35,668 matches
-
din Constanța. Acest tezaur cuprindea 24 de piese din marmură reprezentând divinități grecești, dintre care ieșea în evidență șarpele Glykon, singura statuie de cult a acestei divinități cunoscută până acum în întregul Imperiu roman. Șarpele, care are bot de miel, păr și urechi de om și coadă de leu, a fost sculptat în secolul al II-lea într-un singur bloc de marmură cu latura de 66 de cm. Subiectul le-a permis celor doi autori să exploreze teme de geologie
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
prima dată cu Edward Law, Conte de Ellenborough la 15 octombrie 1824. În 1842 soțul ei a va deveni Guvernator General al Indiei. La momentul căsătoriei, Jane a fost descrisă ca fiind înaltă, cu o siluetă perfectă, o față frumoasă, părul blond, ochii mari și de culoare albastru-închis și gene lungi. Jane și Edward au avut un fiu, Arthur Dudley, care a murit în copilărie. După o aventură cu vărul ei, George Anson (despre care se crede că a fost tatăl
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
decesul ei, 28 de ani mai târziu. Jane a adoptat rochiile arabe, a învățat araba în plus față de cele opt limbi pe care le vorbea fluent. Jumatate din fiecare an l-a petrecut în stilul nomad, trăind în corturi din păr de capră în deșert, în timp ce în restul timpului a locuit într-o vilă palat pe care ea a construit-o la Damasc. În ultimii ei ani s-a împrietenit cu Richard Francis Burton și cu soția acestuia, Isabel Burton, în timpul
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
dihorilor mai intră și mormăieli mai rar întrebuințate. Excrementele măsoară 6-8 cm lungime și doar 9 mm grosime. Sunt de culoare închisă în general, cu eventuale resturi ale animalelor cu care s-a hrănit precum puf, pene, smocuri de blană, păr, carapace și oase mici. Excrementele sunt depozitate în puncte determinate ale teritoriului lor, cel mai adesea în jurul vizuinii. Singura subspecie domesticită este Mustela putorius furo, celelalte specii la maturitate devenind nervoase și irascibile. Hibridizarea dihorului de casă cu cel comun
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
Ludovic al XI-lea (1461-1483). Noul rege ajunge la 2 octombrie 1461 în Meung-sur-Loire și cere eliberarea tuturor deținuților, inclusiv a lui Villon. Poetul ajunge în 1462 la Paris într-o stare de sănătate precară: este gârbovit, șchiop și are părul aproape complet alb. Orașul este trist, împânzit de poliție, universitatea și-a pierdut privilegiile, bordelurile sunt închise, Guillaume este bolnav, Marele Coțcar murise și fusese înlocuit de Flora care fusese omorâtă de vagabonzi. Auzind de revenirea lui în oraș, studenții
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
Ariel este recognoscibilă datorită părului ei lung, roșcat, ochi albaștri, coadă verde și sutienului realizat din scoici mov. Aceasta este cea mai mică fiică a regelui Triton și a reginei Athena, stăpânii regatului oceanic Atlantica. Este caracterizată printr-o fire rebelă, iar în primul film
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
Keane, care a declarat că a fost inspirat de înfățișarea soției lui. O altă sursă de inspirație a fost actrița Alyssa Milano, în vârstă de 16 ani atunci, și modelul Sherri Stoner, care a fost actriță-model pentru crearea personajului. Mișcarea părului sub apă a fost bazată pe mișcările femeii astronaut Sally Ride cât se afla în spațiul cosmic. O provocare în crearea lui Ariel pentru filmul din 1989 a reprezentat-o alegerea culorilor în cele două medii de viață în care
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
în care apărea, sub apă și pe uscat, pentru care s-au folosit 32 modele de culori. Culoarea albastră-verzuie a aripioarei lui Ariel este o nuanță realizată special în laboratoarele Disney; culoarea a fost numită "Ariel", după personaj. Alegerea culorii părului a fost subiect de dispută între realizatorii filmului și executivii studioului, care doreau să aibă păr blond. Aceștia au fost convinși când li s-a explicat că părul roșcat realizează un contrast mai bun cu coada verde a lui Ariel
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
culori. Culoarea albastră-verzuie a aripioarei lui Ariel este o nuanță realizată special în laboratoarele Disney; culoarea a fost numită "Ariel", după personaj. Alegerea culorii părului a fost subiect de dispută între realizatorii filmului și executivii studioului, care doreau să aibă păr blond. Aceștia au fost convinși când li s-a explicat că părul roșcat realizează un contrast mai bun cu coada verde a lui Ariel și că această nuanță este mai ușor de întunecat, pentru scenele de sub apă sau de noapte
