38,221 matches
-
fost ales albumul anului de către revista britanică "NME" și a fost certificat cu platina în Statele Unite. La gala Premiilor BRIT din 1994 Björk a câștigat premii pentru Cea Mai Bună Artista Internațională și Cel Mai Bun Debutant Internațional. Cântăreața a colaborat cu David Arnold scriind piesă „Play Dead”, motivul muzical pentru filmul „The Young Americans” din 1993 și cu Madonna scriindu-i cântecul „Bedtime Story” din albumul „Bedtime Stories” din 1994. Single-uri din „Debut” sunt: „Human Behaviour” ("Comportarea oamenilor"), „Venus
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
Miss You” ("Mi-e dor de tine"). „Homogenic”, cel de-al treilea album al lui Björk, a fost lansat în 1997. Artista a coborât imaginea să de „zână”, cultivata pe albumele anterioare. În afară de Howie B., cu cine Björk a deja colaborat, Mark Bell din LFO și Eumir Deodato i-au ajutat cu producerea pieselor. „Homogenic” a fost primul album conceptual al artistei și este recunoscut că unul dintre cele mai experimentale și extravertite ale ei până acum. S-a produs videoclipuri
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
în dramă muzicală „Dansând cu Noaptea” lui Lars Von Trier și a pregătit coloana sonoră pentru acest film, intitulată „”. Albumul „Vespertine” a fost lansat în 2001. A înfățișat părți orchestrale, coruri, vocal tăcut și teme personale și vulnerabile. Björk a colaborat cu producători de muzică experimentală Matmos și DJ Thomas Knak și cu harpista Zeena Parkins în timpul producerii albumului. Surse pentru versuri includ piesele poetului american E. E. Cummings, ale regizorului independent american Harmony Korine și ale dramaturgei engleze Sarah Kane
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
de la Universitate. Alți lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele. La orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și
Mineriada din iunie 1990 () [Corola-website/Science/302969_a_304298]
-
se răzbune pe Gretchen pentru moartea Sarei. Seria a patra începe cu prezentarea planului pe care Michael dorește să-l pună în aplicare pentru a răzbuna moartea Sarei. Ulterior, acesta află că Gretchen nu a ucis-o și că Whistler colaborează în secret cu Mahone pentru a desființa Compania. Aceștia vor să găsească un dispozitiv numit „Scylla”, căutat în trecut de Guvernul Statelor Unite și de tatăl fraților, pentru a-l folosi împotriva Companiei. După ce Michael și Lincoln sunt condamnați din nou
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
în nuvelele grafice în general sunt doar doi artiști, cel care se ocupă de partea ilustrativă și cel care se ocupă de scris, sau chiar unul singur. În Europa de obicei în benzile desenate un artist și cu un scriitor colaborează pentru a face o bandă desenată mai elaborată, în sensul că amândoi cad de comun acord în așezarea cadrelor și relatarea poveștii. Acest sistem este abordat totuși și în alte părți și multe benzi desenate au fost create în acest
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
Darrow este un artist american de bandă desenată și designer. Stilul său distinct și extrem de detaliat, combinând elemente de cultură japoneză, împreună cu stilul de ilustrație de prin anii `50 este foarte meticulos în modul său de exprimare. În 1990 a colaborat cu Frank Miller în a crea o poveste retro-science fiction foarte violentă numită “Hard Boiled”, bazată pe o poveste a lui Philip K. Dick în care protagonistul începe ca o persoană normală și mai apoi ajunge să fie nesigur pe
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
promoția 1893) și ale Universității din Odesa. După absolvirea cu distincție a universității în 1897 a plecat la Sankt Petersburg unde și-a început cariera științifică sub conducerea astronomului rus acad. F.A. Bredihin, ocupându-se în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai importanți astronomi ruși ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A. Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Kostinskii. După alegerea sa unanimă în calitate de membru al Societății Astronomice din Rusia (1904), N. Donici a prezentat la ședința Societății un referat detaliat
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
ani de până la Războiul Rece: în timpul Războaielor Napoleoniene, a primului război mondial și în timpul celui de-al doilea război mondia;, pierderile umane fiind de ordinul zecilor de milioane. Sovieticii au fost hotărâți să-i pedepsească pe toți aceia care au colaborat, sau au fost bănuiți că au colaborat cu germanii în timpul războiului. Represiunile i-au privit nu numai pe indivizii găsiți vinovați, dar și întregi popoare sau minorități etnice. Milioane de polonezi, letoni, georgieni, ucrainieni, tătari și ceceni au fost deportați
