35,699 matches
-
În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze care permitea femeilor să moștenească tronul danez. Acest lucru făcea posibil ca una dintre surorile lui Eric să devină regină domnitoare a Danemarcei în cazul decesului lui Eric și dacă
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a artistului Petrașcu prin intermediul gravurilor, majoritatea datând din anii ʼ30, în care se simte aceiași preocupare întâlnită în opera sa de a reda prin intermediul unei game variate de tonuri materialitatea, durabilitatea și expresivitatea creației umane, nelipsită în cazul peisajelor sale urbane și a interioarelor din atelierul de la Târgoviște, pe care le-a înfățișat privitorului cu o neîntrecută măiestrie artistică. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea a fost ridicată în 1924, după planurile arhitectului Maior Ion Răducănescu, respectând și indicațiile
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
Izvoru (epoca migrațiilor) și reconstituie evoluția materială a comunităților umane din Câmpia Dunării. Piesele din ceramică, podoabele și obiectele de cult, împreună cu diverse mărturii despre ocupații și meșteșuguri conferă expoziției un interes deosebit. Dezvoltarea așezării de la Giurgiu către un statut urban s-a datorat construirii Cetății din Insulă, reședință voievodală a lui Mircea cel Bătrân. Sala consacrată glorioasei sale domnii cuprinde, între altele, piese descoperite pe șantierul cetății și facsimile ale unor documente emise la Giurgiu. Un spațiu aparte îi este
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
oferă posibilitatea contemplării unui univers artistic evocator de energii interioare. O experiență trăită dincolo de convenții avea să-și pună puternic amprenta asupra personalității maestrului Nagy Imre. Claustrarea sa în intimitatea satului natal Jigodin, din zona Harghitei, refuzând tentațiile unei vieți urbane, va aduce cu sine cunoașterea unui mod specific de existență în care pitorescul locului se împletea cu realitățile sociale. Totul va fi transpus într-un mod original în vasta sa creație. Stapânind până la virtuozitate modalități tehnice diverse (acuarela, tempera, ulei
Galeria de Artă „Nagy Imre” () [Corola-website/Science/331358_a_332687]
-
orașului Ploiești, evenimentele de la mijlocul secolului XIX (1848) și ecoul lor în Prahova, cabinetele de numismatică și medalistică, aspecte ale vieții culturale prahovene antebelice.La parter se afla Sala Mihai Viteazul care adaposteste vestigiile privind inceputurile orasului Ploiesti ca asezare urbana, moment strans legat de domnia marelui voievod Mihai Viteazul- fondatorul orasului. În spațiile de la etaj se află cabinetul de numismatică, unde este etalată o impresionantă colecție de monede, care ilustrează fenomenul circulației monetare de la începuturile sale până în vremurile moderne. Pandant
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
de alimentare de doar 1.300 caloriI sau chiar mai puțin. Francezii erau obligați să își suplimenteze rațiile prin cultivarea oricăror suprafețe de teren, dar și prin cumpărarea de pe piața neagră. Foametea făcea ravagii în special în rândul populației tinere urbane. Cozile se formau zilnic în fața magazinelor. În lipsa unor alimente precum carnea sau cartofii, gospodinele au folosit legume nemaiîntâlnite în rețele lor precum napii suedezi sau napii porcești. Criza de alimente era mai acută în orașele mari. În regiunile rurale, tăierile
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Steve Beck. Filmul a fost turnat în Queensland, Australia și Vancouver, Canada și a fost produs de Dark Castle Entertainment și Village Roadshow Pictures. În rolurile principale sunt Gabriel Byrne, Julianna Margulies, Ron Eldard, Desmond Harrington, Isaiah Washington și Karl Urban. Deși are același titlu, filmul nu are nici o legătură cu pelicula omonimă din 1952. Coloana sonoră, incluzând muzică originală compusă de John Frizzell, a fost lansată de casa de discuri Varèse Sarabande pe 5 noiembrie 2002.