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
în laboratoarele Disney; culoarea a fost numită "Ariel", după personaj. Alegerea culorii părului a fost subiect de dispută între realizatorii filmului și executivii studioului, care doreau să aibă păr blond. Aceștia au fost convinși când li s-a explicat că părul roșcat realizează un contrast mai bun cu coada verde a lui Ariel și că această nuanță este mai ușor de întunecat, pentru scenele de sub apă sau de noapte. Într-un interviu, Jodi Benson a declarat că pentru "Ariel's Beginning
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
tot - familia, casa, vocea - pentru iubire, chiar dacă încrederea în vrăjitoarea mării pune în pericol pe toți cei pe care-i iubește". În recenzia pentru "Mica sirena", jurnaliștii de la "TV Guide" au considerat că Ariel seamănă cu o "păpușă Barbie cu părul mare, în ciuda taliei subțiri și sutienului de scoici neîndestulător". Tamara Weston de la "Time" a apreciat că Ariel este mai puțin pasivă și are o voință mai puternică în comparație cu predecesoarele ei, dar că tot "își oferă vocea pentru a fi cu
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
fiind "enervantă", declarând că Ariel "este o fată prostuță care renunță la voce și familie pentru un bărbat despre care nu știe mai nimic." Ariel rămâne populară în viziunea publicului, fiind considerată unul din cele mai celebre personaje Disney, datorită părului roșu, scoici mov și coadă verde, făcând-o recognoscibilă ușor. Un sondaj realizat pe Internet Movie Database a numit-o pe Ariel al doilea cel mai seducător personaj animat, după Jessica Rabbit. Ariel este "ambasator" oficial pentru mai multe organizații
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
stânci numele "BONAPARTE, ANNIBAL și KAROLVS MAGNVS" "IMP." Opera este semnată și datată "L. DAVID" "AN IX" pe cureaua care ține strâns pieptul calului. Primul exemplar de la Malmaison îl prezintă pe Bonaparte cu o manta portocalie-galbenă, mâneca mănușii este brodată, părul calului este rotat, harnașamentul este complet, căpăstrul fiind prevăzut și cu cureaua zăbalei, chinga de pe burtă este de culoare roșu închis. Ofițerul care ține o sabie în fundal este mascat de coada calului. Fața lui Napoleon pare tinerească. Exemplarul de la
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
prevăzut și cu cureaua zăbalei, chinga de pe burtă este de culoare roșu închis. Ofițerul care ține o sabie în fundal este mascat de coada calului. Fața lui Napoleon pare tinerească. Exemplarul de la Charlottenburg prezintă o manta în ton roșu aprins. Părul calului are culoare castanie, căpăstrul este simplu, fără cureaua zăbalei, chinga de pe burtă este de culoare gri-albastru. Peisajul este acoperit de zăpadă. Trăsăturile lui Napoleon sunt mai înăsprite. Tabloul este semnat "L.DAVID L’AN IX". În exemplarul de la Versailles
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
calului are culoare castanie, căpăstrul este simplu, fără cureaua zăbalei, chinga de pe burtă este de culoare gri-albastru. Peisajul este acoperit de zăpadă. Trăsăturile lui Napoleon sunt mai înăsprite. Tabloul este semnat "L.DAVID L’AN IX". În exemplarul de la Versailles, părul calului este alb cu pete sure, harnașamentul este identic cu cel de la Charlottenburg, culoarea chingii de pe burtă este albastră. Broderia mănușii este simplificată, manșeta este vizibilă sub mănușă, ca la ofițeri. Peisajul este întunecat. Expresia lui Napoleon este mai dură
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
este de culoare roșie. Mantaua este roșie-portocalie, gulerul este negru, broderia mănușilor este abia vizibilă, țesătura eșarfei este albastru deschis. Ofițerul este din nou mascat de coada calului. Fața lui Napoleon este mai puțin tânără, cu un zâmbet ușor, iar părul lui este mai scurt. Prin forma sa și desenul broderiei, modelul bicornului este asemănător cu cel purtat de generalii Imperiului. Tabloul nedatat este semnat "L.DAVID". De menționat că aici Napoleon se vede în contraplonjeu, pe când în celelalte versiuni apare
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
a îmbrăcat un manechin de lemn. Étienne-Jean Delécluze evocă acest moment în biografia lui David : Doi dintre caii lui Napoleon au servit ca modele pentru calul cel impetuos: iapa „la Belle” reprezentată în replica de la Charlottenburg, și „Marengo”, al cărui păr sur figurează în tablourile de la Versailles și de la Viena. Peisajul este inspirat din gravurile imprimate în cartea "Voyage pittoresque de la Suisse" (Călătorie pitorească prin Elveția). Primul dintre cele cinci portrete a fost pictat în patru luni, din octombrie 1800 până în
