35,476 matches
-
și în posteritate ai Bozieștilor au fost hatmanul Isac Balica, rudă apropiată a familiei Movileștilor, apoi, prin moștenire, a trecut la domnitorul Vasile Lupu, a cărui primă soție, doamna Tudosca, fiica marelui vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc, din căsătoria acestuia cu Irina Prăjescu, și ea rudă Movileștilor, implicit cu Isac Balica, deci îndreptățită la moștenire. De la Vasile Lupu, stăpânirea va fi transferată slujitorilor săi cu dregătorii, Grigore postelnic și Iorga vistiernic, respectiv Iordache Cantacuzino. Găsim, apoi, aproape concomitent cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Gavriliță Costache, cum am văzut că a fost cazul cu Mihăilă, vornicel de Umbrărești. 4. Stăpânirea boierilor Costăchești Încă în viață fiind, Gavriliță Costache „și-a așezat copiii și averea rămasă”, adică aceea care nu fuseseră dată drept zestre la căsătoria numeroșilor săi urmași, printr-o diată/testament din 20 iulie 1685, din care aflăm că „toate părțile sale din Umbrărești și viile de la Umbrărești” (deci părți nealese încă, iar cuvântul toate ne indică o mărime însemnată) sunt destinate să rămână
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Costachi Gavril și de unde au generat numeroasele confuzii și erori la istorici și genealogiști ce au făcut referiri la familia acestor boieri moldoveni. Observăm cum Gavriliță, în iubirea sa de neamul din care a descins, atribuie fiului mai mic din căsătoria cu Tudosica Costin, sora marelui cronicar, numele tatălui său, Costache sluger, în încercarea de a perpetua amintirea și memoria aceluia care a întemeiat și a deschis cursus honorum al neamului. Tot în acest scop îi lasă acestuia în stăpânire satele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
al Moldovei. Prin diata sa din anul 1741, lăsa, printre altele, „giumătate de sat Bozieștii de la Tecuci, fiicii noastre, Anicăi, ce o ține Lupul Bogdan medelnicer”. La rândul lor, ei vor înzestra cu moșia respectivă pe fata lor, Ruxandra, la căsătoria sa cu un boier pe nume Lipănescu din Țara Românească. Urmașii acestora, motivând că „n-au putut-o căuta”, adică n-au fost în măsură să o administreze direct și să obțină foloasele corespunzătoare, o scot la vânzare prin licitație
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se postură, adică de stăpân sigur în Boziești, îl aflăm pe Manolache Costache, fiul serdarului Costachi, căsătorit cu Maria, una din fiicele lui Ion Palade. Acesta, la rândul său, ținuse pe Nastasia, fiica marelui vornic Ion Racoviță, din a doua căsătorie cu Safta Jora. Safta rezultase din a doua căsătorie a Todosicăi Costache, sora lui Gavriliță, cu Gavril Jora și putem accepta că părțile din Boziești, ce-i reveniseră ei în urma împărțelii din 1679, au trecut în stăpânirea lui Ion Racoviță
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aflăm pe Manolache Costache, fiul serdarului Costachi, căsătorit cu Maria, una din fiicele lui Ion Palade. Acesta, la rândul său, ținuse pe Nastasia, fiica marelui vornic Ion Racoviță, din a doua căsătorie cu Safta Jora. Safta rezultase din a doua căsătorie a Todosicăi Costache, sora lui Gavriliță, cu Gavril Jora și putem accepta că părțile din Boziești, ce-i reveniseră ei în urma împărțelii din 1679, au trecut în stăpânirea lui Ion Racoviță, fiul marelui logofăt Neculai Racoviță, cel ce primise în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acesta se va adăuga și partea Bozieștilor luați în 1679 de către Todosica Costache și pe care îi transmite fiicei sale, Safta, a doua soție a lui Ion Racoviță. Iar aceștia vor înzestra pe fiica lor, cu numele tot Nastasia, la căsătoria ei cu Ion Palade și de la ei satul ajunge la Manolache Costache, căsătorit, la rându-i, cu Maria Palade, zisă și Manolăchioae. Urmașii Pălădești nu au ajuns să stăpânească aici, așa cum ceruse Teodora Macri, deoarece Manolache Costache și soția sa
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Conachi, pe nume Gavril. Într-o însemnare din acest an, 1777 august 23, găsim menționate „vite ce am cumpărat pentru casă, după ce am dat vitele ce am avut fiilor mei, lui Manolache și lui Gavril”, ca zestre, se înțelege, la căsătoria ultimului. După un an de la căsătoria acestuia, în februarie 1778, se naște fiul lor mai mare, Ioan, iar în călugărie Ioanichie. De acum încolo, informațiile despre evoluția stăpânirii de aici și din împrejurimi devin tot mai numeroase și mai amănunțite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
