7,094 matches
-
o clipă la clădirile cenușii pe lângă care trecea, cu lumini galbene licărind În ferestre. Două minute. Femeia Îl aștepta, privindu-l cum se chinuie să parcheze duba poliției. Încercând să nu-și trădeze nervozitatea, Logan abandonă mașina pe jumătate pe trotuar și Își Încheie haina ieșind În ploaie. Asistenta socială era mai bine dotată ca el: avea umbrelă. — Bună seara, domnule, Îl Întâmpină, În timp ce el se furișa sub umbrelă. Ce se Întâmplă? — Voiam să te Întreb dacă știi ceva despre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mașină, lăsând la picioare cumpărăturile. Ce părere aveți dacă-i mai facem o vizită domnului Caldwell? Întrebă el zâmbind. Mașina de culoare roșu-Închis era Încă pe alee, dar acum un Volvo albastru-deschis stătea În fața casei, cu două roți urcate pe trotuar. Logan zâmbi cu toată gura. — Trage unde ne-am oprit și mai devreme, Îi spuse el șoferului. Voi doi prin spate, noi mergem prin față. Logan le acordă un minut să-și ocupe pozițiile și apoi o porni pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se mai culce la loc, așa că Logan mormăi În drum spre duș și apoi spre sediul general al poliției. Strada era sticlă, Întrucât cei de la consiliu făcuseră ceea ce făceau de obicei, adică nu dăduseră cu nimic pe străzi și trotuare. Dar măcar nu mai ploua. Deasupra capului său, norii erau purpurii și cenușiu-Închis, iar până la răsărit mai erau vreo două ore. Sediul era ca un mormânt când deschise ușa. Nu era nici urmă de armata media care campase acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a făcut el. Acum valea! Stătură afară, În capul scărilor de la Turf ’n Track, privind norii Întinzându-se pe cer. Soarele palid reușea să Înmoaie frigul obișnuit, iar Logan privi o pereche de pungi de plastic care se fugăreau pe trotuar În fața magazinelor. Agenta Watson se rezema de balustrada de oțel care trecea prin fața clădirilor fortificate. — Ce facem acum? Logan ridică din umeri. — N-aveam cum să scoatem ceva de la frații McLeod. Am fi putut să luăm vreo doi clienți de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăpadă căzuți peste noapte. Pe la opt și jumătate, cerul era cenușiu ca țeava de pușcă și era suficient de jos cât să poată fi atins. Fulgi mici și albi pluteau În jos peste Orașul de Granit, topindu-se imediat ce atingeau trotuarele sau drumurile. Dar aerul mirosea a zăpadă. Avea un iz metalic, care Însemna că o ninsoare masivă se apropie. Ediția de dimineață a Press and Journal lovise covorașul de la ușa lui Logan ca o piatră de mormânt. Numai că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pedofil. Murea pe dinăuntru. — Putem să vă ducem acasă? Ceva care fusese cândva un zâmbet Își făcu loc pe fața nerasă a bărbatului. — Îmi place să merg pe jos. Ridică o mână și făcu semn cu ea În jurul său, indicând trotuarele Înzăpezite și drumurile pline de zloată. Să-l caut pe Peter. Lacrimile Îi umplură ochii, curgând peste obrajii roșii. L-ați lăsat să plece! — Pe cine am... Dură un moment ca Logan să-și dea seama că vorbea de Hoitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
stradă răsuna un ecou, niște pași, niște glasuri, niște prezențe fantomatice care erau de fapt poveștile... însă nu locuitorii. Legendele de demult și basmele încă neinventate, așteptând să apară, alunecau invizibile ca niște vorbe răzlețe, înșiruite pe lîngă pereți, pe trotuare, pe după gardurile vii, proaspăt înfrunzite, într-un oraș cu anotimpuri amestecate, unde în unele locuri ningea, în altele era soare strălucitor, în altele răsăreau flori, în altele era lună și seară sau dimineață și stele... poveștile coexistând printre nenumărate statui
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
chilii. Până la urmă, au găsit o explicație: pare să fie vorba despre niște morminte; Într-un asemenea spațiu misterios, au descoperit un schelet Întors pe o parte. De ce pe o parte? stă și se Întreabă lumea ce cască gura de pe trotuarul din fața Muzeului de Istorie. „Ați văzut ce oase albe avea?“ „O fi vorba despre vreun sfânt care n-a putrezit, nici nu s-a Înnegrit prea tare...“ „Ba eu cred că e mai degrabă un hoț care a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că totul este posibil, poate chiar mâine; nu știi ce ți se poate Întâmpla, treci pe lângă un balcon și-ți cade o glastră În cap, cum i s-a Întâmplat acelui american care a venit de la New York să moară pe trotuarul din Piața Romană, ca și când n-ar fi putut să moară la el acasă; păi de, când e să fie, asta-i, ce mai Încolo și Încoace, hai să mergem, că Încurcăm circulația. (luni) Mă autobloclaustrez În cameră. Stau Întins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
