4,976 matches
-
niște sprâncene groase, brumării, bârligate și stufoase, sub care licăreau doi ochișori albaștri, spălăciți. Când îți vorbea, clipea, te privea în ochi, așteptând blând să vadă în ce măsură îl urmărești și-i cântărești propriile-i vorbe. Era un poliglot erudit. Știa vreo patru-cinci limbi. Germana. Poloneza. Franceza. Engleza. Rusa. Și, bineînțeles, româna. Deși polonez de origine, vorbea o română impecabilă, bogată, nuanțată, folosind, deopotrivă, arhaisme și neologisme, cât să se poată compara și confrunta cu un bun filolog de-al nostru. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
plăcut; se făcea literatură și muzică; existau multe monumente istorice". Și, mai presus de toate continuă el aici a descifrat "mărturii ale unei spiritualități rar întâlnite". Fiindcă de această zonă și-au legat, într-un anume fel, viața și activitatea "vreo 500 de personalități", apreciază și, poate, exagerează el mai târziu. Era vorba, între acestea, mai ales de cei al căror nume s-a transformat în renume: Ion Creangă, Matei Milu, poetul, Matei Millo actorul, scriitorii Nicu Gane, Mihail Sadoveanu, Eugen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe stradă, la a treia casă, după ce intrai într-o curte largă, o cărare se despărțea de aleea pietruită, care mergea spre treptele de piatră de la intrare și te ducea spre un grilaj de fier, deschideai portița acestuia și coborai vreo zece trepte în capătul cărora, jos, ajungeai în fața unei uși duble. Din spatele acestora, dădeai într-o cămăruță dreptunghiulară, care avea cam 6/7 m, două paturi înguste, lângă cei doi pereți mai lungi, o măsuță cu două scaune, o sobiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ha de pădure tocmai în continuarea grădinii. Dar, în 1948, pădurea le fusese luată prin naționalizare. De la casa lor, strada urca pe lângă pârâul Deea până la cabana cu același nume, aflată sus, pe la jumătatea muntelui. Până la cabană mai era de mers vreo cinci-șase sute de pași. Casele rare, despărțite de câteva grădini, se înșirau până la cabana Deea, doar pe malul drept al pârâului. Pe malul stâng, însă, începea pădurea, deasă ca peria. Undeva, într-o poiană, în pădurea de pe malul stâng al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
rom și votcă, risipite câteva pe sub masă, dar cele mai multe rătăcindu-se și prăfuindu-se printre fiarele din hangar. După ora unu n-am mai fi putut să stăm afară pe zăpușeală nici la umbră și fără să facem nimic. În timp ce vreo cinci zilieri țopăiau Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și-și turnau găleți de apă În cap, noi ne retrăgeam Încoace cu un braț de știuleți de porumb. Pe cât de anevoie se urnea tovarășul meu de lângă București, pe atât de iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Laur, cu bocanci și centură cu ținte și-n geacă de piele neagră Împânzită de fermoare pe piepți și pe mâneci. El ne-a povestit altă versiune a ceea ce fusese ieri În oraș, cum că s-ar fi strâns vreo câteva zeci de inși și au Început să strige tot felul de chestii, dintre care cea mai deșteaptă aia cu Jos Ceușescu, și-n plus Jos Cizmaru’, Jos Tiranu’, Jos Comuniștii și Libertate, Pâine și Dreptate și tot așa. - Strigau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și-ar fi dorit. * Rafalele de Împușcături și bubuiturile s-au Întețit În noaptea aia și se auzeau din ce În ce mai aproape și am văzut pentru prima dată pe cer lumini de trasoare. Ca să ajungem cu bine a trebuit s-o luăm vreo doi kilometri În susul Begăi și să ocolim pe câmpurile din afara orașului. Pepino a urcat la vameș și a bătut câteva minute până să-i dea drumul Mioara. Tomică al ei nu venise acasă, iar ea cu toți copiii ăia pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi omorât și pe el... Eh, aia e, c-am rămas un popor de doi inși aicea-n țarcul ăsta, Îmi spuneam răsfoind tot mai descurajat Omagiile Uniunii Scriitorilor din România. Nu găseam nici un fel de Gheorghe Restoiu printre cele vreo sută de nume. Pepino Îmi spunea că ne vom Întoarce, acum, va trebui neapărat să mergem după ei și să-i căutăm. Nu putem să-i lăsăm la mâna ălora pe Carol și Andrei. Are dreptate Pepino, iar totodată Înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sunt și cât le-am dus dorul! Am tânjit și m-am perpelit toată viața, ani și luni și zile-n șir. Suma echivalează cu salariul de stilistă-șefă al Ortansei, de care ea s-a lins pe bot. Sunt vreo patru luni de-atunci. Chiar nu m-aș fi așteptat la bestia asta de Restoiu să-i desfacă contractul de muncă pentru lipsă de activitate, după ce i-a făcut ambianță să și-o frece vreme de aproape o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
