10,815 matches
-
qi gong. Alimentația oferă elementele nutritive de bază pentru transformarea esenței în energie în practica qi gong. Dacă nu vă alimentați corespunzător în timp ce practicați qi gong, este ca și cum ați pune combustibil diesel într-un motor cu benzină sau ca și cum ați turna zahăr într-un rezervor de benzină. Va provoca disfuncții ale alchimiei interne și va reduce cu mult eficiența întregului sistem energetic; evitați expunerea corpului la vânt în timpul practicii. Practica qi gong determină porii să se deschidă larg și expunerea la
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
această putere neașteptată... Bunica a închis „poșeta de pe Pont-Neuf”, a dus-o în camera ei, apoi ne-a chemat la masă. După un moment de tăcere, a început să vorbescă cu o voce stăpânită și calmă, în franțuzește, în timp ce ne turna ceai cu gesturile ei obișnuite: - Printre pietrele pe care le-ați aruncat este una pe care m-aș bucura să o primesc înapoi... Și tot pe tonul acela neutru, tot în franțuzește, deși în timpul mesei (din pricina prietenilor sau a vecinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se lungise pe laviță și părea adormită: - Așa-i făcută țara asta. Intri în ea ușor, dar de aici nu mai ieși niciodată... Apa caldă părea ceva nou, necunoscut. Charlotte întindea mâinile spre firicelul pe care mama ei i-l turna încet pe umeri și pe spate, dintr-o găleată mică de aramă. În întunericul odăii luminate doar de flacăra scăzută a unei așchii de lemn aprinse, picăturile calde aduceau cu rășina de pin. Îi gâdilau nespus de plăcut trupul, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Albertine a macerat unui în apă caldă și, seara, au mâncat ceea ce aveau să numească mai târziu: „Supa din Siberia” - amestec de tulpini, de semințe și de rădăcini. „Încep să cunosc plantele din taiga pe de rost”, a spus Albertine, turnând din supa aceea în farfurii. „De altfel, mă întreb de ce le folosesc atât de puțin oamenii de aici...” Le-a salvat și prezența unei copile, o țigăncușă găsită într-o zi, pe jumătate înghețată, pe treptele lor. Zgâria scândurile întărite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deșertului. Iar soarele începea să se legene în ochii Charlottei, obrajii ei se învăpăiau de la arsura nisipului și cerul răsuna de nechezaturi... Scena căreia nu îi înțelegeam sensul, dar căreia îi percepeam densitatea fizică, pierea. Adulții suspinau, schimbau vorba, își turnau încă un pahar de votcă. Am sfârșit prin a ghici că întâmplarea petrecută în nisipurile Asiei Centrale marcase pentru totdeauna, într-un mod misterios și foarte intim, istoria familiei noastre. Am remarcat și că nu o povesteau niciodată când fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încălzit apă, a adus un lighean de tablă zincată, vănița de copil, pe care a pus-o în mijlocul încăperii. Fiodor s-a ghemuit în recipientul acela cenușiu, al cărui fund îi ceda sub picioare scoțând un sunet vibrant, și, în timp ce turna un firicel de apă caldă pe trupul soțului ei, care, stângaci, își freca umerii și spatele, Charlotte a început să plângă. Lacrimile îi brăzdau chipul, ale cărui trăsături rămâneau nemișcate și curgeau, amestecându-se cu apa cu săpun din lighean
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o descos pe Charlotte ca să aflu cine era femeia în pufoaică îmi părea acum absolut imposibil. Un obstacol de netrecut se ivea între bunica și mine: trupul femeiesc visat, râvnit, posedat de mii de ori în gând. Seara, când îmi turna ceai, Charlotte mi-a spus cu o voce distrată: - Ciudat, Cucușka nu a trecut încă... Smuls din visarea mea, am ridicat ochii la ea. Privirile ni s-au întâlnit... Nu ne-am mai spus nimic până la sfârșitul mesei. Cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rău... Ce se strecură mereu! Trece searbăda viață, O -nnorată dimineață Înecată-n tristă ceață. Dar eu voi s-o luminez, Sufletul să mi-l turbez, Să-mbăt sufletul din mine; Să-mi scald gîndurile-n bine, Să strig marelui cupar: Toarnă-mi ziuă în pahar Să-nec inima-mi din sin, Sufletul să-mi însenin. Vinul e lumină vie Care inima învie, Ochiul arde, sânul crește, Inima ți-o-nveselește. A muierii negre stele Ard în cerul vieței mele, A muierii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
