8,137 matches
-
al începuturilor picturii de șevalet până la Carul cu boi și Ciobănașul lui Nicolae Grigorescu. Surprinzătoare e înclinația spre idilism de aici, mai ales dacă e pusă în comparație cu tonul aspru al poemelor autobiografice: „Am iubit în viață! Și-am urât!/ Am urât cu patimă urâtul!/ Porcilor ce n-au alt gând decât/ Să-și îndoape rânza până-n gât,/ Și-ngropat de-oi fi sunt hotărât/ Să le umplu cu țărână râtul” (Ostrovul meu). În ultimul volum de versuri antum, Țărmurile clipei (1983
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Nicolae Stoenescu); Vilis Lațis, După furtună, București, 1965 (în colaborare cu Iuri Ionescu); Albert Camus, Caligula, în Albert Camus, Teatru, București, 1970. Repere bibliografice: Savin Bratu, Cronici, II, București, 1957, 107-120; Georgescu, Încercări, II, 68-79; Dimisianu, Prozatori, 138-139; Ardeleanu, „A urî”, 70-78; Ciobanu, Panoramic, 181-185; Raicu, Structuri, 233-235; Andriescu, Disocieri, 234-237; Martin, Metonimii, 315-326; Ilea, Mărturisirile, 184-201; Iorgulescu, Rondul, 121-127; Martin, Pro Patria, 147-150; Dimisianu, Valori, 59-62; Negoițescu, Analize, 284-287; Titel, Pasiunea, 53-55; Ionescu, Artă, 156-182; Martin, Acolade, 127-137; Tudor-Anton, Ipostaze
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
privirea lui ceva ce însemna că-și ia rămas-bun de la mine. Privirea aceasta hotărâtă, bărbătească, era testamentul lui, îmi dădea a înțelege că nu moare tremurând, ca un fricos suit în camionul-dric, ci ca un bărbat care a știut a urî pe tâlharii care au cultivat ura de oameni.” Dacă întreaga creație a lui F., fie ea de expresie română, fie scrisă în franceză, aparține, într-o măsură mai mică sau mai mare, dar cu bună dreptate, culturii franceze, scriitorul rămâne
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
textul are, după mine, un punct de slăbiciune, sugerând procedee de abordare hermeneutică pentru un tip de interpretare care este posthermeneutic, deconstructivist. Textul este foarte bun, se poate lucra foarte bine pe chestiunea aceasta, eu rămânând În continuare acel maximalist urât de toți, care spune că trebuie să facem o carte cu acest text pus În frunte, cu mici modificări operate de Corin, pentru că merită, dar deficiența În toată interpretarea este recursul la psihanaliză și la psihologie. După mine, anarhetipul este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
academic american: majoritatea universităților descurajează reținerea absolvenților proprii În posturi, pentru a nu se crea „rețele” sau „familii” de influență. Ca exercițiu pragmatic, lucrurile mi le imaginez așa: ai un post, se prezintă cinci candidați, dintre care pe unul Îl urăști foarte tare, numai că, Întâmplător, este cel mai bun. În consecință, Îți reprimi aprehensiunile și Îl alegi pe el, știind că este cel mai bun pentru postul respectiv. La noi e invers: chiar dacă selecția este publică (de obicei nu e
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cornel Regman, „Îngeri biciuiți” sau Suprarealism fără voie, TMS, 1968, 4; Mircea Iorgulescu, „Secol nervos”, „Albina”, 1969, 42; Mara Dănilescu, „Secol nervos”, AFT, 1969, 11; Magdalena Popescu, „Secol nervos”, RL, 1969, 48; Cristea, Interpretări, 148-153; Regman, Cronicari, 56-65; Ardeleanu, „A urî”, 89-94; Ciobanu, Critica, 135-141; Dan C. Mihăilescu, Filtrele istoriei, LCF, 1979, 17; Adriana Iliescu, Tradiție și istorie, RL, 1989, 12; Mihaela Ursa, Între obsesie și sens, TR, 1991, 20; Alexandru Vrânceanu, În umbra lui Ulise, RL, 1991, 22; Munteanu, Jurnal
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
Buliga, Domițian Cojoc, fost ofițer de jandarmi ajuns pontator, dar și Șoriciu, activist de partid provenit dintr-un țăran sărăcit din propria-i nechibzuință și bucuros acum, la reforma agrară, să facă rău semenilor săi. „Cum poate un om să urască până-ntr-atâta lumea din care a ieșit?”, se întreabă Ilarion Ulma, „răzeșul” care presimte sfârșitul clasei sale: „Cine știe ce-i rău și ce-i bine? Om trăi și-om vedea. Destul că ce-a fost piere.” Răzeșul moare și el
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
ales ca jurnalist și autor a numeroase scenarii radiofonice și pentru televiziune, dar și al unui scenariu de film (Liliacul înflorește a doua oară), H. debutează editorial în 1976, ca laureat al concursului Editurii Eminescu, cu volumul de nuvele Te urăsc, iubita mea, un tip de proză de factură tradițională, fără relief și puțin incitantă la lectură. Schimbând registrul și trecând de la proză la poezie, publică placheta Cu tango înainte (1982), o versificație patetică facilă, în mare măsură narativă, scrisă sub