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
Napoleoniene, a primului război mondial și în timpul celui de-al doilea război mondia;, pierderile umane fiind de ordinul zecilor de milioane. Sovieticii au fost hotărâți să-i pedepsească pe toți aceia care au colaborat, sau au fost bănuiți că au colaborat cu germanii în timpul războiului. Represiunile i-au privit nu numai pe indivizii găsiți vinovați, dar și întregi popoare sau minorități etnice. Milioane de polonezi, letoni, georgieni, ucrainieni, tătari și ceceni au fost deportați în Gulagurile din Siberia. (Mai înainte, imediat
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
editată de Henri Berr și atacau conceptul de fapt istoric și temelia școlii critice, fiind propus conceptul de istorie-problemă. Se preconizează o istorie sinteză, globală, economică, a mentalităților, fiind acuzați de prea multe influențe sociologice. Din 1905 Lucien Febvre a colaborat cu "Revista de sinteză istorică", devenind membru al redacției. În 1912 Marc Bloch a debutat în revistă. Din 1920 cei doi sunt profesori la Universitatea de la Strassbourg. În 15 ianuarie 1929 a apărut primul număr al revistei, în redacție nefiind
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1981, Vladimir Tismăneanu rămâne în Spania în timpul unei călătorii turistice. Tismăneanu a avut o scurtă ședere în Venezuela, unde a lucrat la Muzeul de Artă Contemporană din Caracas (condus de vară primară a tatălui său, Sofia Imber) și unde a colaborat cu Carlos Rangel (soțul Sofiei) - gânditor politic anti-comunist.. În 1982 se va stabili în SUA, măi întîi la Philadelphia, apoi la Washington D.C. Între 1983 și 1990 a fost cercetător la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia, iar între 1985
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
de a face false asociații de revoluționari, pentru a intina amintirea multora care au riscat totul și care, în unele cazuri, au pierdut totul în 1989.” Despre cartea lui Tismăneanu “Marele șoc”, Gallagher scrie: “Aceste două ipostaze ale istoricului au colaborat într-una dintre cele mai bizare cărți publicate în timpul tranziției din România: "Marele șoc". Din acest volum lipsește orice analiză serioasă a mineriadelor, a manipulării naționalismului, a denigrării partidelor istorice, a mișcărilor civice și a monarhiei. Lipsește de asemenea o
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Stan, Ioan Lăcustă, Emil Paraschivoiu și Sorin Preda. A debutat în 1983 în antologia Desant 83, prefațată de Ovid S. Crohmălniceanu (1983; ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2000). În prezent este angajat la Muzeul Literaturii Române din București. Colaborează cu poezie, proză scurtă, fragmente de roman și articole teoretice sau de opinie la diferite reviste de cultură din țară. Este prezent cu articole teoretice în antologia "Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice" (1994) și cu proză în antologia
Gheorghe Iova () [Corola-website/Science/298962_a_300291]
-
Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. Tipărește culegerea de satire Menadele și volumul de poezii Plângerile României. Colaborează, până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav, e silit să-și întrerupă munca. În 1871, boala lui Bolintineanu se agravează. Poetul este sărac. Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Oficialitatea refuză să-i acorde
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
și în Tibet. O efemeră rezidență în Noua Zeelandă (1999). Din 2001 face parte din Juriul internațional „Balkanika" pentru promovarea culturii est-europene. A debutat în 1969 cu articole în „România literară" și apoi a publicat mai mult de 25 de volume. Colaborează la „România literară", „Luceafărul", „Tribuna", „Convorbiri literare", „Vatra", „Viața Românească" (unde a fost și redactor principal timp de 27 de ani). Este și profesor la Facultatea de Jurnalistică și membru al Uniunii Scriitorilor din România (făcând parte din consiliul USR
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
va fi tipărit abia în 1908.În 1894 publică primul volum de nuvele "Amori senza amore" (Iubiri fără iubire). Tot în 1894 se căsătorește cu Maria Antonietta Postulano, fiica unui asociat al tatălui său, cu care va avea trei copii. Colaborează la numeroase publicații italiene cu articole critice, nuvele. Lucrează din 1897 ca profesor. În 1898 fondează revista literară "Ariel", unde publică prima sa piesă de teatru, "L'epilogo" (Epilogul). Accidentul produs în 1903 la mina de sulf a tatălui său