are o vigoare extraordinară. Nimeni nu-l Întrece În rezistență când urcăm. Când urcă, el nu se uită pe unde calcă, de aceea nu are sentimentul fricii. Trece de multe ori pe deasupra unei prăpăstii periculoase cu aerul că merge pe trotuarul din fața Universității. Ieri m-a prins din zbor când am alunecat, are o mână foarte puternică, deși este fină ca mâna unui pianist. Este curios cum nu este atent la nimic, nici n-ar mânca, dacă nu i-ai aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea examina. Tehnicianul făcu semn că a înțeles și se întoarse către vehiculul de intervenție rapidă în astfel de situații, adică un microbuz cu tot felul de echipamente din sfera criminalisticii. Era parcat undeva afară și, deși stătea jumătate pe trotuar și jumătate pe stradă, era așezat cu mai multă grijă decât Chevroletul Camaro SS din 1969 de lângă; acesta din urmă, proprietatea Ameliei Sachs, fusese întrebuințat serios pe drumul dinspre locul unde avusese loc exercițiul până aici, depășind prin unele locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă în plămâni. - Uite acolo! țipă Amelia Sachs. Ea și Bell o luară la fugă pe trotuar spre tufele și copacii de pe malul râului Hudson. Un individ stătea pe un pod de lemn aflat în paragină. Cu ceva vreme în urmă probabil, aici fusese un doc, dar separarea de râu îi făcuse pe oameni să-l abandoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu pistolul, se putea vedea doar un nor de fum ridicându-se dintr-o grămadă de petarde explodate. Apoi, la dreapta, îl văzu pe Magician la o distanță considerabilă. Încercase să traverseze strada, dar fusese nevoit să se întoarcă pe trotuar din cauza unui microbuz care mergea cu viteză mare și cu sirena pornită. Urcă apoi în grabă scările colegiului și dispăru în piață, unde târgul meșteșugurilor era în toi, precum un ac pe care-l scapi într-o căpiță cu fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șoptind. Se gândi atunci la cum ar trebui să procedeze. Dacă ar vrea doar să fugă, ar trage în cauciucuri și ar încerca să-l captureze în viață. Dacă în schimb, s-ar îndrepta cu mașina spre ea sau spre trotuar astfel încât să pună în pericol viața cuiva, ar trage în el. - Hei! strigă unul din adolescenții care rămăseseră pe trotuar. - Împușcă-l pe nenorocit! - Bagă-i un glonț în țeastă, păpușa! Nu trebuie să încercați să mă convingeți, băieți. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și ar încerca să-l captureze în viață. Dacă în schimb, s-ar îndrepta cu mașina spre ea sau spre trotuar astfel încât să pună în pericol viața cuiva, ar trage în el. - Hei! strigă unul din adolescenții care rămăseseră pe trotuar. - Împușcă-l pe nenorocit! - Bagă-i un glonț în țeastă, păpușa! Nu trebuie să încercați să mă convingeți, băieți. Sunt pregătită, doritoare și, mai ales, capabilă... Decisese că dacă se va îndrepta doar trei metri spre ea, cu orice viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
100, direct spre ea și spre Camaro, a cărui culoare galbenă, deși mai vie, era asemănătoare cu cea a autobuzului care îi salvase viața Magicianului. Capitolul XX Văzând cum Mazda se îndreaptă în plină viteză spre ea, Sachs alergă spre trotuar cu gândul să încerce să tragă din lateral. Trase piedica Glockului și ținti forma întunecată ce se profila în mașină, urmărindu-l cu o mișcare a mâinii pe o distanță de câțiva metri. Zări însă în spatele lui zeci de vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ținti forma întunecată ce se profila în mașină, urmărindu-l cu o mișcare a mâinii pe o distanță de câțiva metri. Zări însă în spatele lui zeci de vitrine de magazine și de ferestre de apartamente, plus mulțimea de oameni de pe trotuar. Pur și simplu nu exista vreo posibilitate să tragă un glonț măcar în perfectă siguranță. Corul nu părea să împărtășească totuși aceeași părere. - Hai, păpușa, să te vedem cum zbori creierii ticălosului! - Fata, aștepți invitație specială sau ce? Continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mazda sau Toyota. Model nou. De culoare bej. - Bine. Centrala, comunicați mai departe: este vorba despre urmăritul din Central Park. Ajung într-un minut la locul accidentului. Terminat. - S-a înțeles, 5885. Terminat. Sachs acceleră către fundătură și parcă pe trotuar. Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și să facă următoarea remarcă: - Ce vreme frumoasă. Nu-i așa, părinte? Clipi ușor descumpănit și răspunse: - Da, așa este, abținându-se de la tendința firească de a spune „fiica mea”. Se mulțumi să adauge: La revedere! Se opri apoi pe trotuarul din fața hotelului unde privi absent la spectacolul oferit de taxiurile care treceau în viteză, de asiaticii sau latino-americanii care se perindau prin fața lui, de autobuzele umplute la refuz și de agenții de livrări chinezi care alergau pe bicicletele lor pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
De această dată, văzu un bărbat cu părul blond, îmbrăcat cu o geacă maro peste un tricou sport și purtând o pereche de ochelari groși, care privea în direcția sa. Pastorul mai observă și că omul tocmai traversa pe același trotuar pe care se afla el acum. Acum era sigur că este paranoic. Cum ar putea trei bărbați diferiți să-l urmărească? Calmează-te, își spuse el, continuându-și drumul spre Fifth Avenue spre Școala Cartierului, înconjurat de mulțimea de pietoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în continuare în altă parte. Deschise ușor servieta și scoase de acolo harta Rand McNally și pistolul. Ascunzând arma între paginile hărții, mai făcu câțiva pași spre mașină. Gărzile de corp ale lui Grady stăteau acum unul lângă altul pe trotuar, cu spatele la el. Unul din ei se aplecă pentru a deschide ușa procurorului. Doar 5 metri distanță... Pastorul Swensen se gândi la Grady, Dumnezeu să aibă milă de... Și apoi simți cum piatra îngerului aterizează chiar pe umerii săi. - La pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Dumnezeu să aibă milă de... Și apoi simți cum piatra îngerului aterizează chiar pe umerii săi. - La pământ, la pământ, acum, acum, acum! Mai mulți bărbați și femei, toți niște demoni, îl apucară simultan de brațe și îl trântiră pe trotuar. - Nu mișca, nu mișca, nu mișca, nu mișca! Unul din ei îi luă arma, altul servieta și unul îl apăsa pe gât cu un picior având greutatea tuturor păcatelor orașului. Fața îi fu turtită de asfalt și simți o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu m-a observat. - Tu ai fost unul din cei care au adus pachetele cu dovezi? întrebă Rhyme, amintindu-și de cei doi polițiști care aduseseră ce fusese colectat de la Școala Cartierului și de la hotel. - Exact. Am așteptat cuminte pe trotuar și am văzut la un moment dat un polițist în uniformă care căra două cutii și m-am oferit să îl ajut. Nimeni nu te suspectează de nimic dacă ești în uniformă și ai o ocupație. - Și te-ai ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
parc, a actorilor mascați și a ororilor săvârșite de Magician. Toate astea o făceau să fie puțin paranoică. Înfricoșător... Las-o baltă. Mutând sacoșa cu mâncare cubaneză foarte condimentată dintr-o mână în alta, continua să meargă alături de Kara pe trotuarul foarte populat, vorbind despre părinți, despre cariere, despre Cirque Fantastique. Și bineînțeles, despre bărbați. Bang, bang... Kara sorbea cu poftă din cafeaua ei cubaneză dublă, de care, spunea ea, devenise dependentă de la prima gură. Nu numai că era la jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câteva zile în urmă o cameră în hotel - și, cu toate că făcuse un număr limitat de acrobații în viața lui, păstră un echilibru natural, specific marilor iluzioniști. Începu să se deplaseze pe bordura de calcar lejer, ca și cum ar fi fost pe trotuar. După 5 metri, se afla în colțul clădirii și se opri pentru a privi la clădirea învecinată hotelului Lanham Arms. Aceasta, un bloc de apartamente situat pe Strada 55, nu avea margini, dar avea o ieșire de incendiu, la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]