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
punctul de vedere al modalităților de câștig, peste cele vechi. Piesa devine însă artificială prin trimiterea la mitul lui Pygmalion și al Galateei, aici fiind vorba despre niște falși creatori împotriva cărora se ridică așa-zisa lor creație. SCRIERI: Te urăsc, iubita mea, București, 1976; Cu tango înainte, București, 1982; Iarna când au murit cangurii, București, 1984; Să nu aștepți minuni de la luna septembrie, București, 1991; Lovește-l pe aproapele tău, București, 1995; Revolta manechinelor, București, 2001; Vinovăția mieilor, București, 2002
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
tango înainte, București, 1982; Iarna când au murit cangurii, București, 1984; Să nu aștepți minuni de la luna septembrie, București, 1991; Lovește-l pe aproapele tău, București, 1995; Revolta manechinelor, București, 2001; Vinovăția mieilor, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, „Te urăsc, iubita mea”, LCF, 1977, 5; Laurențiu Ulici, „Te urăsc, iubita mea”, RL, 1977, 14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae Ciobanu, Patetism liric, LCF, 1983, 25; H. Zalis, „Iarna când au murit cangurii”, RL, 1985, 41; Sultana
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
București, 1984; Să nu aștepți minuni de la luna septembrie, București, 1991; Lovește-l pe aproapele tău, București, 1995; Revolta manechinelor, București, 2001; Vinovăția mieilor, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, „Te urăsc, iubita mea”, LCF, 1977, 5; Laurențiu Ulici, „Te urăsc, iubita mea”, RL, 1977, 14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae Ciobanu, Patetism liric, LCF, 1983, 25; H. Zalis, „Iarna când au murit cangurii”, RL, 1985, 41; Sultana Craia, „Iarna când au murit cangurii”, LCF, 1985, 41
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
Am în vedere aici următorul fenomen: la nivelul conștiinței comune, oamenii rămân de multe ori nedumeriți de ce doi tineri care s-au înțeles atât de bine înainte de căsătorie și de a avea copii au ajuns după aceea aproape să se urască. O explicație tradițională era că nu s-au cunoscut suficient, mai ales în detaliile de intimitate. Astăzi însă, mulți tineri nu numai că se știu sub aspectul vieții sexuale, dar coabitează premarital un timp apreciabil. Interpretarea că dacă s-ar
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
noțiuni diferite ale securității, una sacră, centrată pe salvarea eternă, cealaltă profană, bazată pe o abundență materială. Biserica interzisese cămătăria. În Matei 6,24, stă scris: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul Îl va urî și pe celălalt Îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt Îl va disprețui; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona”. Cămătăria era destul de rară În Evul Mediu timpuriu, majoritatea Europei trăia Încă Într-o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vă spun vouă: Să nu vă Împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, Întoarce-i și pe celălalt”9. Hristos spune chiar mai mult: „Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău». Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”10. Să comparăm opoziția europeană
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
chiar mai mult: „Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău». Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”10. Să comparăm opoziția europeană la pedeapsa cu moartea cu sentimentul american. Aici, În cea mai declarat devotată țară creștină din lume, majoritatea americanilor sunt În favoarea poziției față de pedeapsa
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
atribuie celorlalți responsabilitatea conflictului, nerecunoscându-și comportamentele proprii care au fost în situația de a genera o anumită proporție din acest conflict;astfel, în proiecție persoana nu realizează că anumite dorințe îi sunt proprii și le atribuie altor persoane; „Te urăsc” va deveni astfel „Mă urăști”. În acest mod ura proprie va deveni justificată ca o consecință a sentimentelor atribuiteceluilalt. Exemplele de proiecție sunt multiple: astfel, unui copil cu mai mulți frați care „dă vina” de fiecare dată (inconștient) pe unul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