însemnare din acest an, 1777 august 23, găsim menționate „vite ce am cumpărat pentru casă, după ce am dat vitele ce am avut fiilor mei, lui Manolache și lui Gavril”, ca zestre, se înțelege, la căsătoria ultimului. După un an de la căsătoria acestuia, în februarie 1778, se naște fiul lor mai mare, Ioan, iar în călugărie Ioanichie. De acum încolo, informațiile despre evoluția stăpânirii de aici și din împrejurimi devin tot mai numeroase și mai amănunțite, ca urmare a faptului că Gavril
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și două fete, toți ajunși la maturitate, unii însă bântuiți de maladii greu de vindecat pe acele vremuri, grăbindu-le sfârșitul vieții. Iată care au fost urmașii: Ion, născut în ziua de 25 februarie 1778, deci la un an după căsătoria părinților săi, a fost o fire melancolică și foarte închisă, poate ușor irascibilă. Se călugărește din tinerețe, luând numele monastic Ioanichie, fiind, după caracterizarea pe care i-o face N. Iorga, „om cu carte, prins de dragoste pentru școala de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
anul 1811 vor avea un copil, botezat cu numele bunicului, Gavril, care va deceda în pruncie, lăsând drept de moștenire mamei sale. Anastasia, în unele documente Nastasia, se va căsători cu Teodor Balș (altul decât cunoscutul caimacam de la 1857). Data căsătoriei pare a fi fost 1796, an în care Gavril Conachi face un izvod scris de mâna lui, notând „țiganii ce-am dat dumnialui giniriului Toader Balș”. Va înceta din viață doar la câțiva ani după căsătorie. În august 1801 își
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
caimacam de la 1857). Data căsătoriei pare a fi fost 1796, an în care Gavril Conachi face un izvod scris de mâna lui, notând „țiganii ce-am dat dumnialui giniriului Toader Balș”. Va înceta din viață doar la câțiva ani după căsătorie. În august 1801 își întocmise diata, act de ultimă voință, din care se degajă o accentuată stare de decepție și nefericire și o deosebită afecțiune pentru soțul ei. În 1804 era deja trecută în lumea umbrelor, căci, într-o samă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ce i-au rămas după săvârșirea soțului dumisali, Vasile Conachi”. Și din acest text se poate considera că mariajul a fost, așa cum observa Nicolae Iorga, o „manoperă a rudelor unei fetițe, Elena Manu”, câștigându-l pe Vasile de a face căsătoria, vizând averea de care urma să beneficieze în continuare. De altfel, la măritișul ei, Elena nu era chiar „o fetiță”, căci mireasa de acum era născută pe 30 iulie 1790, deci număra 19 sau 20 de ani, căsătoria contractându-se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a face căsătoria, vizând averea de care urma să beneficieze în continuare. De altfel, la măritișul ei, Elena nu era chiar „o fetiță”, căci mireasa de acum era născută pe 30 iulie 1790, deci număra 19 sau 20 de ani, căsătoria contractându-se în jurul anului 1810. La puțină vreme după intrarea în stăpânirea moșiilor Conăchești, Elenco Manu se recăsătorește cu Mihalache Mavrogheni postelnic, grec de origine, ca și consoarta sa de acum. Iată ce aflăm în această privință din lucrarea pro
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1802, 1806 și 1818”. Dar autorul acestei prezentări nu suflă o vorbă despre comportamentul mai mult decât dezagreabil al vlăstarului mavroghenesc, despre divorțul dintre prinț și consoarta sa. Din aceeași sursă aflăm că, la mai puțin de doi ani „de la căsătoria cu ea”, a lui Mavrogheni cu văduva lui Conachi, soțul moare, Elena rămânând pentru a doua oară o tânără văduvă. În evidențele Vistieriei Moldovei din anul 1816, el, Mavrogheni, figurează ca stăpân al moșiilor Conăchești moștenite. După dispariția acestuia, moșiile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de la Umbrărești, au fost administrate când direct de către Elenco Manu, când prin arendașii ce se iveau și care au fost destul de numeroși. Unul dintre aceștia, pe nume Grigore Suțu, dar altul decât ginerele beizadea, o convinge pe văduvă să încheie căsătoria cu el, deși diferența de vârstă dintre cei doi era apreciabilă în defavoarea soțului. Se întocmește un act în limba greacă, deoarece și acest Grigore Suțu era tot grec de la Fanar, intitulat chiar așa, „Tocmală de căsătorie”. Ca o măsură de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe văduvă să încheie căsătoria cu el, deși diferența de vârstă dintre cei doi era apreciabilă în defavoarea soțului. Se întocmește un act în limba greacă, deoarece și acest Grigore Suțu era tot grec de la Fanar, intitulat chiar așa, „Tocmală de căsătorie”. Ca o măsură de precauție din partea ei, față de o eventuală nemulțumire generată de diferența mare de vârstă dintre cei doi, cucoana obține din partea viitorului soț mărturisirea scrisă precum că este „cu totul mulțumit de căsătoria ce cu ajutorul lui Dumnezeu am