Ghost Ship (film din 2002) () [Corola-website/Science/334053_a_335382]
-
renovare sunt planificate pentru sfârșitul anului 2015. În 1870 la o licitație publică desfășurată de Duma orașului Chișinău, negustorul Alexandru Mimi, tatăl lui Constantin Mimi, achiziționează teritoriul de la intersecția străzilor de astăzi București și S. Lazo. Aici construiește o vilă urbană cu 16 camere pentru familia sa, în stil neobaroc. Ulterior aici locuia familia lui Constantin Mimi pe timp de iarnă. La începutul secolului clădirea a fost închiriată Direcției Accize a Guberniei Basarabia. În anul 1940 este atestată drept sediu al
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
a piertul 36 dintre cele 50 tancuri medii din dotare, blindate distruse de mine antitanc. Losses in other tank units were similar. Spre deosebire de restul Câmpiei Alsaciei, zona în care a luptat Corpurile I franceze erau tivite de păduri și zone urbane, iar înaintarea a fost încetinită mult de aceste obstacole. Divizia a 4-a montană marocană a reușit să înainteze doar 3 km spre nord-est, în direcția orașului Cernay. Pe flancul drept al diviziei montane, Divizia a 2-a de intanterie
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
că procesul de dezorganizare al așezărilor umane inițiat odată cu pierderea de către statul român a jumătății nordice a Bucovinei în 1940, a făcut ca zona de influență a orașului Cernăuți - nucleul polarizator al întregii regiuni să fie mult redusă, iar sistemul urban din arealul sudic al regiunii să fie mult fragmentat. Includerea acestui areal împreună cu porțiuni semnificative din ceea ce se înțelegea la acea vreme prin Moldova (interbelică) în Regiunea Suceava (altă structură de tip macroteritorial) în 1950, a estompat mult specificul identitar
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
(în muntenegreană: "Glavni grad Podgorica", "Главни град Подгорица" sau "Opština Podgorica", Општина Подгорица) este o unitate administrativă de ordinul întâi din Muntenegru. Reședința sa este orașul Podgorica. constă din zona urbană a orașului Podgorica și două comune urbane: Golubovci și Tuzi, create în 2006. Cu o spurafață de 1.441 km², Municipiul Podgorica este a doua unitate administrativă ca mărime din Muntenegru, după comuna Nikšić. Populația municipiului în 2011 era de
Municipiul Podgorica () [Corola-website/Science/334193_a_335522]
-
(în muntenegreană: "Glavni grad Podgorica", "Главни град Подгорица" sau "Opština Podgorica", Општина Подгорица) este o unitate administrativă de ordinul întâi din Muntenegru. Reședința sa este orașul Podgorica. constă din zona urbană a orașului Podgorica și două comune urbane: Golubovci și Tuzi, create în 2006. Cu o spurafață de 1.441 km², Municipiul Podgorica este a doua unitate administrativă ca mărime din Muntenegru, după comuna Nikšić. Populația municipiului în 2011 era de 185.937 de locuitori. Municipiul Podgorica cuprinde
Municipiul Podgorica () [Corola-website/Science/334193_a_335522]
-
de 293.352 de locuitori, dintre care 96,6% români, 2,5% țigani, 0,2% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional a fost înregistrată următoarea alcătuire, 99,3% ortodocși, 0,2% mozaici, 0,1% romano-catolici ș.a. În 1930 populația urbană a județului era de 34.260 de locuitori, dintre care 90,2% români, 6,0% țigani, 1,3% evrei ș.a. Sub aspect confesional orășenimea era alcătuită din 97,4% ortodocși, 1,4% mozaici, 0,5% romano-catolici ș.a.
Plasa Dragoș Vodă, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334344_a_335673]
-
când fuzionase cu plasa Bahlui (sub numele de Bahlui-Cârligătura), în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum fusese reorganizată. Reședința sa fusese localitatea Târgu Frumos, pe atunci comună urbană, astăzi oraș. Teritoriul județului fusese împărțit în cinci plăși până în anii 1930, apoi în trei, respectiv în șase plăși (în , după cum urmează, Ambele plăși restructurate, Codru și Turia, aveau incluse părți ale fostei plase Copou (existentă între anii 1925 și
Plasa Cârligătura, județul Iași () [Corola-website/Science/334356_a_335685]
-
Copou (existentă între anii 1925 și 1930). Conform datelor recensământului din 1930, populația județului era de 276.230 locuitori, dintre care 168.710 (adică 61,72 %) se găseau în mediul rural, iar 108.520 (adică 38,28 %) proveneau din mediul urban. În 1930 populația urbană a județului era de 108.520 de locuitori (adică 38,28 %), dintre care majoritatea (circa 107.200 de locuitori) fuseseră din municipiul Iași.
Plasa Cârligătura, județul Iași () [Corola-website/Science/334356_a_335685]
-
1925 și 1930). Conform datelor recensământului din 1930, populația județului era de 276.230 locuitori, dintre care 168.710 (adică 61,72 %) se găseau în mediul rural, iar 108.520 (adică 38,28 %) proveneau din mediul urban. În 1930 populația urbană a județului era de 108.520 de locuitori (adică 38,28 %), dintre care majoritatea (circa 107.200 de locuitori) fuseseră din municipiul Iași.