afară Lumea iese. Mira-n rugăciune. 3. MIRA, PETRU 4. MIRA, ȘTEFAN (moare) 5. MIRA (singură) 6. MIRA, MAIO 7. MIRA (singură puțin) 8. MIRA, PETRU, LUME ACT. V După ce Petru a lăsat-o într-o turburare asemenea nebuniei, ea toarnă în potirul cu comunicare veninul ce-i dedese tată-său într-o cruciuliță de aur și când vrea să beie vine Ștefan ostenit și alungat de popor, ce vine de la Direptate. Setos, cere vin, în momentul [acela] ei îi vine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inamic - monolog. A căzut. Espunere. 2. Scularea lui și anunțarea că e călugăr. 3. Furia și declararea că e domn. Momentul în care vrea să omoare pe D[oam]na și copilul. 4. Mitropolitul o consilie să puie venin. Ea toarnă tremurând pe când unul ține pumnalul dasupra ei. 5. Bea, simte moartea viind. Doamna-n spaimă. 6. Când moare boierii-l țin în sus ca să-i privească murind. Clopotul sună ***. {EminescuOpVIII 231} 2 [R Î S U L M U Ș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu degeaba m-am scoborât din stele, Purtând pe frunte-mi raza a națiunei mele? Voi să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători Voi să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Și muzica română chemând din munții-n nouri, Din stelele căzînde, din văile-n ecouri, Din brazii ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atrage, cântarea mea adună Mulțimea curioasă - ce o răpesc în cer, În visuri fără margini, în raiuri de mister; Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem împrejuru-mi sororile-mi rozalbe Ca să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață - a faptei sântă dramă - Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Să văd cum își deschide palatul lui de nori Regele-n etern june, tiranul viitor. Să văd în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dramă - Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Să văd cum își deschide palatul lui de nori Regele-n etern june, tiranul viitor. Să văd în el. Pe seama iubitei Românie Să văd tiranul rege în cartea lui ce scrie, Să torn din vinul magic al sântei poezie Să văd cum, inspirată, vecia o învie. Să torn în cupa-mi de-aur aroma ei amară: Nu voi să fie-aievea - să fie, nu... să pară! Trecut: Apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de nori Regele-n etern june, tiranul viitor. Să văd în el. Pe seama iubitei Românie Să văd tiranul rege în cartea lui ce scrie, Să torn din vinul magic al sântei poezie Să văd cum, inspirată, vecia o învie. Să torn în cupa-mi de-aur aroma ei amară: Nu voi să fie-aievea - să fie, nu... să pară! Trecut: Apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară adevăr! POESIS Îmbrac a lumei fapte în mantie de flori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
într-o lume moartă surâde și petrece. Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem fantazia cu florile-i rozalbe, Revoc trecutu-n viață - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii ei își cheamă. Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nebunită, Turnând în cupa de-aur aroma cea amară: Nu voi să fie-aievea... să fie, nu!... să pară; Trecut, apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iluziilor dalbe, Și azi chem fantazia cu florile-i rozalbe, Revoc trecutu-n viață - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii ei își cheamă. Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nebunită, Turnând în cupa de-aur aroma cea amară: Nu voi să fie-aievea... să fie, nu!... să pară; Trecut, apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - iese lângă o piatră risipită de mormânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vrei!... Jean! [ȘTEFAN] Ce? [DOCTORUL] Chem să te ducă la duș... să te răcorească puțin. [ȘTEFAN] Tot glumeț, doctore. JEAN Domnul doctor a chemat? D[OCTORUL] Da, copilul meu... Du-te la băi și zi c-am poruncit să-i toarne câteva cofe de apă-n cap... M-ai auzit! JEAN (rîzînd) Bine, d-le doctor. (apart) Ciudat doctor. (iese) [SCENA IV] ALECU Doctore! Doctore! DOCTORUL Bună ziua, amicul meu!... Cunoști pe