5,438 matches
-
putea aduce pe linia de plutire. Hugo a răscolit prin mormanul cu dosare în lucru. Ceea ce era o treabă deprimantă, dat fiind numărul de cazuri-problemă pe care Neil i le pusese în brațe în ultima vreme. Undeva, la suprafața mormanului, zăcea lista cuplului plin de pretenții care nu voia să cumpere o casă fără ușă verde la intrare sau care să aibă numărul 3 în adresă. Iar casa trebuia să provină de la o persoană care, în mod garantat, nu fusese divorțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de bază de la Chicklets este ca bebelușii să fie aduși de părinți curați și îmbrăcați așa cum trebuie. Dacă ați citit prospectul, știți și dumneavoastră. Hugo a lăsat umerii în jos. Adevărul era că nu citise prospectul. Cu siguranță că acesta zăcea undeva, într-unul din mormanele de hârtii care creșteau, precum zgârie-norii din Manhattan, în toate camerele din Fitzherbert Place. — Îmi pare rău, a bolborosit el. Dar Rottweilerul nu terminase încă. Domnule Fine, regula aceasta are un motiv. Ea încurajază aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici măcar de Jake. Alice se enerva de fiecare dată când se uita la capacul ăla și-și imagina câte insecte trăiau probabil sub suprafața lui roz prăfuită. Și nu rezista să nu se gândească și de cât timp o fi zăcut canapeaua la groapa de gunoi înainte ca Jake s-o „găsească“. Ochii lui Alice au căzut pe dulapul din baie. Sau, mai curând, pe fostul set de rafturi de lemn pentru păstrat vinul, care fusese suspendat de zid și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
uite! E o Scorbură Ascunsă. —O ce? — Habar n-am. O Scorbură Ascunsă. Dar ce-o fi asta... Hugo încerca să-l audă pe Theo. Dar nu auzea nimic. Cu siguranță că fii-su ajunsese deja la jumătatea scării. Sau zăcea în capătul lor sub forma unui morman mototolit. Hugo s-a uitat disperat pe etichetele cutiilor. Aici scrie că e o căsuță de pus în copac, a zis el înnebunit. E o căsuță de pus în copac. —Ei, atunci asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care era deja gol. Apoi s-a uitat întrebătoare la Hugo. —Bine, atunci, a spus ea resemnată. Pe aici. Hugo a urmat-o în hol. —Uuups! a exclamat ea, oprindu-se în loc și luând o telecomandă micuță și neagră care zăcea pe o comodă cu oglindă. Apoi Laura a îndreptat telecomanda către colțul camerei. Mai bine să dezactivăm CCTV-ul, nu? Deci CCTV în toată casa, a zis Hugo cu voce tare, luând notițe într-un stil profesionist. Laura a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
paramedicul lui Alice. Nu, sunt doar o..., ăăă, prietenă. Alice i-a surâs stânjenită lui Hugo. El i-a strâns mâna, recunoscător. Nu îndrăznea nici să vorbească. Era conștient, mai mult ca niciodată, de vulnerabilitatea și de complexitatea trupușorului care zăcea, ușor ca un fulg, pe corpul lui, și de completa lui inutilitate în fața bolii lui Theo. Bărbatul nu reușea să se detașeze de centrul întunecat al senzației lui chinuitoare și intense: posibilitatea ca fiul lui să moară. Hugo vedea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mare pierdere de timp? Păi, cea mai mare irosire a resurselor se petrece atunci când culegem bețivi de pe drum, spunea paramedicul. Nici n-ați crede! Oamenii ăștia ies din cârciumă, cad pe jos și ne sună pe noi. Hugo continua să zacă învăluit în coșmarul lui. Toate gândurile lui conștiente erau concentrate pe silueta micuță și tăcută care se odihnea pe pieptul lui, îndemnându-l pe Theo să se lupte cu indiferent ce boală avea. În timp ce ambulanța alerga în continuare, Hugo își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu tine de vorbă, pentru a te muștrului sau pentru a-ți cere sfaturi? Un roman trebuie să stea pe raft sau pe noptieră, acolo este locul său, trebuie să se umple și de praf după ce l-ai citit, să zacă într-o suferință mută, un roman nu are voie să-și deschidă singur copertele și să lase în libertate personajele. Așa ceva nu se poate... Cu atât mai mult, nu pot sări din scenariul tipărit pe hârtie de calitate personaje care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