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
intitulat chiar așa, „Tocmală de căsătorie”. Ca o măsură de precauție din partea ei, față de o eventuală nemulțumire generată de diferența mare de vârstă dintre cei doi, cucoana obține din partea viitorului soț mărturisirea scrisă precum că este „cu totul mulțumit de căsătoria ce cu ajutorul lui Dumnezeu am a face cu doamna Elena, născută Manu, pe care am cunoscut-o îndelungă vreme și niciodată nu voi avea părere de rău că vârsta dumisale este mai mare decât a mea”. Înscrisul de căsătorie a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de căsătoria ce cu ajutorul lui Dumnezeu am a face cu doamna Elena, născută Manu, pe care am cunoscut-o îndelungă vreme și niciodată nu voi avea părere de rău că vârsta dumisale este mai mare decât a mea”. Înscrisul de căsătorie a fost întocmit și semnat la data de 13 noiembrie 1839, iar cununia religioasă s-a oficiat la data de 15 august 1840, ziua când se prăznuia hramul bisericii de la Umbrărești-Siliștea, unde credem că a avut loc ceremonia. Elena Manu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cununia religioasă s-a oficiat la data de 15 august 1840, ziua când se prăznuia hramul bisericii de la Umbrărești-Siliștea, unde credem că a avut loc ceremonia. Elena Manu, acum Suțu, împlinise 50 de ani când finaliza cea de a treia căsătorie, impunându-se puțină reticență din partea acelor comentatori care condamnă și critică cu vehemență pe arhondologul Costandin Sion, atunci când acesta reliefează niște realități ale lumii grecești pripășită prin părțile noastre vizând îmbogățirea cu orice preț. După 19 ani de conviețuire, nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Grigore Suțu, cum că s-a achitat de obligație și a construit case noi este falsă și de rea credință. În realitate, s-au făcut doar unele reparații. Din actele de la dosar rezultă clar că aga Grigore Suțu a făcut căsătoria din interese materiale, altă dovadă că arhondologul Constandin Sion nu greșea când gratula pe cei pripășiți la noi cu astfel de scopuri prin epitetele pitorești bine cunoscute. În acest răstimp, toți cei arătați mai sus ca stăpâni se dau drept
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acesteia să reconstituie aproape în întregime fosta mare obște a Umbrăreștilor într-un singur trup de moșie de la Herătău până la Siret. A rămas în afară partea răzeșilor umbrăreșteni, dar și partea de zestre ce-i revenise lui Alecu Callimah la căsătoria acestuia cu Ileana Conachi, partea de la apus de Siret. Moșia astfel întregită a fost administrată când nemijlocit de ea, ca proprietăreasă ce era, când de ultimii ei soți. Dar, așa cum am mai arătat, de cele mai multe ori era arendată, instituția arendașiei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întreaga avere rămâne fiicei sale, Ecaterina, căreia i se zicea și Catinca. Aflăm din cartea lui Const. George Manu că „Ecaterina Suțu fu unicul copil pe care îl avu văduva lui Conachi, iar Mavrogheni muri după aproape doi ani de la căsătoria cu ea”, respectiv cu Elinco Manu, mama Ecaterinei. După cum am văzut, aceasta s-a căsătorit cu Grigore Suțu, fiul fostului domnitor muntean, Alexandru Suțu, ultimul fanariot pe tronul Țării Românești. Iată cum prezintă paharnicul Costandin Sion în Arhondologia Moldovei căsătoriile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
căsătoria cu ea”, respectiv cu Elinco Manu, mama Ecaterinei. După cum am văzut, aceasta s-a căsătorit cu Grigore Suțu, fiul fostului domnitor muntean, Alexandru Suțu, ultimul fanariot pe tronul Țării Românești. Iată cum prezintă paharnicul Costandin Sion în Arhondologia Moldovei căsătoriile fiicei și mamei cu cei doi Suțești, ambii cu prenumele Grigore. Întâi arată cum au venit în Moldova frații mai mari, după moartea tatălui lor, în 1821, apoi, „după ei au venit și al treilea frate, Grigori, destul de sărac, s-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
îndată după ei și un văr a lor, Grigori Suțu, s-au însurat, au luat pe Mavroghinească, soacra lui beizedea Grigore”. C. Sion pune aceste legături matrimoniale în ordine nefirească, dar ele au fost reale, adică întâi a avut loc căsătoria fiicei cu Grigore, fiul de domn, apoi a mamei cu „un văr” al ginerelui ei. Sigur este că Mavroghineasa, recte Elencu Manu, nu a avut urmași cu al treilea ei soț, Grigore Suțu. La contractarea căsătoriei ei din urmă, trebuie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]