3,844 matches
-
datorii de 30.000 florini la Viena, Doxachi Hurmuzachi a lăsat la 1 iunie 1850 moșia Cernăuca copiilor săi (Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru, Neculai și Eliza). Eufrosina, care a fost căsătorită cu baronul de origine greacă Petru Petrino, primise ca zestre de nuntă în anul 1846 o parte în bani nu a revendicat moșia. Moșia Cernăuca a devenit proprietate indivizibilă a celor șase frați, care se obligau să plătească părinților săi o rentă anuală de 5.000 florini. La moartea unuia
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
opus al văii fiind satul Șurdești. Este menționat documentar pentru prima dată în 1583, drept una dintre localitățile din urbariul Cetății Chioar. La data construirii bisericii, comunitatea număra doar 200 de suflete. Buni lemnari, cunoscuți fiind pentru frumoasele lăzi de zestre cu care au împânzit ținutul, locuitorii încep în anul 1796 edificarea unei noi biserici care să înlocuiască vechiul lăcaș de cult. La 12 noiembrie 1811, spre bucuria celor 49 de familii-ctitor, are loc sfințirea bisericii. Datele privind sfințirea bisericii sunt
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
Porumbacu etc.), "grupul Vieții Românești" (Ovid S. Crohmălniceanu, Nina Cassian, Marin Preda, N. Tertulian), "grupul de la Scînteia" (S. Fărcășanu, Dan Deșliu, Eugen Frunză, Traian Șelmaru). În acea periodă, Traian Șelmaru lucra la ziarul PCR: Scînteia. În volumul său " Memoria ca zestre", Nina Cassian îl descrie pe Traian Șelmaru drept “... personaj nefast, ulterior secretar (și torționar) al Uniunii Scriitorilor”. Vladimir Tismăneanu se exprimă astfel: „Este dificil și dureros să facem un inventar al caznelor la care a fost supusă cultura română în
Traian Șelmaru () [Corola-website/Science/311934_a_313263]
-
ceară nu o dată lepădarea de sine. Exemplul cel mai convingător îl oferă devoțiunea cu care i se consacră Bisericii Stavropoleos, căreia îi dăruiește zi de zi un sprijin neprecupețit, tradus în acțiuni de tot felul menite să-i sporească belșugul zestrei spirituale (și nu numai!), de la obiecte de cult până la opere de artă plastică, de la documente și cărți până la înscrisuri străvechi și multe altele încă, Paul Gherasim secondându-l pe părintele Justin Marchiș în ceea ce acesta și-a propus să realizeze intru
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
domnul Bingley. Puțin după plecarea lui Jane, Elizabeth primește vizita prietenei sale Charlotte care o anunță că se va căsătorii cu domnul Collins. Elizabeth ințial șocată de veste, mai apoi înțelege că Charlotte la 27 de ani, urâțică și fără zestre nu are alte oportunități pentru viitor. După câteva săptămâni, la invitația lui Charlotte, Elizabeth merge la Hunsford, la familia Collins. Invitați la cină la Rosing Park de către lady Catherine de Bourgh, Elizabeth are surpriza să-l întâlnească pe domnul Darcy
Mândrie și prejudecată (film din 2005) () [Corola-website/Science/311399_a_312728]
-
cântecelor și obiceiurilor tradiționale - atât de frumos cântate de Martin Opitz în lucrarea amintită, a fost redată prin reprezentarea a două costume populare autentice din zonă, de bărbat, respectiv de femeie, precum și a unor țesături tradiționale care făceau parte din zestrea fetelor de măritat. Nu putea lipsi evocarea unor momente dificile din viața atât de greu încercată a mocanilor și moților - care, atunci când nu au mai putut îndura umilințele au răbufnit violent, în încercări de obținere a unor drepturi sociale și
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii "Buna Vestire", printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din moșia primită ca zestre, pentru a deveni și ea ctitoră . Biserică de lemn cu hramul "Buna Vestire" a fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
fiul lui Alexandru al VI-lea, deci frate vitreg al Lucreției, născut în acea perioadă și căruia ea îi fusese foarte afecționată. La întoarcerea ei în palatul Santa Maria in Portico, tratativele pentru a doua căsătorie erau terminate. Cu o zestre de 40.000 de mii de ducați de aur, ar fi luat de soț pe Alfonso de Aragon, fiu ilegitim al lui Alfonso al II-lea de Neapole, și frate cu Sancha de Aragon. Prin această unire, familia Borgia urmărea
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Calais pentru Dover, unde vor sta la Castelul din Dover. Pe 22 noiembrie, mâna Henriettei este cerută în mod oficial și este organizată dota sa. Carol al II-lea al Angliei, este de acord să-i dea surorii sale o zestre de 840000 de "livre", plus 20000 pentru alte cheltuieli. Henrietta a primit de la el, ca un cadou personal 40000 de "livre" pe an și Castelul Montargis ca reședință personală. Întoarcerea în Franța a Henriettei a fost întârziată de moartea surorii
