nomazii care au intrat în istorie au fost cimerienii (o populație nomadă sedentară de origine tracică, așezată în câmpia Donului), după aceea au urmat sciții (care i-au alungat pe cimerieni până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
anului 500 î.Hr., țara a fost inclusă în imperiul lui Darius, care a extins dominioanele persane până la Indus. Două secole mai târziu a avut loc invazia Greciei în est. În mod cert, din cele mai vechi timpuri, existau în țară triburi foarte războinice, care întreprindeau incursiuni în teritorii vecine, inclusiv în cele persane. Când Alexandru cel Mare a întreprins campanii în provinciile orientale ale imperiului persan, au fost construite pe teritoriul afgan orașele Herat și Kandahar. Alexandru cel Mare a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pământurile până în Bengal în est și Cape Comorin în sud. Invazia lui Ginghis Han Secolul al XIII-lea a început cu semne rele , tulburări și convulsii. Themuchin, mai bine cunoscut ca Ginghis Han, care s-a declarat comandant șef al triburilor mongole în anul 1204, a condus hoardele sale spre cuceriri care au adus la picioarele lor toate națiunile lumii, din China până în Europa. Mongolii au învins puternica armată de 400.000 de soldați ai sultanului Alauddin Khwarizm Shah. După moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
înaintea decesului său în anul 1556. Mogulii au guvernat cu înțelepciune și moderație. Sub guvernarea lor, o mare parte a Afganistanului a fost pașnic, întrucât guvernatorii din Kabul, care erau, în general, cei mai capabili prinți ai imperiului, au permis triburilor să-și conducă afacerile interne prin intermediul capilor adunărilor afgane ale reprezentanților locali. Resurgența afgană În timpul domniei lui Shah Jehan al cincilea împărat mogul, care a construit și inagurat Taj-Mahal în anul 1653 (construcția a durat 23 de ani), cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
mai faimos monument din India (templu-mausoleu) -, afganii au fost foarte aproape de restabilirea Regatului independent în nordul Indiei, sub conducerea lui Pir Khan Lodi. În anul 1641, armatele imperiale au ocupat Balkh, dar mogulii pierduseră din vigoare. În timpul domniei împăratului Durangzeb, triburile au recăpătat puterea și, în mod formal, proclamaseră independența lor, emițând bani. În secolul al XVII-lea, abdalii și ghilzaii, care au menținut independența lor în mijlocul munților, s-au unit sub Mir Waiz The Hotak și au înlăturat de la putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ar putea să fi exploatat bogățiile pescărești; coastele nordice aride și cele din spatele malurilor apelor nu au constituit o ispită pentru acestea. Singurele dovezi asupra vizitelor lor sunt de proveniență asiatică, unul sau două obiecte de bucătărie din Malaya din triburi aboriginale și câteva desene cu motive decorative aboriginale. Nu este cunoscută încă perioada sosirii aborigenilor în Australia (probabil în urmă cu 100.000 ani). Se presupune că ar fi provenit din Asia de Sud-Est, poate acum 12.000 de ani, în număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de aproximativ 106.500 și este considerată ca făcând parte din grupul etnic australoid. Nu se știe cît timp acesta a trăit în Australia; originea aborigenilor din Australia este nesigură. Australia era populată cu 40.000 de ani î.e.n. de triburi de vânători și pescari imigranți din Nord. În secolul al XVIII-lea, cca. 300.000 de aborigeni trăiau grupați în peste 500 de triburi. Navigatori spanioli, portughezi și olandezi (Luis Vaez de Torres, Godinha de Eredia, Willem Janszoon ș.a.) descoperă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
originea aborigenilor din Australia este nesigură. Australia era populată cu 40.000 de ani î.e.n. de triburi de vânători și pescari imigranți din Nord. În secolul al XVIII-lea, cca. 300.000 de aborigeni trăiau grupați în peste 500 de triburi. Navigatori spanioli, portughezi și olandezi (Luis Vaez de Torres, Godinha de Eredia, Willem Janszoon ș.a.) descoperă și explorează la începutul secolului al XVII-lea partea de nord și vest a Australiei. În anul 1642, Abel J. Tasman descoperă insula care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ale țării (rafinărie petrol, fabrici de ciment, textile, țigarete, băuturi, morărit ș.a.), are intensă activitate financiară și este cel mai mare nod de comunicații. Alte orașe importante din Iordania: Zarka și Irbid. Scurtă istorie Iordania era populată în antichitate de triburi semite și arabe. A fost parte componentă a Imperiului bizantin și Califatului arab, apoi a Imperiului otoman între anii 1516 și 1918. Teritoriul Iordaniei a fost acordat de Liga Națiunilor în anul 1920 Marii Britanii cu mandat de administrare. Emiratul Transiordaniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în timpul ploilor; vegetația discontinuă; în Jebel el Akhdar apar pâlcuri de păduri (sub 1% din teritoriu) și pășuni. Fauna este relativ săracă în specii și exemplare, cu animale adaptate la uscăciune. Scurtă istorie În Antichitate, teritoriul Libiei era locuit de triburi hamite (libieni). Pe coasta libiană, fenicienii au întemeiat, din secolul al XII-lea, colonii (Oea,Leptis, Magha, Sabrata). În timp ce grecii, în secolul al VIII-lea, au întemeiat un număr însemnat de colonii (Cirene ș.a.). Teritoriul a fost stăpânit de cartaginezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