curgă din gură. Mă privesc în oglindă și simt o teribilă spaimă văzând în ce stare de degradare am ajuns. Continui să-mi masez gingiile și să scuip materia aceea grețoasă. Simt că leșin de scârbă. Ies din cameră, dau vreo câteva raite în jurul casei și am aceeași senzație respingătoare. Repet de mai multe ori operația curativă, cu același efect purulent. La sfârșit iese sânge înnegrit. Toată gura mea pute acum a cadavru, și chiar și dinții mi se clatină vizibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care scrie. Când mâna mea nu mai poate să țină pana, sunt constrâns să-i dictez Aiei, care devine, în felul acesta, un organ al scrisului meu. Eșec I-am cerut Aiei să mă pună la probă, lăsându-mă singur vreo două zile. În prima zi am reușit, cu chiu cu vai, să mulg oile și să-mi pregătesc cina săracă, compusă dintr-o fiertură de bob, cu ceapă și ierburi aromatice. La sfârșit am băut puțin lapte proaspăt. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Emilia-Romagna (aproape 50% podgorii, 10% din suprafața agricolă), produc doar ele în jur de 40-45 milioane hl (împreună cu Latium, 64% din producția italiană), ceea ce înseamnă 15% din totalul mondial, în timp ce alte trei regiuni viticole, Piemontul, Toscana și Latium, furnizează împreună vreo 15 milioane hl de vin de calitate. Touși, pe lângă aceste vaste regiuni cultivate cu podgorii, există de asemenea zone care se pretează în mod tipic unei viticulturi calificate drept "eroice": Valle d'Aosta, Valtellina, Trentino-Tirolul de Sud, "Cinqueterre". Proporția de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
declanșate de Deciu în 250. Întrerupte de moartea acestuia în 251, violențele anticreștine au continuat sub Valerian (împărat între 253 și 260). După o periodă de relativă acalmie, Dioclețian și Galeriu au declanșat contra creștinilor o persecuție care va bântui vreo zece ani în întregul imperiu. Galeriu a publicat înaintea morții sale un edict de toleranță (în 311) adresat creștinilor. Prin ceea ce se numește (în mod eronat) "edictul de la Milano" (313), Constantin garanta creștinilor o neutralitate binevoitoare care echivala cu recunoașterea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în vechile clădiri. M. M.: Da, clădire veche. Inițial, doctor acolo era unul Diță. Mergeam cu el la tragere. Noi, tanchiștii, ca și artileria, trebuia să mergem la tragere, cum plecați și voi la Capul Midia. S. B.: Noi stăteam vreo trei săptămâni. M. M.: Noi mergeam în poligoane la Babadag la aplicații. Și doctorul ăsta, pentru orice boală le dădea câte o aspirină. După el a venit un doctor teribil și ăsta e un moment important: locotenentul-major Toma Augustin. Tatăl
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
serviciu la Regiment, nu mai țin minte cum se numea, unul cu ochi mari, albaștri, și i-a zis: "Băi, tu știi că ofițerul acesta era să moară din cauza ta? Ăsta are copil acasă". I-a mai tras și el vreo două bucăți și și-a stins țigara de obrazul ăluia. M. M.: Ei, mai erau și prostii din astea. S. B.: Erau și abuzuri. Treci și dă-i!", m-au îndemnat. Eu n-am vrut să dau, am stat deoparte
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
dau, am stat deoparte și asistam cu intermitență la ceea ce se întâmpla în celulă. Nu puteam suporta. Am încercat să le spun să-l lase în pace, dar au sărit cu gura pe mine, că îi iau partea etc. Erau vreo doi camarazi, atâta sete de bătaie aveau! Era unul din Constanța și unul din Mediaș. Ieșeau de acolo transpirați de efort, făceau cu rândul. M. M.: Dar nu vă dați seama că-și făceau rău lor? S. B.: Știți ce
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mergeau tiptil prin spatele formației și se mai așezau o dată la numărat. Săracul Müller era și mic de statură și nu vedea ce se întâmplă în spatele formației. Așa că, din 38 de militari câți avea în formație, lui îi ieșeau prezenți vreo 45. M. M.: Vai, săracul! S. B.: Dumneavoastră aveați patru cicluri pe an la Regiment, nu? Noi aveam două. M. M.: Nu, două cicluri aveam. Dar apăreau patru din cauza DLEN-ului. La noi DLEN-ul se schimba din două în
