3,613 matches
-
Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer” (Tăcere). Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții - de aceea, „fără pace” - tind să fie
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
de calitatea binecuvîntată a cornului Inorogului și caută salvarea încercând să-l mai înduplece o dată: "Ce mai târdziu de mare și minunată puterea cornului Inorogului asupra a toată otrava aminte își adusă (căci și de altă dată de otrăvită a văzduhului putregiune mântuindu-l, cu sănătatea vieții îl dăruisă)"73. (s.m.) Rezultatul nu este cel scontat, Inorogul declinându-și posibilitatea de a vindeca răutatea, otrava ce vine din interior. Dar reputația sa de ființă binecuvântată, care poate salva viețile, rămâne. Cornul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
perspectivă, alături de Leu, Vulturul alcătuiește cuplul necontestat care ocupă prim-planul ierarhiei: "Leul dară de pre pământ (carile mai tare și mai vrăjmașă decât toate jigăniile câte pre fața pământului să află a fi, tuturor știut ieste) și Vulturul din văzduh (carile precum tuturor zburătoarelor împărat ieste, cine-și poate prepune?) în sine și cu sine socotindu-să și pre amănuntul în samă luându-să, după a firii sale simțire așé să cunoscură, precum mai tari, mai iuți și mai putincioasă dihanie decât
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a în patru picioare îmblătoarelor, așé dintr-a cu aripi zburătoarelor dihănii izvod să să șteargă, dintr-a celor de pre stihiia pământului izvod să să șteargă, dzic, căci péne are și să oaă, iară dintr-a celor din stihiia văzduhului, căci nu zburătoare, ce pedestră ieste. Iară amintrilea, de va cineva împotriva firii și în pizma adevărului socoti (căci voia slobodă obiciuită ieste mai mult spre rău și împotriva adevărului decât spre bine și spre plăcérea adeverinții putérea sa a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
așéși măcar vreodânăoară nici am numit-o, nici am pomenit-o, nici între noi cumva a încăpea am gândit-o. Și așé de va fi și a voastră socoteală, precum a adevărului poftéște orânduială, ca nici pre pământ, nici în văzduh, nici în apă și nici în foc și așéși, nici undeva loc de traiu a avea va putea, ce doară în a cincilea stihie lăcaș deși va dobândi (că obiciuită ieste fortuna, pre cel ce multe haine poftéște a cerca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Moldova din Kaffa prin intermediul neguțătorilor tătari; - orți (ortu), însemna plata a 10 parale; ort - „monedă de argint, valorând a patra parte dintrun taler sau echivalent cu 10 parale. Se punea mortului în mâna dreaptă ca să aibă cu ce plăti vămile văzduhului, de unde vine și expresia „A dat ortul popii"... La noi a circulat atât în Muntenia, Moldova cât și în Transilvania, spune Vasile Plăcintă când vorbește despre „Monedele vechi în folclorul românesc" (II) - publicația Dunărea de Jos nr. 58, editată de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de căpătâiul ei și îi spuse fără să-și miște buzele: "Bucură-te, o mamă! Căci fiul tău va fi un sfânt! Ea dădu să țipe; dar, alunecând pe raza de lună, el se ridică ușurel și se topi în văzduh. Cântecele ospățului răsunară și mai tare. Ea auzi glasuri îngerești; și capul îi căzu iar pe perna, deasupra căreia se aflau niște moaște de mucenic într-o ramă bătută în nestemate"364*. Se pare că într-o stare de semi-somn
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
zi de vară eram la bunicii mei la țară. Dimineața trecu și sosi amiaza ucigător de arzătoare. Greierul parcă amuțise la umbra firelor de iarbă. Nicio pasăre nu brăzda cerul. Natura era cufundată într-o tăcere adâncă. Deodată, la marginea văzduhului au apărut grămezi de nori posomorâți. Cerul s-a acoperit cu o perdea întunecată. Discul alb, de lumină topită, se rătăci prin întuneric. Primele picături de ploaie stropiră pământul înfierbântat. Un ropot vesti apoi apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. Furtuna
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
