5,010 matches
-
după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se pomeni pe un alt coridor, în fața ușii primului dintre dormitoare. Ușa era încuiata cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se întoarse, fără zgomot, în cușca lui și închise ușa. Își calculase cu o remarcabilă precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în cala metalică a navei, iar acum era prins în furtuna năprasnică din centrul unui câmp de forță! Mintea i se întunecase. Electronii descătușați înlăuntrul lui încercau să se integreze nucleelor atomice întâlnite în cale, dar ele îl respingeau violent, zbătându-se să-și păstreze echilibrul. În aceste lungi și fatidice clipe, organismul lui flexibil, admirabil echilibrat, aproape că se prăbuși. Ceea ce-l salvă fu geniul colectiv al speciei sale, care prevăzuse această situație primejdioasă, anticipând chiar și posibilitatea unui contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi vrut să tragă, dar n-avea cum să-l nimerească pe monstru fără a-l lovi și pe savant. Tirul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o lumină difuză. Ixtl își așeză noua victimă lângă trupul lui von Grossen, apoi își vârî cu grijă una din labe în propriu-i piept și, scoțând de acolo un ou, îl depuse în stomacul victimei. Aceasta continua să se zbată, dar Ixtl nu se sinchisea - știa bine ce-o să urmeze. Încet, încet, trupul începu să înțepenească. Cuprins de panică, omul se zvârcolea, dându-și seama că paralizează. Ixtl îl ținea strâns, așteptând să se termine reacția chimică. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să-i străpungă costumul. Pennons vorbi din nou, de data asta în șoaptă: - Dacă planul nostru a reușit, diavolul ăla se află acum la etajul șapte sau opt. Căpitanul Leeth dădu ordin ca toți oamenii cu numele de la A la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
începură să tragă trupul și izbutiră să-l smulgă din cătușele de foc, apoi îl duseră cu un ascensor până la etajul al zecelea, care nu fusese energizat. Grosvenor porni într-acolo odată cu ceilalți. Așezat pe podea, trupul continua să se zbată vreme de câteva minute, descărcând torente de energie, apoi se liniști, treptat, ca și cum și-ar fi dat duhul. - Aștept raportul dumitale, domnule Pennons! tună căpitanul. Mecanicul-șef îi răspunse, după o clipă de tăcere: - Oamenii sunt răspândiți în cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
s-o cunoască destul de bine, și căzut într-una necunoscută și de neînțeles. Poate că trăim, fără s-o știm, chiar în clipa asta nesfârșită, în mai multe lumi deodată. Poate că vocea care vă vorbește acum și care se zbate printre vocile de aici ca un pește în plasa pescarului, vocea asta care se află în orașul nașterii ei și-n țara ei, mai singură decât orice voce de om prizonier în țară străină, vorbește chiar acum cu ființe pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
voi sunteți, orice-ați spune, închiși de la naștere, ca-n pușcărie, ca-n plasa de fluturi sau ca-n colivie, într-o lume pe care n-o doreați, n-o cunoașteți și n aveți cum s-o stăpâniți. Degeaba vă zbateți. Suntem prizonieri și condamnați, fiecare în lumea lui și-n singurătatea lui. De ce nu mă vedeți? Sunt ferecat în argintul înghețat al icoanei unei lumi care poate că deja nu mai este. Încerc să vă văd de acolo, din rama
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Generalului să facă la fel, dar se obișnuise să nu arate ce simte. Rămase neclintit lângă ușă, între cele două statui dezbrăcate și insensibile la frigul de-afară. Iedera se lipea de fațada casei, apoi rafalele o făceau să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot mai puțin cu mine și poate că, în curând, vocea asta care mă ține prizonier în adâncurile ei o să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de două ori în acel fluviu mare și repede care-l ducea tot mai departe. Nu înota prea ușor, dar costumul izolator îl ținea la suprafață, fabricând în fiecare secundă o cantitate de aer. După o clipă, începu să se zbată anume pentru a ajunge la malul brăzdat de copaci, aflat la vreo treizeci de metri spre dreapta lui. Îi veni un gând și încetă să mai înoate: "Ce rost are?" Adevărul era pe atât de simplu pe cit era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
credință. Se lăsă ca-ntr-o baie caldă în această ademenire. Soarele molatic, de primăvară, mișca firele ușoare de orz și secara abia înverzită. Soarele îi încălzea capul, cu gânduri cu tot, pântecele și umerii, sexul care începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui muri în scurt timp, de tristețea schimbării neașteptate. Moartea ei îl făcu bărbat și apoi îl îmbătrâni peste noapte. Deși nu avea nouă ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între stăvilare. Nu i se mai zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut să sfârșești în el, fără ca vreun om să întrebe unde ții să ajungi ori de unde vii. De la un perete la altul, pe străduțele precum niște vene, se zbăteau plase mari de păianjen, iar în ele - tristețea lui Dumnezeu. Omar - împăratul acestor tăceri - stătea ghemuit lângă rezervorul de apă și număra orele până la asfințit. Dar parcă fusese în altă viață. Azi, Omar - cavalerul atâtor neliniști trimise să moară în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cu ceilalți a fost, desigur, o joacă. Abia așteptau propunerea ta. Domnul Raul Ionescu începuse să se gândească la necessaire-ul de pușcărie, încă de pe vremea când noi locuiam în Crăiței. Sânt convinsă că și Mirciulică își mai amintește cât ne zbăteam să găsim o altă locuință. Și chiar găsisem o garsonieră convenabilă într-un cartier liniștit. Familia Iorgulescu intenționa s-o închirieze pentru un an. Ții minte, draga mea, pertractările ajunseseră destul de departe când din senin ți-au restituit aconto-ul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jucau un soare galben ca un măr de aur, o grădină cu portocali și rododendroni. Hamalâc în port... Schimb de focuri cu sticleții... Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat avea o culoare gălbuie cu dâre cenușii. ― Știi, am impresia că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vâjâind și se opri în panică. "Fluturii mei albaștri... Sânt mulți, minunați... N-au aer... Trebuie..." Apucă brusc masca și trase de ea încercînd să-și elibereze bărbia... Ionescu îi prinse brațul. " Ce vrea să facă?! E nebun!" Celălalt se zbătea, lovea cu furie încercînd să-l doboare. Degetele inginerului îi căutau gâtul. Cârnul îl izbi în piept. "Fluturii mei n-au aer. Masca îi ucide." Ionescu își mușcă buzele. Aveau un gust sărat. Spatele și genunchii răniți îi sângerau. " O să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără ca manevra să-i atragă atenția în mod deosebit. Își va închipui că Mir-ciu-li-că e cel care umblă." Se aplecă puțin și-și strecură degetele în buzunarul profesorului... Ascunse cuțitul în cutele rochiei zîmbindu-i serafic lui Șerbănică Miga. Motanul se zbătea ca apucat. ― De ce nu-l lași jos? o întrebă bătrânul. ― Oh, în starea lui de spirit mi-e teamă să nu facă vreo poznă... Ioniță Dragu visa cu ochii deschiși: ... E îmbrăcat în zale, bine înfipt pe un cal minunat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-avem ce face. ― Cum ai proceda în locul lor? ― Uite, iubitule, mi-e destul de dificil să ghicesc cum trebuie să procedez eu în fiecare clipă. Nu-mi cere acum să gândesc pentru toată lumea. Aproape strangulat de fermoarul poșetei, Mirciulică se zbătea și miorlăia înfricoșător. Consternată, Melania Lupu încerca să-l mîngîie: " Tocmai acum îți face figuri, draga mea, și nu te supăra numai tu ești vinovată. L-ai răsfățat nepermis de mult. Dacă Sandi a vorbit... Bate-n lemn, Melania, și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Degetele încîrligate rămăseseră înfipte în poalele halatului vătuit. Sculptorul dormea adânc. Somn tânăr, destins, cu mâinile și picioarele împrăștiate, alungând, nesuportând odihna unui al doilea în același pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trâmbițând o legătură neoficială. ― Cu câțiva ani în urmă, probabil n-o făcea, acum însă, orice aventură reprezintă o victorie, o demonstrație de valențe feminine. ― Poate... Doina Popovici rămase pe gânduri. E foarte trist. Într-un timp, Melania Lupu se zbătea s-o căsătorească... ― O femeie interesantă, constată Cristescu. ― Cine? ― Melania Lupu. ― Da, deși are și ea unele ciudățenii. ― N-am să vă ascund, doamnă, că pun mare preț pe impresiile dumneavoastră. Oricât aș încerca să fiu obiectiv, oricât de bine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ÎN SUFLET. POSOMOREALA I SE ÎNTUNECĂ ȘI MAI TARE PESTE CÎTEVA MINUTE CÎND SE UITĂ LA TELEECRANE. TOTUL PĂREA ÎNDEPĂRTAT, FOARTE, FOARTE ÎNDEPĂRTAT. PE ACEST FUNDAL AL IMENSITĂȚII, CÎT DE NEÎNSEMNATE ȘI MĂRUNTE PĂREAU PÎLPÎIRILE DE MOLII OARBE ALE OAMENILOR, ZBĂTÎNDU-SE SĂ AJUNGĂ LA LUMINA ADEVĂRULUI FUNDAMENTAL, ÎNSĂȘI VIOLENȚA LUPTEI DE A ASCUNDE SAU, INVERS, DE A DEZVĂLUI TAINA PROPULSIEI STELARE, PĂREA SĂ CAPETE O NUANȚĂ DE INUTILITATE. ÎN FAȚA ÎNGROZITOAREI NOPȚI A UNIVERSULUI, NICI NU CONTA. DEODATĂ PĂRU DE NECREZUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
răspuns, am repetat de două, trei ori somația, dar răspunsul nu a venit și atunci am fost derutați, crezând că a plecat până la soșirea noastră. După ce a fost prins, ne-a declarat că avea o preșimțire rea deoarece și se zbătea mușchii de la picioare și se pregătea să se scoale să fugă în pădure. Am ordonat șefului de post să o aducă pe mama banditului pentru a ne asigura în cazul în care era în casă, că nu va arunca vreo
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și durdulie, i-a încolțit în minte un gând animalic, a violat-o, iar fata l-a amenințat că mama ei îl va reclama la Miliție. Atunci a scos cuțitul de vânătoare și i-a spintecat abdomenul, deși fata se zbătea și țipa strigând-o pe mama ei, A aruncat-o în mărăcinii din pădure unde a fost găsită. Trebuie menționat că la cercetarea locului unde a fost găsit cadavrul a apărut și pădurarul și chiar ne-a dat concursul la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acelui moment ar fi trăit o perioadă fericită. Ne gândim, de exemplu, la împărăția lui Alexandru cel Mare, la Imperiul Roman, sau la imperiul lui Napoleon. Astăzi, suntem din nou ancorați la un astfel de timp în care lumea se zbate ca o femeie care naște, pentru a crea o singură lume care să acopere întregul pământ. Nu din întâmplare se vorbește de globalizare. Lumea se lasă cuprinsă de iluzia că soluția tuturor marilor probleme economice și militare ar fi o
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]