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
față de textul basmului. Astfel, pe lângă procedeul „basmului în basm”, el l-a reprezentat pe personajul principal altfel decât în mod tradițional: Harap-Alb-ul interpretat de Florin Piersic era indecis, fricos și cam prostuț, pe când Spânul era un "„tip fermecător, cu bogat... păr negru (!)”", D.I. Suchianu afirmând în cronica din revista Cinema că "„frumusețea Spânului e vibrantă ca o lamă de Toledo”". Pentru rolul Flămânzilă, regizorul l-a ales pe pictorul Mircea Bogdan. Florin Piersic l-a cunoscut pe Ion Popescu-Gopo în avionul
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
că filmul "De-aș fi... Harap Alb" „i-a solicitat la maximum imaginația [regizorului - n.n.], dovada fiind și marile libertăți luate față de textul originar”. Personajul principal este „cam prostuț și cam fricos”, în timp ce Spânul este „un tip fermecător, cu bogat păr negru”. El laudă decorurile somptuoase și baroce, „cu trimiteri exuberante sau ironice la tablouri celebre, cu o cromatică intensă și cu sugestii fantastice”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Mezinul împăratului
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
de ea, cât timp Paolo se ocupa de serviciile militare. La data de 16 iulie 1576, Isabella a murit subit la Villa Medici, în Cerreto Guidi. Potrivit fratelui său, Francesco de' Medici, moartea fetei a avut loc "în timp ce își spăla părul de dimineață. A fost găsită de Paolo Giordano". Cu toate acestea, versiunea oficială a evenimentelor nu a fost crezută, astfel ambasadorul Ferrarez, Ercole Cortile, a obținut informații că Isabella a fost " strangulată în mijlocul zilei" de soțul ei, în prezența mai
Isabella de' Medici () [Corola-website/Science/330572_a_331901]
-
- "în poloneză: Leszek Czarny" - (1241 - 30 septembrie 1288), numit astfel după părul său negru, a fost unul dintre Marii Duci ai Poloniei fragmentate. A guvernat din 1279 până în 1288, și a fost căsătorit cu Gryfina de Halych. Leszek Czarny a fost fiul cel mai mare din căsătoria Ducelui Cazimir I de Kuyavia
Leszek al II-lea cel Negru () [Corola-website/Science/330653_a_331982]
-
cu specii de gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), păr pădureț ("Pyrus pyraster"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare") și salba râioasă ("Euonymus verrucosus"). La nivelul ierburilor este semnalată prezența unei plante rare (protejată la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992), cunoscută sub
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
interpretarea rolului "Eugene Onegin" de Ceaikovski; "The New York Times" îl descrie ca fiind "născut pentru rol." În 2002, Hvorostovsky a performat la "Bălul Petrușca" organizat de the Organizația pentru Ajutorul Copiilor din Rusia. El este Director Onorific al organizației. Bărbat înalt, cu părul albit prematur, Hvorostovsky este recunoscut internațional în calitate de interpret de operă dar și ca artist de concert. El a intrat în topul celor 50 mai frumoși oameni din lume creat de revista "People", o rărițate pentru un muzician clasic. Vocea să
Dmitri Hvorostovski () [Corola-website/Science/330861_a_332190]
-
și Ierusalim care este mai renumită decât alte femei din timpul ei, prin putere și caracter". Un poet necunoscut din secolul al XIV-lea a adus un omagiu reginei printr-un poem: Imaginile existente dezvăluie faptul că ar fi avut părul blond și pielea albă. Ioana a sprijinit papalitatea Avignon în timpul Schismei Apusene și s-a aliat cu Franța, adoptându-l pe Ludovic I de Anjou, un fiu mai mic a lui Ioan al II-lea al Franței, în calitate de moștenitor al
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
colaboratori din rândul populației. Mukhtar a continuat să lupte, dar la 11 septembrie 1931 a fost surprins într-o ambuscadă lângă Slonta. Potrivit descrierii unuia dintre principalii săi adversari, generalul Rodolfo Graziani, Umar Mukhtar era ”de înălțime medie, solid, cu păr alb, barbă și mustață. A fost înzestrat cu o inteligență sclipitoare, un caracter energic și impetuos, avea cunoștințe în numeroase domenii; era altruist și nu făcea compromisuri; în final a rămas un om religios și sărac.” În lupta de la Slonta
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]