s-a acoperit cu o perdea întunecată. Discul alb, de lumină topită, se rătăci prin întuneric. Primele picături de ploaie stropiră pământul înfierbântat. Un ropot vesti apoi apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. Furtuna se dezlănțui. Viforul șuiera, gemea și urla. Văzduhul clocotea sub descărcările tunetelor. Șuvoaiele umflate se izbeau de maluri. Pădurea gemea de șuieratul puternic al vântului. Animalele se adăposteau care ncotro. Era îngrozitor! După o vreme, urletele vijeliei începură a-și coborî glasul. Artileria cerească se îndepărta încet. Întreaga
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
doar o juna furie. Doar un braț a căzut; flori de primăvară au căzut și ele, acoperându-l că pe-un mormânt de miresme. Oricât l-aș fi suspinat, un alt ram nu pare a răsari, umed și fragil, în scobitura văzduhului. Și cât timp ar fură... Cât timp greșit risipit și fără voința mea pierdut. Frunzele mele de aer se sfârșesc. Cand va mai trece o vreme, aerul va fi cu totul o gaură neagră. Cât sunt de neputincios în fața crudei
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
așteaptă pedeapsa. Vântul aspru trezește un fior rece care va răscoli natura, purtând-o spre pieire. Copacii devin marionete în joaca crudă a furtunii, fiindu-le rupte crengile, smulse rădăcinile, rămânând doar niște epave cu suflet, de unde păsări singuratice străpung văzduhul, luptând pentru speranța la viață. Deodată, liniștea sinistră este alungată de un zgomot înspăimântător, un scâncet puternic ce zguduie pământul. Săgeți de foc se sting iute pe cerul funerar, însoțind sunetele teribile ce se aud din ce in ce mai aproape. Potopul începe! Lacrimi
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92951]
-
praguri spre "înstrăinare""242; cele românești sunt "la marginea lumii": Cine caută o frontieră palpabilă a Europei, una care ar putea fi marcată cu roșu pe hartă, o găsește aici. Aici pragul e marcat adânc în peisaj, ba chiar în văzduh"243. Venind dinspre Europa occidentală înspre Balcani, el ajunge la o frontieră simbolică cu două sensuri opuse: "unul din capete ne unea cu Europa, celălalt ne scotea în afara ei"244 și are impresia că a părăsit "lumea ordinii, aceea unde
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
mulțimile oarbe unul s-alege/ gîndul lui: rege.../ vorba lui: lege.../ vrerea-i: platoșă de neînfrînt.../ pasul lui: cutremur de pămînt/ veacul, sub trăsnete, în zbatere grea/ zice cum vrea/ îl botează cum vrea.../ la masa de lucru adună:/ auzul văzduhului lîngă o furtună/ și lîngă o inimă mai bună ca pîinea -/ cruzimi de tigru, auzu-i de cîine.../ noua lui limbă fața țării o schimbă".
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
chei. - Ascultă la mine, fetițo! Un paroh tînăr, care vine în prima lui parohie, e cum nu se poate mai neștiutor, mai nepriceput. Toate bune, da- orășenii ăștia de la Grenoble n-au habar cum e la noi, la munte. Auzi- Văzduhul se mișcase de-odată, aproape fără zgomot, imperceptibil pentru urechea omenească, și cu toate astea pămîntul fusese zgîlțîit pînă în adîncuri, de parcă ar fi vibrat la bătaia unui uriaș clopot de bronz. - Vîntu- s-a-ntors mai spre nord acu-. I-auzi
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
excavatorul. Apoi oamenii se urcară pe casa examinând acoperișul. ― Nu-i bun de nimic, zise unul dintre ei făcând semn buldozeristului să înainteze. Cu lama ridicată, buldozerul se înfipse în pereții învechiți de vreme, surpandu-i. Pârâituri surde răbufneau în văzduhul încins. Acoperișul se aplecă mai întâi, după care se prăbuși de-a binelea. Câțiva țigani ce aveau, căruțele pregătite, se repeziră asupra lemnului, Hamilcar ridicând bucățile zdrobite din molozul ogrăzii. Câinele îi privea năucit. Niciodată n-ar fi crezut că
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
pieței un Logan cu îmbunătățiri, pentru soție un jeep, pentru sine un bolid. Și, precis, tot atunci nimeni, nicăieri, niciunde nu va mai vorbi de corupție. Deși vor da de gândit și se va vorbi pe seama anumitor persoane bâzâind prin văzduh în elicoptere personale. Pentru că, de felul ei, așa este lumea: rea.