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
și a murit. Mâna Henriettei a fost cerută la 22 noiembrie 1660 în timp ce era în Anglia. Cuplul a semnat contractul de căsătorie la Palatul Regal la 30 martie 1661, ceremonia de căsătorie având loc a doua zi în aceeași clădire. Zestrea promisă a fost uriașă, de 840.000 de livre. Cunoscută ca Henriette d'Angleterre în Franța și ca Minette de către apropiați, oficial i s-a spus "Madame" și a fost mereu populară la Curte. Mai târziu, zvonurile au spus că
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
a spus regele Ludovic al XIV-a fratelui său, "Monsieur", atunci când l-a convins s-o accepte pe fiica sa recunoscută, Françoise Marie de Bourbon (cunoscută sub numele de "Mademoiselle de Blois"), ca soție pentru Filip. Regele a oferit o zestre de două milioane de livre (nu vor fi plătiți până nu se sfărșește Războiul de Nouă Ani) precum și Palais-Royal pentru părinții mirelui. Auzind că fiul ei a fost de acord cu căsătoria, mama lui Filip l-a plesnit peste față în fața
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
Tatăl său a murit la Saint-Cloud după o ceartă cu Ludovic al XIV-lea în legătură amanta însărcinată a lui Chartres, Marie-Louise de Séry. De asemenea s-a spus că tatăl său s-a înfuriat pentru că Ludovic n-a plătit zestrea promisă pentru fiica sa și a suferit un paroxism. De-a lungul vieții, Filip a avut mai multe amante; soția lui a preferat să trăiască în liniște la Saint-Cloud, Palais-Royal sau în casa ei de la Bagnolet. După decesul "prințului de
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
Constant d'Aubigné era fiul celebrului poet și prieten a lui Henric al IV-lea, Agrippa d'Aubigné. Constant în 1618 a renegat religia protestantă ,în 1619 și-a asasinat prima soție, iar puțin timp mai târziu a cheltuit toată zestrea celei de a doua soții. Datorită legăturilor de afaceri cu englezii, a fost suspectat de spionaj și închis. Primele luni de viață Françoise le petrece la mătușa sa protestantă, madame de la Villette, la castelul Mursay. În 1636 tatăl lui Françoise
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
Brăila - m. 5.11.2011 București) a fost o interpretă de muzică populară românească din zona Dobrogei. Simbol al cântecului dobrogean, s-a născut la Brăila. Viitoarea interpretă a fost o vajnică culegătoare de folclor, preocupată de "a scotoci" prin zestrea de cânt autentic, păstrat de generațiile de rapsozi populari. Pentru activitatea de păstrare și promovare a folclorului autentic, în anul 1968 interpreta a fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural". Melodiile ei sunt difuzate uneori la postul Radio Antena Satelor. Au
Ștefania Stere () [Corola-website/Science/310951_a_312280]
-
ei în curtea principelui (ulterior toți trei au devenit, la rând, principi ai Transilvaniei). În 1615 a fost numit prim-ișpanul Comitatului Borsod, apoi căpitanul cetății de la Ónod. La 18 aprilie 1616 s-a căsătorit cu Zsuzsanna Lorántffy primind ca zestre și pe Sárospatak, care din cauza lui și urmașilor săi a devenit un centru educațional și religios important al calvinismului maghiar. În 1619 s-a alăturat între primii principelui Gabriel Bethlen în campania împotriva trupelor habsburgice, conduse de Ferdinand al II
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
Sighet. În anul 1361 făcea parte din cnezatul românesc de pe valea Cosăului, actualul sat Budești formându-se prin contopirea a două vechi așezări. Este amintită pentru prima dată într-o diplomă a regelui Ludovic cel Mare din același an, 1361. Zestrea cultural-artistică a localității se păstrează în cele două monumente istorice pe care le are satul (bisericile de lemn din Susani și din Josani), edificii reprezentative pentru arhitectura de lemn a Maramureșului, adevărate tezaure de artă veche românească. Biserica de lemn
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
și luat concursul de actor al Teatrului German de Stat din Timișoara: “după concurs, am omenit tot juriul cu vin de Recaș”, râde Buju Ternovits. Regizorul Francisc Munteanu a pus ochii pe actorul timișorean, ca protagonist pentru filmul “Lada cu zestre”. După o escală pe scena gălățeană, din anul 1971 este atestat actor la Teatrul Național din Timișoara, în conformitate cu Decretul 2001/1971, unde a jucat până în 1987, când a decis să rămână în Germania Federală. Acolo a trăit experiența lagărului de