țării asistat de un guvern condus de primul-ministru. Religia: musulmană. Limba oficială: araba. Alte limbi: franceza. Capitala: Nouakchott, deși creată în 1960, rămâne principala atracție turistică datorită stilului arhitectural berber. Principalele orașe: Nouadhibou, Zuerat, Atar, Rosso, Kiffa. Istoria consemnează că triburile berbere imigrate în secolul al IV-lea e.n. din Nord și cele negroide aborigene din Sud au fost islamizate în secolul al XI-lea e.n. Statul Almoravizilor a distrus în secolul al XI-lea Imperiul Ghana și a creat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
proclamarea, la 19 septembrie 1921, a Republicii independente. Scurt istoric Istoria țării se întinde de peste 8000 de ani, din câte se cunoaște până acum, și a fost fondată de berberi, care sunt locuitorii originali. În antichitate, Marocul era populat de triburi berbere care au creat în secolul al IV-lea î.e.n. Regatul Berber de Mauritania, considerat cel mai independent stat marocan. Acest Regat Berber de Mauritania (acum nordul Marocului) datează de cel puțin din anul 110 î.Hr. Coloniile feniciene de pe litoralul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Berber de Mauritania (acum nordul Marocului) datează de cel puțin din anul 110 î.Hr. Coloniile feniciene de pe litoralul Marocului, au intrat în secolele V-II î.Hr. în sfera de influență a Cartaginei, ca și Regatul Berber de Mauritania, creat de triburi berbere, condus de regele Bocchus I. Marocul a fost Provincie Romană în secolele I-V d.Hr., posesiune vandală (sec.V-VI), apoi bizantină (sec.VI-VIII) și în secolul al VIII-lea a fost cucerit de arabi, devenind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
textile, confecții, încălțăminte, decorticarea orezului, ulei de arahide ș.a.; este situată în partea centrală a țării, pe platoul Mossi, la o altitudine de 302 m; proclamată reședință administrativă a Coloniei (1919-1932); alte orașe: Bobo, Dioulasso, Kondougou și Bafora. Scurtă istorie Triburile Mossi, originare din Est, stabilite pe teritoriul Voltei Superioare în secolul al XI-lea, au întemeiat acolo regatele Mossi-Ouagadougou, Yatenga și Dagomba, care își apărau cu succes independența amenințată în Evul Mediu de Imperiul Mali și Songhai. În anul 1896
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
romani, Epoca de fier a Suediei a durat până în anul 1.100, când au fost construite case din piatră. Suedia intră în protoistorie o dată cu opera lui Tacit din anul 98 d.Hr., care îi menționează pe suedezi ca fiind un trib puternic, care dispunea de corăbii cu proră la ambele capete. Suedia este o țară cu o națiune pașnică și industrială, care se bucură de o reputație flatantă, în special din partea Franței, dar și a multor altor țări, iar fascinația provine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
întreaga lume. În afara conjuncturii internaționale, istoria Suediei prezintă, de asemenea, exemple de tratare specifică, care constituie un fundament solid autohton. Teritoriul suedez, eliberat de ghețarii ultimei glaciațiuni cu 10.000-12.000 de ani în urmă, era locuit, în antichitate, de triburi germanice. Cu 8500 de ani înainte de Hristos, ghețarii se retrăseseră spre centrul Suediei, potrivit opiniei unor specialiști în domeniu; Atlanticul reușise să se unească cu Marea Baltică, aceasta cu Marea Nordului, formând astfel Marea Yoldias, după numele unei moluște, caracteristice acelei perioade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a Republicii Federative Marea Columbie (1822-1830). Ecuadorul și-a proclamat independența de stat la 13 mai 1830 de către o juntă în frunte cu Juan Pio Mohtufac, adoptând numele actual de Ecuador în 1835. A fost populat în epoca precolumbiană de triburile de amerindieni, vumbo, ghibaro, chimu, chibcha ș.a. Ecuador fusese inclus, până în anul 1979, în Viceregatul Noua Grenadă. Capitala, Quito, este o așezare a indienilor chiti, înglobată în Imperiul Incaș în anul 1470, oraș care a fost cucerit de spanioli în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
al Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București. Specialist cu un spectru foarte larg de cuprindere, academicianul Mihai Băcescu a bătut oceanele lumii și a făcut cercetări asupra crustaceelor și a peștilor marini. A creat două familii noi, două triburi, 50 de genuri și peste 300 de specii noi pentru știință; Acad.dr. Petru Bănărăscu, unul dintre cei mai mari ihtiologi și biogeografi contemporani. Autor al unicului tratat de Zoogeografie din Europa - Zoogeography of Fresh Waters (în trei volume), domnia sa s-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de 35 de specii de ichneumonidae; semnalăm 127 specii noi pentru fauna României; semnalăm 7 genuri noi pentru fauna României; cităm peste 700 de specii de ichneumonidae din fauna României, multe dintre ele rare și foarte rare; am făcut revizia tribului Rhysini și am introdus studiul genitaliilor în recunoașterea speciilor și a genurilor. Prezentăm chei de determinare atât pentru genuri cât și pentru specii. Cercetări sistematice și taxonomice privind Suprafamilia Cynipoidea semnalăm pentru prima dată în știință peste 150 de relații
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]