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar cum în spatele acestei geometrii, permanent a fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
angrenaj de monade la nivelul ființelor și obiectelor, al spețelor și al stihiilor. Solitudinea poetului apare înconjurată de singurătățile microcosmice care alcătuiesc macrocosmul: "Lacrima se odihnește în ochi,/ Timpul face la fel, în sineși.//(...) Apa, în picătura ei,/ scaldă mulțimile,/ văzduhul primenește păsările/ cu aerul lui binefăcător/ Și zborul, uneori,/ în aripi se odihnește.// Somnul își doarme/ somnul în somnul lui,/ Și seva copacilor/ face la fel" (Neodihnita). Un creator care este spectatorul propriei sale solitudini, devine vrînd-nevrînd și spectatorul solitudinilor
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu dragoste și disperare;/ De văzduh se lipește/ și încearcă să cuprindă;// Descătușează ochiul/ pămîntului și bănuiește/ izvoare care se nasc;// A fi mereu pretutindeni,/ legat de trup,/ sîngele meu susură încă.// Toate izvodesc,/ pleacă și se întorc.// Alunecînd pe lacrimă, trăiesc" (Atingere). Modelul Ungaretti e
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
loc al său muncind ca slugă cu un înduioșător exces de zel) și Moș Gologan (unde un alt bătrân, aflat pe patul de moarte, își împarte averea moștenitorilor hapsâni și dușmănoși) - pagini pregătitoare pentru proiectatul roman din lumea țărănească Vămile văzduhului, rămas în stadiul de proiect. În povestirea Ajun de nuntă, viitorul mire e intrigat de câte superstiții și rele prevestiri suferă lumea la început de secol douăzeci și, pentru a-și contraria rudele din salon, inventează că ar fi avut
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
sabota fluența narațiunii prin stabilitatea intemporabilității. Țîșnită din textura unei povestiri hărțuite, vlăguite, demise din rolul său, dă lovitura de grație desfășurării acesteia prin caracterul său de punct fix, frizînd absolutul: "sunetul complet al îmbăierii unui copil/ o pată în văzduh de care se feresc răpitoarele/ mîinile bătrînilor rotunjesc în zer un creier de schimb" ( Lentilă). Sau: "un pumn de vînt/ învățat să bată măsura/ în fortăreața de carbon a melancoliei" ( se întoarce precum un asin). Sau "moartea un diapozitiv color
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
nu trebuie împușcate. Cu o singură lovitură de pumn bine plasată li se ia viața irevocabil. Personajele pozitive mor mult mai încet. Atunci când mor, pentru că de obicei nu mor. Trec prin ploaia de gloanțe și rămân neatinse. Se ridică în văzduh împinse de suflul unor explozii cumplite și aterizează lin pe pământ. Primesc lovituri cu drugi de fier în cap și, după un scurt moment de pierdere a cunoștinței, se trezesc clipind angelic și privesc mirate în jur. Atunci însă când
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
prin extrapolarea doleanțelor lor istorice, un Goga, un Aron Cotruș, un Coșbuc, un Eminescu. Antiutopia nu e doar o monitorizare și o contrapondere teribilă a utopiei, ci și o creație autonomă, capabilă a se ridica, ajutîndu-se de aripile proprii, în văzduhul artei. Dorin Tudoran, Tînărul Ulise, cu o prefață de Mircea Mihăieș, Ed. Polirom, Iași, 2000, 376 pag., preț neprecizat.
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
Domnului retras dinainte de la domnie, paraponisit, o cîntare de inimă rea, cît mai sînterăm în sud-est, și nu intrarăm de tot în Europa, că altfel nici nu am mai avea haz. Repertoriu, bogat. Greu ar fi să alegi... Țambalul toacă văzduhul des și mărunt. Acordionul, și el, își dezvelește dinții ca ai lu' nea Gogu. Și-ncet-încet, se atacă romanța din bătrîni: ADIO ȘI N-AM CUVINTE... Între iarmaroc și mahala, tot aceasta din urmă ni se pare mai duhlie, mai plină
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
apoi, în țesătură De mătase s-a-ntrupat Cerul zilelor de vară Limpede și nepătat. Spicu-mbelșugat al holdei Ce se leagănă de vânt Sângele ce-a curs spre slava Strămoșescului pământ." Avusese el norocul Să te poarte fluturând În război când prin văzduhuri Treceau plumbii șuierând. Tamara BÂNZAR, Vărzărești
Oșteanul și drapelul. In: Curierul „Ginta latină” by Tamara Bânzar () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2320]