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la două luni și ceva. M. M.: Se dădeau, se făceau antrenamente pe subunități, pe unitate. S. B.: Nu mai spun de o alarmă pe care am avut-o la Capul Midia, în aplicație. Erau alte condiții, era altceva. Dar, vreo patru alarme le-am avut în unitatea din București și am ieșit bine. Eu aveam și magazie în grijă, trebuia să mă duc până în poziții 14, să aduc lăzile cu echipamente, să le aliniez pe platou etc. Ne-am încadrat
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
aminte că pe 22 decembrie, prin jurul prânzului, se auzeau tocmai din unitate, după ce a început zarva, urale și țipete de la uzine. M. M.: Erau Republica, Antilopa... platformă industrială enormă pe șoseaua Cățelu. S. B.: Eu am prins în acea zi vreo 2 ore la Vigilența 22, drept la stația de autobuz, și se auzeau strigăte de dincolo de Lebăda. O altă notă interesantă, de pe 22 decembrie, de la ora 10.40, este aceasta că "toate unitățile parlamentează cu demonstranții că se întorc în
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ne-a spus că este din Beirut), înarmați, pe care i-am predat la Marele Stat Major. Unul era student, am găsit asupra lui un pistol mitralieră de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadența de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma părea făcută dintr-un plastic foarte dur, cu excepția țevii și a mecanismului de dare a focului"29. M. M.: Dar el ce era, militar? S. B.: Așa reiese. E o declarație din presă. M.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
toată lumea...!?" M. M.: Deci, justificarea. S. B.: Acesta-i primul moment cu Paulescu. După o zi, o altă fază. În Comandament, erau panourile alea de propagandă cu realizările armatei, cu nu știu ce... Vreo doi, poate chiar ofițeri, au rupt de pe pereți vreo două afișe din acelea. Se duce Panait în Comandament și-l vede pe Paulescu, care era de planton acolo, că rupea și el și-l întreabă: "Bă, Paulescule, dar de ce rupi astea?" "Tovarășu, dar dacă rupe toată lumea...!?" Ce făcea toată lumea
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
pe Panait și i-a spus să adune două mașini de militari. Dar cu voluntari. Deci, nu a numit, ci a ordonat așa: "Cine dorește să meargă în Piață să facă un pas în față!" De la Bateria Comandă am fost vreo opt care ne-am înscris voluntari. Ne-au urcat în mașini, două mașini militare din parcul nostru auto. Aici vorbesc doar din Divizion. Și ne-au dus tot la ieșire spre poartă și am stat acolo în mașină vreo două
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
după aceea s-a dat la loc comanda. M. M.: Probabil că cineva a zis că, în caz că va fi nevoie, să aveți pregătiți militari, să fiți în măsură să-i deplasați în Piață. S. B.: Am stat în camioanele acelea vreo două ore, după care a zis Panait: "La loc comanda, duceți mașinile înapoi și așteptați noi ordine!" Și am revenit în Baterie. Au plecat spre Piață doar geniștii găzduiți temporar în curtea noastră. M. M.: Vedeți dumneavoastră din ce cauză
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
CC. S. B.: Dar când ați avut un contact, când ați dat mâna cu el, să stați de vorbă? M. M.: Unul dintre contacte a fost chiar după Revoluție. Comandantul de Divizie îl adusese acolo și pe generalul Cheler, activat vreo două săptămâni, care ne chema pe comandații de regimente după-amiaza, să stăm cu el până a doua zi dimineața că îi era frică să stea noaptea singur. Stăteam de vorbă. Știu că ne-am dus la o întâlnire la minister
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
altă cauză a acelei măsuri? M. M.: Nu îmi mai amintesc. Epilog S. B.: Până când ați fost comandant la Regiment? M. M.: Până prin mai-iunie 1990, când am fost promovat Șef de Stat major de Divizie. Am stat în această funcție vreo șase luni. În decembrie, Ministrul m-a numit Comandantul Diviziei. S. B.: Nu v-a părut rău să plecați din Regiment? M. M.: Cea mai mare satisfacție a oricărui individ este când e comandant. Deci, acolo-i casa ta, e
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]