domnul? A[LECU] O! [ȘTEFAN] O! DOCT[ORUL] A! O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tot astfel și actorul nu e la culmea artei lui decât atuncea când espresiunea specifică a caracterului pe care are de-a-l reprezenta {EminescuOpXIV 344} rămâne așa de fixă pe calea dintre fantazie și esecutarea în mască ca și când ar fi turnată în bronz. Va să zică masca adevărată trebuie să fie lucrată dinăuntru și nu de din afară prin o simplă desteritate (artistică) mecanică. Cea din urmă nu face decât realiză ceea ce fantazia desemnase deja în conture. De-aceea artistul dramatic se va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e deja determinată în fantazia noastră cu trăsuri pregnante înainte de-a apărea ei pe scenă. În Philipp vrem să vedem pe acel mai puternic rege al creștinității, gheațos, conștiu de puterea sa; în Alba pe omul despotismului țeapăn, neînfrînt, turnat în bronz, de care se sparg fără putere rugăminți ca și amenințări. În Maria Stuart, a cărei figură poetul ne-o imprimă atât de clar în fantazia noastră în scenele ce precedă apărerea ei pe scenă, în Maria Stuart trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se spune că Lugalbanda - zeul protector al cetății Uruk - l-ar fi învins pe demon administrându-i somnifere (1, p. 65). Similar, zeul Ea îl adoarme pe Apsu (principiul masculin- -acvatic al Haosului) prin pronunțarea unui descântec magic : „El a turnat un somn peste el [Apsu] așa că el a adormit adânc” (Enuma Eliș, I, 64 ; cf. 1, p. 17). În aceeași epopee asiro-babiloniană a creației, zeul Marduk „amorțește” trupul lui Tiamat (principiul feminin-acvatic al Haosului) : „Trupul i se înțepeni, gura rămase
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Acest motiv mitic a pătruns și în textele folclorice : vezi ampla bibliografie a motivului S 141 (Exposure in boat) în catalogul lui Stith Thompson (34). Îl regăsim și în baladele românești : Pi băițăl l-o luat, în ladițî l-o turnat Și-n maria [= mare] cî l-o dat (29, p. 427). în unele basme românești este expus pe apă pruncul nenăscut, aflat încă în pântecele mamei sale. Astfel se întâmplă lucrurile în basmul Fata de împărat și fiul văduvei (cules
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rețetă” populară din 1744 : „Când se încuie [= constipă], omul sau dobi- tocul, scrie aceste cuvinte pe un taler nou : Fison, Gheon, Tigru, Eufrat și să speli cu apă neîncepută și să bea că-i va trece, iar dobitocului să-i torni pe nas” ; cf. 27, II, p. 134). În ultimul exemplu citat, cele patru cuvinte înscrise sunt numele celor patru fluvii care izvorăsc din rai (cf. Geneza, II, 10-14). Aceste nume erau trecute în cele patru colțuri ale amuletelor ebraice care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legat în cetate, unde eroul îl va omorî „înaintea tuturor oamenilor”. Sveatâi Gheorghe, ce slujea lui Dadian [= Dioclețian] înpărat, luo pre sine panțirul [= veșmântul ostășesc și armele] și brâul de aur cum să cade viteazului [...] Deacă-l văzu pre el, zmău turnă să fugă. Sv[â]ntul Gheorghe ajunse-l și-l înpunse el prin gură și [își] deștinse [= descinse] brâul și-l legă de grumazi și-l deade la fată și-i zâse ei : „Du-l în cetate !”. Fata tremura și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se presară un dram [de] sămânță de masalari[ță] și îndată deasupra lui să se pue un castron, ca să-l acopere, să nu iasă aburii, ca să se răsufle. Și când se va mistui masalariul, să se întoarcă castronul, să se toarne în el apă clocotită și, deasupra lui, cu gura deschisă să se așază patimașul, învălindu-și capul până geos cu un lucru mai gros, pentru ca aburii să nu se răsufli, ci să meargă drept în gură, după cari se va contini
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash Tanhuma 58), vinul a luat naștere din colaborarea dintre Noe și Diavol. După potop, Noe plantează vița-de-vie (cf. Facerea, IX, 20). Este prima plantă care se naște în lumea nouă, postdiluviană. Dar Diavolul toarnă la rădăcina viței sânge de miel, de leu, de maimuță și de porc. Astfel că vinul a fost osândit să îl transforme pe bețiv în cele patru animale, pe rând, în funcție de cât de mult vin bea. Moses Gaster a refăcut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]