câte o stea. Puse cărticica la loc, în raft și luă alta, cu coperte foarte uzate, pe care era înscris titlul: ”Scrieri din Orientul Antic ”. O deschise și citi; Din literatura sumeriană, mileniu IV î. e. n. : ”Bocet la moartea pastorului Dumuzi ” ” Zac precum juncanu care muge Stau precum oaia behăind după mieluțul ei Glasul lui ce-mi încântă inima l-a năpădit muțenia Câinii stăpânului meu umplu furtuna cu urlete... ” ” Cu inima înlăcrimată Porni departe srepre câmpie; Cu fluieru-i legat de gât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a visat întruna... țesuse ani de-a rândul vise în jurul său în tăcere... Dar astăzi... Acum?!?... În această viață croită din speranțe, nu se mai petrece nimic... Fata de altădată, care ardea în taină de o dragoste nevinovată, dar blestemată... zăcea acum sub piatră. Iorgu nu putu îndura pierderea... Fugea de oameni și se zăvorî singur cu durerea lui. De un an de când ea s-a prăpădit, nu mai făcuse nimic, nu mai așternuse niciun rând pe hârtie, nici măcar un cuvânt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-a stins din viață, la Butea. Bătrânul Iorgu, cu lacrimi în ochi, memoră un an de atunci. -... Era în noapte înspre Sânziene...! își zise el cu tremur în glas. Camera cu nr. 4, întreaga Casă de bătrâni de la Butea, zăcea învăluită în pânza întunericului. Vasilica așezată decuseară în pat, înțepenită într-o poziție de cremene, în piept parcă i se căsca la fiecare răsuflare ca o prăpastie/ Doar, forța ei vitală, neasemuită, o făcea să-și mai mențină cunoștința. ”- Așa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat, cu crăpături la ochii galbeni, se chiora la soare. Stătea pe prispă nemișcat ca un sfinx, privind departe peste sat. Întreaga bătătură a casei bătrânei Zotoaia, zăcea într-o tăcere blajină, păstrând o mărturie, parcă, dintr-o poveste de la începutul lumii. Iorgu împinse ușor ușa de stejar, mâncată de vreme, și păși în tindă, cu simțământul că pășește în altă lume. În partea dreapta, o ușă deschisă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
multe donații consistente, fiind și din acest punct de vedere exemplu demn de urmat. A fost iubitor și milostiv nu numai față de semeni, ci și față de necuvântătoare. Știe fiecare dintre noi cât de mult a suferit În zilele În care zăcuse câinele nostru Bobi, pe care el l-a crescut. Conducerea căminului nostru Își va aminti mereu cu recunoștință de sfaturile Înțelepte, primite de la venerabilul asistat, care obișnuia să spună: „Cum vrea Domnul, nu cum dorește omul.” Erau aceste vorbe de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că fiul din prima căsătorie a soției sale s-a atașat de el ca de un tată adevărat. Astfel, a pierit Încă un savant, care ar fi putut aduce științei și culturii românești inestimabile servicii. Nimeni nu știe unde Îi zac osemintele. Aiudul acesta! Câte oseminte sfinte ascunde În pământul lui!” În primele luni ale anului 2004, am avut o lungă, obositoare și chiar Îmbolnăvitoare dispută epistolară cu un cunoscut intelectual (este vorba despre Andrei Iustin Hossu din Cluj) din țară
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și eu nițeluș snob, deși reputația mea era stabilită Încă din 1917: eu eram bolșevic. Aveam 13 ani! Simpatizam Revoluția din Octombrie, fățiș... Citeam cu nesaț și aprobam tot, dar absolut tot ceea ce se petrecea În Uniunea Sovietică”. Pag. 586: „,... zăceau rădăcinile tainice ale eflorescenței mele enciclopedice judiciare la 19 ani.” Pag. 617: „Eu nu cred În Dumnezeu... Eu sunt liber cugetător” (liber-cugetător); Pag. 621: „Am fost și am rămas plin de orgoliu.” Prefața (scrisă, probabil, de doamna Silvia Colfescu), având
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lua În același timp viața. Așa e În firea lucrurilor - să nu participi la el, dar el să curgă prin tine fărĂ ca tu să bagi de seamă. Până În acea după- amiază. Cu o zi Înainte mă despărțisem de Dodo. Acum zăceam În pat cu ochii Înfundați În orbite și cu inima grea a călĂului. Aveam febră mare și mă topeam Încet, Îmi reveneam ușor-ușor din starea de om de zăpadă, regăsindu-mi inima caldă și mirându-mă de inutilitatea ei În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a scobi În pereții tronsoanelor abandonate cu mult timp În urmă, topindu-te de dorul locurilor unde ai fi putut ajunge dacă ai fost incoruptibil și nu te-ai abătut de