-și comportamentele proprii care au fost în situația de a genera o anumită proporție din acest conflict;astfel, în proiecție persoana nu realizează că anumite dorințe îi sunt proprii și le atribuie altor persoane; „Te urăsc” va deveni astfel „Mă urăști”. În acest mod ura proprie va deveni justificată ca o consecință a sentimentelor atribuiteceluilalt. Exemplele de proiecție sunt multiple: astfel, unui copil cu mai mulți frați care „dă vina” de fiecare dată (inconștient) pe unul sau altul dintre aceștia (el
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
înțeleg pe evrei! Să trăiești mereu la marginea statului! Drama lor este și a mea. La drept vorbind, ieșit dintr-un popor al cărui blestem e mediocru (dar totuși blestemat) - eram făcut pentru a intui blestemul prin excelență. Cît îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de unitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
fie și adevărat? Cuvîntul să fie curat, Cu sori decorat. Tot zicînd „Din dragoste” Poate veni-va o zi Cînd din suflet vom dori Ca viața și tot ce ține de ea Să fie trăită din plin Fără dușmănii, fără urî Și rupturi. Totul din neîntinată dragoste. AM UITAT COPILĂRIA E atât de departe De parcă nici nu a fost odată O minge, o cutiuță, O pietricică O praștie Și alte o mie de jucării Făcute ori găsite prin gunoaie Au rămas
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
Mircea Iorgulescu, „Păsările”, RL, 1970, 51; Lucian Raicu, O carte a epocii, RL, 1970, 52; Eugen Simion, Tema puterii, LCF, 1970, 52; Cristea, Interpretări, 119-122; Damian, Intrarea, 43-46; Dimisianu, Prozatori, 106-111; Regman, Cronicari, 208-221; Stănescu, Cronici, 107-128, 226-230; Ardeleanu, „A urî”, 61-69; Al. Piru, Evoluția prozei, R, 1971, 1; Ion Apetroaie, Al. Ivasiuc, dialectician al stărilor lăuntrice, CRC, 1972, 5-6; Nicolae Manolescu, Spiritul radical în literatură, RL, 1972, 23; Ciobanu, Panoramic, 151-165; Protopopescu, Volumul, 182-201; Cornel Regman, Selecție din selecție, București
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
Bisericii (cap. 7): Căutăm un semn al parusiei anume pentru noi; fiind ai Bisericii, căutăm un semn legat de Biserică. Mântuitorul spune: „Atunci mulți se vor poticni și unii pe alții se vor vinde și unii pe alții se vor urî” (Mt. 24,10). Să nu te tulburi auzind de episcopi [care se ridică] împotriva episcopilor, preoți împotriva preoților, mireni împotriva mirenilor, făcând chiar vărsare de sânge. Căci acestea toate au fost scrise. Ia seama la Scripturi și nu la cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a indicat dinainte și data lor, a stabilit numărul anilor care se vor scurge până la venirea lui Cristos și a enumerat cu claritate toate nenorocirile care se vor abate asupra iudeilor, din pricina refuzului lor de a crede. Și atunci, firește, urându‑l pe Dumnezeu și fiind dușmani ai adevărului, ei pretind cu nerușinare că nu este profet cel care a prorocit acestea și atâtea altele, crezând că propria lor declarație este de‑ajuns ca să le confirme minciuna”. Toate pasajele legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la 2Tes. 2,3.9; iniquus, impius și sine lege sunt termeni aproape sinonimi. . 2γΦ:≅Η apare în 2Pt. 2,7; 3,17. . „Apostazia” este termenul care definește cel mai bine atitudinea diavolului și a Anticristului față de Dumnezeu. Ambii îl urăsc pe Dumnezeu și rostesc blasfemii împotriva lui. Termenul Β≅Φϑςϑ0Η, cu sensul de „renegat”, „cel care se îndepărtează de Dumnezeu”, apare de mai multe ori în LXX: Num. 14,9; Iis. Nav. 1,22; 2Mac. 5,8 (cu referire la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
termenul va desemna și ereticii (ex. Atanasie, Orat. contre Ar., PG 26, col. 321). . Lc. 18,2‑5: parabola judecătorului nedrept și a văduvei stăruitoare. . <2ΔΤΒ≅6ϑ<≅Η, termen caracterizând diavolul la Ioan (8,44). Cf. V, 23, 2. Anticristul urăște oamenii. Cf. Evanghelia lui Filip, 42. . Cf. de asemenea III, 18, 7 și V, 24, 4. Apostazia și înșelăciunea sunt nedespărțite. Cf. G.J.M. Bartelink, „Les démons brigands”, în Vigiliae christianae, 21, 1967, pp. 12‑24. Satana apare ca latro la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va lua parte la concursuri ca atleții și conducătorii de care, ucigând și făcând nenumărate nelegiuiri. Va sfărâma muntele bătut de cele două mări și îl va face să spumege de sânge. Chiar și după ce va pieri, el va fi urât. Apoi se va întoarce și se va pretinde egalul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu îl va învăța că este nimic” (V, 28‑34). . „[Parcele] îl vor aduce înapoi prin văzduh, așa încât toți să îl poată vedea pe cel care odinioară învinsese
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]