Plasa Cârligătura, județul Iași () [Corola-website/Science/334356_a_335685]
-
de 293.352 de locuitori, dintre care 96,6% români, 2,5% țigani, 0,2% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional a fost înregistrată următoarea alcătuire, 99,3% ortodocși, 0,2% mozaici, 0,1% romano-catolici ș.a. În 1930 populația urbană a județului era de 34.260 de locuitori, dintre care 90,2% români, 6,0% țigani, 1,3% evrei ș.a. Sub aspect confesional orășenimea era alcătuită din 97,4% ortodocși, 1,4% mozaici, 0,5% romano-catolici ș.a.
Plasa Țăndărei, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334343_a_335672]
-
de 293.352 de locuitori, dintre care 96,6% români, 2,5% țigani, 0,2% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional a fost înregistrată următoarea alcătuire, 99,3% ortodocși, 0,2% mozaici, 0,1% romano-catolici ș.a. În 1930 populația urbană a județului era de 34.260 de locuitori, dintre care 90,2% români, 6,0% țigani, 1,3% evrei ș.a. Sub aspect confesional orășenimea era alcătuită din 97,4% ortodocși, 1,4% mozaici, 0,5% romano-catolici ș.a.
Plasa Călărași, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334340_a_335669]
-
a existat neîntrerupt între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României interbelice, având suprafațe mai mari sau mai mici, după cum celelalte plăși fuseseră reorganizate. Reședința sa fusese localitatea Buciumii, pe atunci comună urbană, actualmente inclusă în municipiul Iași. Teritoriul județului fusese împărțit în cinci plăși până în anii 1930, apoi în trei, respectiv în șase plăși (în , după cum urmează, Ambele plăși restructurate, Codru și Turia, aveau incluse părți ale fostei plase Copou (existentă între
Plasa Codru, județul Iași () [Corola-website/Science/334357_a_335686]
-
Copou (existentă între anii 1925 și 1930). Conform datelor recensământului din 1930, populația județului era de 276.230 locuitori, dintre care 168.710 (adică 61,72 %) se găseau în mediul rural, iar 108.520 (adică 38,28 %) proveneau din mediul urban. În 1930 populația urbană a județului era de 108.520 de locuitori (adică 38,28 %), dintre care majoritatea (circa 107.200 de locuitori) fuseseră din municipiul Iași.
Plasa Codru, județul Iași () [Corola-website/Science/334357_a_335686]
-
1925 și 1930). Conform datelor recensământului din 1930, populația județului era de 276.230 locuitori, dintre care 168.710 (adică 61,72 %) se găseau în mediul rural, iar 108.520 (adică 38,28 %) proveneau din mediul urban. În 1930 populația urbană a județului era de 108.520 de locuitori (adică 38,28 %), dintre care majoritatea (circa 107.200 de locuitori) fuseseră din municipiul Iași.
Plasa Codru, județul Iași () [Corola-website/Science/334357_a_335686]
-
datorat legislației eterogene a EU este , caz câștigat de Friedensreich Hundertwasser în Germania împotriva unei companii germane pentru o fotografie a unei clădiri din Austria. Un exemplu de caz în care nu s-au invocat drepturile de autor, ci "Codice Urbani", caz care a ajuns la Curtea de Casație (supremă) din Italia este "Ministero dei Beni e delle Attività Culturali vs. Stoneage S.r.l." (Cass. civ. Sez. VI - 1 Ordinanza, 23-04-2013, n. 9757, rv. 626365). În Australia libertatea de panoramă
Libertate de panoramă () [Corola-website/Science/334439_a_335768]
-
un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa au impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc, iar scrisul ei nu a mai prezentat interesul de odinioară”. Analizând opera literară
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
care viețile personajelor se consumă în nimicuri mondene petrecute în saloane. Mult mai entuziast, Eugen Lovinescu afirma că romanul "Concert din muzică de Bach" este o scriere deschizătoare de drum care stă la baza afirmării unei noi literaturi române pur urbane, înfățișând „o mare frescă a vieții orășenești, unde toate straturile sociale sunt reprezentate, de la acel Lică Trubadurul, crai de mahala, în care germinează virtualitățile ascensiunilor fulgerătoare, și până la prințul Maxențiu, floarea de seră a unei rase istovite, între care nimic
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa au impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc, iar scrisul ei nu a mai prezentat interesul de odinioară”. Analizând opera literară
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]