la drumul tău. idei, proiecte neterminate, idealuri din copilărie, toate zac Îngropate sub povara zilelor și a slăbiciunii de a te lăsa cople- șit de viață. În anumite momente Însă, când, ca prin minune, Îți simți din nou inima ușoară ca hârtia de napolitană care se Învârte nebună pe buza vântului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o zi de decembrie mi-a fost frig și el mi-a dat puloverul lui, Puloverul maro. Atunci ne-am sărutat. Am lăsat apoi totul să treacă. Am uitat de mine, de lăzile de cărți bari- cadate, de pasărea care zăcea Închisă În colivia pieptului și a cărei bătaie din aripi Îmi făcea rău. Ne-am apucat de fumat. 41 3 Poezia Dacă Janet m-ar fi lăsat de la bun Început să plec la București, n-aș fi descoperit poate niciodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și Pierre, și Simonetta, și eu. mi-am șters firimiturile de pe bot și am Înghițit În sec. Pâine, pâine, dar mie Îmi mai trebuia și caviar. GĂlățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpĂiat În care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. mi se părea Înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o Înfuleci ca pe o felie de șuncă. Pentru mine lumea ar fi putut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În care nu căuta nimeni niciodată. BĂteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând Într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam În fața hârtiei, căutând zadarnic În pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele Încurcate Într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore În șir, Într-o stare de catalepsie pe care cana de cafea de alături nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de șampanie. Însă la scurtă vreme după aceea lucrurile au Început să se complice. După nici două luni a rămas gravidă. Problema e că nu știa cu cine, cu Mitocanul sau cu amantul. După avort, aproape a făcut septicemie. A zăcut câteva zile la pat. Abia după vreo două săptămâni medicii și‑au dat seama că avortul fusese incomplet și că geamănul primului avorton rămĂsese Înăuntru. Povestea cu amantul Începuse imediat după victoria asupra mașinii de spălat. Arta Marelui Boss a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pare rău, am murmurat eu, negăsind ceva mai bun de spus. — Când a venit revoluția, a continuat Teo Haiduc, am ieșit și eu În stradă, ca să dărâm comunismul. Mi‑au șuierat gloan‑ țele pe la ureche și am văzut oameni tineri zăcând În propriul lor sânge pe trotuare, fărĂ ca nimeni să se atingă de ei. Am Adina Dabija 80 văzut moartea cu ochii... Am fost un prost ! M‑am oferit voluntar să ajut la instaurarea minciunii și a Înșelătoriei la putere. Este
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o saltea, o masă, niște perdele gălbui, niște cărți, un CD-player și o pianină marcată „Th. Hohler, Berlin“. Ne-am smuls hainele de pe noi ca În filmele ieftine. Stăteam În cada umplută cu apă fierbinte În timp ce el cânta la pianină. ZĂceam În apă cu ochii Închiși și mă Întrebam unde se va rupe povestea. Din ce loc va ceda, În ce punct sensibil va Începe să se destrame. Poate chiar de la pianină, al cărei cântec ne unea și ne despărțea În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
astă-seară de Jacqueline pentru cină. — ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat Împre- ună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu băgasem de seamă când l-a cumpă- rat. SĂ zacă de fapt o minte foarte calculată În acest adolescent nebun deghizat În bărbat de care m-am Îndrăgostit ? — o să-l bem Împreună când vom sărbători primii zece ani de când ne-am cunoscut, spune el mângâindu-mă discret pe mână. Se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar fi să plec fărĂ să mă uit Înapoi. Dar asta mi se pare un fel de amânare a confruntării directe cu răul. Poate că acum am șansa de a ajunge În sfârșit la miezul acela tare care trebuie să zacă pe undeva În adâncul sufletului meu atât de tulburat astăzi. miezul la care visam să ajung pe vremea când umblam prin București cu coastele, plămânii și inima la iveală, ca să ies din Învelișul confortabil al existenței mele. Dar deocamdată țin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]