Alexander Ternovits () [Corola-website/Science/310261_a_311590]
-
de Bavaria. La vârsta de 11 ani a fost logodită cu Ludovic al XIII-lea, fiul cel mare al regelui Henric al IV-lea al Franței și al Navarei și a Mariei de Medici. Tatăl ei i-a dat o zestre de 500.000 coroane și multe bijuterii. De teamă că Ludovic al XIII-lea ar putea muri mai devreme, curtea spaniolă a stipulat că ea se va întoarce în Spania, cu zestrea ei, bijuteriile și garderoba dacă el va muri
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
de Medici. Tatăl ei i-a dat o zestre de 500.000 coroane și multe bijuterii. De teamă că Ludovic al XIII-lea ar putea muri mai devreme, curtea spaniolă a stipulat că ea se va întoarce în Spania, cu zestrea ei, bijuteriile și garderoba dacă el va muri. Înainte de căsătorie, Anna a renunțat la drepturile ei succesorale și ale descendenților ei cu Ludovic cu o dispoziție prin care și-ar fi reluat drepturile dacă ar fi rămas văduvă fără copii
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
priva-o pe María Teresa și pe copii ei de orice drepturi la succesiunea spaniolă. Acest lucru a fost făcut, dar în cele din urmă, prin abilitățile lui Mazarin și a diplomaților francezi, valabilitatea clauzei s-a condiționat de o zestre mai mare. Spania, sărăcită și în stare de faliment, după decenii de război, a fost în imposibilitatea de a plăti o astfel de zestre și Franța nu a primit suma convenită de 500.000 de écu. După căsătoria prin procură
Maria Tereza a Austriei (1638-1683) () [Corola-website/Science/310285_a_311614]
-
urmă, prin abilitățile lui Mazarin și a diplomaților francezi, valabilitatea clauzei s-a condiționat de o zestre mai mare. Spania, sărăcită și în stare de faliment, după decenii de război, a fost în imposibilitatea de a plăti o astfel de zestre și Franța nu a primit suma convenită de 500.000 de écu. După căsătoria prin procură cu regele francez la Fuenterrabia, Maria Tereza a devenit cunoscută ca "Marie-Thérèse". Tatăl ei, Filip al IV-lea și întreaga curte spaniolă au însoțit
Maria Tereza a Austriei (1638-1683) () [Corola-website/Science/310285_a_311614]
-
separată pe sub gang care duce într-o pivniță. Camera din partea stângă, denumită și „casa cea mare”, este un spațiu destinat păstrării obiectelor de valoare, destinat sărbătorilor din ciclul vieții sau ale anului. Aceasta este locul unde se păstrează lada de zestre, cu țesăturile cele mai frumoase destinate fetelor de măritat. Pe latura de sud se află laița, iar pe latura de nord este patul cu țesăturile de zestre. Pe peretele de vest se află masa și scaunele. Țesăturile sunt așezate în
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
ciclul vieții sau ale anului. Aceasta este locul unde se păstrează lada de zestre, cu țesăturile cele mai frumoase destinate fetelor de măritat. Pe latura de sud se află laița, iar pe latura de nord este patul cu țesăturile de zestre. Pe peretele de vest se află masa și scaunele. Țesăturile sunt așezate în cameră astfel: pe laiță sunt lăicerele cu dungi, un păretar cu motive geometrice în vârste care alternează se află pe pereți pe sub ferestre, iar ștergarele țesute sunt
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
câteva statui stau așezate pe socluri discrete. Undeva în partea dreaptă sunt aranjate piese de mobilier țărănesc vechi. Toate exponatele provin numai din comunele județului Maramureș. Șopronul adăpostește o masă de lemn veche de 200 de ani, trei lăzi de zestre sculptate, scaune țărănești, ustensile de uz casnic, linguri, ploscă, pecetare, căuce, ceramică veche de Săcel, un război de țesut, fuse pentru tors, fund pentru mămăligă, bărbanță și multe alte obiecte. Anual, comuna serbează ziua scriitorului Taras Sevcenko și Zilele poeziei
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
cu care se considera ca și logodit. Se logodesc, romantic, cu inele din două fire de iarbă, la 1 mai 1903. Tatăl Nataliei, Avram Negru, i-a construit acesteia o casă la Tecucel, pe care i-a dat o ca zestre, împreună cu o vie de vreo trei hectare. Natalia se ocupa personal de îngrijirea viei. Întregul sezon al muncilor specifice viei, stătea la Tecucel. Steo admiră dragostea pasionată de neam, duioșia ei adâncă când povestește despre frumusețile locurilor natale. La 2
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]