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298978_a_300307]
-
schimb, seria demarată în 1987 cu filmul eponim ("Liceenii"), s-a continuat prin "Extemporal la dirigenție" (lansat în același an, 1987) și "Liceenii Rock'N'Roll", lansat în 1992. Scenariul celui din urmă se depărtează ca abordare de primele filme, colaborând cu regia și imaginea pentru a crea un produs emancipat, liber de constrângerile aduse filmului înainte de 1989. Scenariul pentru "Liceenii Rock'N'Roll" descrie unele dintre primele scene de dragoste cu nuditate explicită întâlnite în filmul românesc post-decembrist. Dintre ele
George Șovu () [Corola-website/Science/298985_a_300314]
-
de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. A fost redactor la diferite reviste literare (mai ales la "Luceafărul" și "Sportul literar"). Scriitor fecund și, deseori, militant politic al timpului (secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972-1977, și vicepreședinte al ei, din 1977), a colaborat la diferite reviste literare, sociale și politice din țară. Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974). A fost un eseist virtuoz. În romanele sale pentru adulți l-a preocupat lumea universitară și tehnocrată. A participat la
Constantin Chiriță () [Corola-website/Science/298983_a_300312]
-
al prezidiului "Internațional Committee of Historical Sciences". A fost profesor de istorie la Central European University (CEU), Budapesta, unde conducea Departamentul de Istorie și Pasts, Inc. Center for Historical Studies. A fost membru în comitetul director al Fundației Soros. A colaborat cu Securitatea sub numele de cod "Valentin". a făcut parte din Comisia Prezidențială pentru analiză dictaturii comuniste din România condusă de Vladimir Tismăneanu până în mai 2006. Antohi și Tismăneanu au fost editori ai revistei academice americane "East European Politics and
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
în detaliu substanță, contextele de emergentă și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică asupra unor „războaie culturale” din România și din lumea de astăzi. În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească. Conform propriilor mărturisiri, Antohi a semnat angajamentul de colaborare cu poliția politică în anul 1976, pe când era în ultimul an de liceu, continuând să furnizeze rapoarte periodice despre
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
Regina Carmen Sylva și-a devotat întreaga viață desăvârșirii spirituale și carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă și perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză și română. Cunoștea la perfecție limba latină și limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărți cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, și a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite(1934
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
ani în închisoare fără a fi judecat. În penitenciarul Sighet s-a convertit la grecocatolicism prin intermediul preotului profesor blăjean Ioan Vultur. A fost primit în Biserica Română Unită cu Roma prin binecuvântarea episcopului Iuliu Hossu, aflat în aceeași închisoare. A colaborat la revistele "Convorbiri literare", "Adevărul literar și artistic", "Flacăra", "Langue et littérature", "Gândirea", "Revista Fundațiilor Regale", "Viața românească" etc. Activitatea sa literară și științifică s-a orientat în două direcții: studiile de folclor ("Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia", 1924
Dumitru Caracostea () [Corola-website/Science/298999_a_300328]
-
tipografiile din Spania au pregătit în 2002 o relansare a tuturor publicaților precedente. Cartea lui Paulo Coelho s-a bucurat de succes și în Portugalia, fiind vândute peste un milion de cărți (Editura Pergaminho). În 1993, Monica Antunes, care a colaborat cu Paulo Coelho încă din 1989, după ce a citit primele lui două cărți, au format în Barcelona o agenție literară împreună cu Carlos Eduardo Rangel, cu misiunea de a vinde drepturile lucrărilor lui Paulo Coelho. În septembrie 1993, "Alchimistul" a înregistrat
Alchimistul () [Corola-website/Science/299011_a_300340]
-
Augustin Doinaș, Ion Caraion și Ion C. Pena, „Gândirea”, „Rampă”, „Bis”, „Artă nouă” etc. În aprilie 1945 se căsătorește cu Miră Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soția sa, în Elveția, ca atașat de presă al Legației României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveția. În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna da Imprensa. Despre această perioadă din viața sa, scrie o carte intitulată "Lavradio 98" (1982), care
Ștefan Baciu () [Corola-website/Science/299014_a_300343]