36,010 matches
-
22 de ani, la scurt timp după căsătoria acesteia. Între 1934 și 1973, timp de 39 de ani, Margaret a fost unul din administratorii () conducerii entității Carnegie Corporation din New York City, o fundație care se ocupă cu finanțarea altor fundații. Fundația fusese creată de tatăl ei în 1911. Între 1973 și data morții sale, Margaret a fost un administrator de onoare, fiind aleasă pe viață (). Margaret Carnegie s-a căsătorit cu Roswell Miller, Jr., la reședința familiei Carnegie, situată la adresa 2
Margaret Carnegie Miller () [Corola-website/Science/331263_a_332592]
-
cu motive florale, în trecut acești pereți erau decorați și cu picturi murale astăzi total distruse. La exterior, palatul este tencuit și păstrează fragmentar un decor în stuc asemănător celui din interior. În incinta curții se pot vedea fragmente de fundație ale cuhniei (colțul de sud-est), ale slomului (vest), precum și ruinele casei vechi care mai păstrează beciurile și o parte din zidurile parterului (est). Tot în partea de est, dar având curte separată, se găsește biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitorie
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
transformată în muzeu în anul 1997. Poartă numele fondatorului Sipos László (1948-1997), profesor . Este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită pentru oameni mai înstăriți. De forma dreptunghiulara, dispusă perpendicular pe stradă, este clădita pe o fundație de cărămizi, combinate cu piatră de rău, pereții groși fiind clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Este înconjurată de un târnaț în formă de U, în partea dinspre stradă, pe lungimea casei și în spate, susținut de 14 stâlpi
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
a fost construită în stil neoclasic după planurile arhitectului Al. Orăscu, autorul proiectelor Universității din București, a Librăriei Academiei, etc. Grație valențelor sale artistice și istorice, clădirea se înscrie în categoria monumentelor de arhitectură din România. De la punerea pietrei de fundație la 31 mai 1865 și finisare în 1867 și până în 1970, data la care a devenit adăpost al muzeologiei prahovene, aici au funcționat instituții de învățământ de prestigiu, începând cu primul gimnaziu ploieștean - “Sf. Petru și Pavel”, din timpul domniei
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
1413 într-un privilegiu acordat de voievodul Mircea cel Bătrân brașovenilor. La începutul secolului al XV-lea Târgșorul este menționat în documente sub numele de Novum Forum. Curtea Domnească ridicată în cadrul Târgului medieval de la Târgșor, din care se păstrează curtina, fundațiile caselor domnești și a celorlalte construcții din interiorul acesteia, precum și biserica ridicată în timpul domnitorului Antonie Vodă din Popești (1669-1672). este posesorul unei valoroase colecții de piese din piatră (de elemente de lapidarium), în mare parte datorată strădaniilor lui Alexandru Zagoritz
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
e probabil că voiu face, cu protagoniștii din romanul de acum, "Viața la Țeară", un al doilea, "Viața la Oraș", sau ceva asemenea”.<ref name="Bucuța 10/1935">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 127.</ref> Ideea continuării acțiunii nu s-a pierdut, iar, în perioada cât "Viața la țară" a fost publicat în foileton, Zamfirescu l-a anunțat iarăși pe critic într-o
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
anunțat iarăși pe critic într-o scrisoare din 14/26 septembrie 1894 că se gândește să scrie o continuare intitulată "Viața la oraș".<ref name="Bucuța 12/1935">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 12, 1 decembrie 1935, p. 604.</ref> Punerea în practică a intenției a fost amânată însă până la finalizarea publicării romanului " Viața la țară" în revista "Convorbiri literare". Zamfirescu împărtășea rezervele criticilor cu privire la nefinalizarea unor acțiuni
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
poet") în care personajul principal urma să fie tânărul Mihai Comăneșteanu, îndrumat în viață de învățăturile primite în copilărie de la baciul Micu.<ref name="Bucuța 1/1936 96-98">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, pp. 96, 98.</ref> „Rezervele d-Voastre, cu privire la desfășurarea lăturalnică a caracterelor secundare, le împărtășesc și eu, ba încă atât de mult le împărtășesc încât am început să lucrez la ridicarea
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
el lui Maiorescu, dezvăluindu-și intenția de a prezenta detaliat și subiectiv conflictul social între clasa boierească și burghezia în plină formare.<ref name="Bucuța 1/1936 96">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 96.</ref> Romanul "Tănase Scatiu" a fost scris în 1895 la Roma, unde autorul îndeplinea funcția de secretar al Legației Române. Scrierea urma să poarte inițial titlul " Viața la oraș
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
urma să se finalizeze în noul roman, iar autorul afirma că el îi vedea pe țărani interesanți doar ca o masă colectivă,<ref name="Bucuța 1/1936 98-99">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, pp. 98-99.</ref> refuzând să-i individualizeze ca „țărani de carnaval” ca Ioan Slavici și „ființe histerice și românești” ca I.L. Caragiale. Finalul violent al romanului i-a fost inspirat autorului
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
romanului a fost finalizată la Roma la începutul lui octombrie 1895, iar autorul l-a trimis Mariei Negruzzi pentru a fi publicat.<ref name="Bucuța 1/1936 100">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 100.</ref> Romanul a fost publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada noiembrie 1895 - februarie 1896 (nr. 11-12 din 1895 și 1-2 din 1896) în revista bucureșteană
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
și găsind asemănări între Tănase Scatiu și unii oameni politici și de cultură din România (într-o scrisoare din 6/18 noiembrie 1895).<ref name="Bucuța 10/1936">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Titu Maiorescu lui Duiliu Zamfirescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 10, 1 octombrie 1936, p. 147.</ref> Tot el i-a reproșat autorului că exprimarea lui Tănase Scatiu este prea mitocănească.<ref name="Bucuța 1/1936 101">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
nr. 10, 1 octombrie 1936, p. 147.</ref> Tot el i-a reproșat autorului că exprimarea lui Tănase Scatiu este prea mitocănească.<ref name="Bucuța 1/1936 101">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 101.</ref> Formația sa ideologică de junimist l-a îndreptat pe autor spre romanul social, fiind prezentat conflictul ce opune două clase sociale: boierii de viță veche reprezentați de Dinu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
a fost spălat și pregătit pentru ziua de vineri. Pe data de 15 septembrie, la rugăciunea de vineri, în prezența comandantului Lala Mustafa Pașa, catedrala a fost oficial transformată în moschee. După trecerea locașului la islam, edificiul a devenit proprietatea Fundației Sultanului Selim, fiindu-i adăugate și două minarete. În perioada otomană, aceasta era cea mai mare moschee din Cipru și locul unde guvernatorul turc și ceilalți funcționari participau la rugăciunea de vineri. Lângă moschee au fost construite și două medrese
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
de la Porto d'Anzio la 31 august 1891 că va începe să lucreze la un roman pe care îl considera foarte interesant.<ref name="Bucuța 9/1935 586">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 9, 1 septembrie 1935, p. 586.</ref> Căldurile insuportabile de la începutul verii anului 1892 îi creează lui Duiliu Zamfirescu o stare de plictiseală. Diplomatul citește fără un prea mare interes, fiind stăpânit de o neliniște
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
o pâclă ca de Bărăgan”, i se confesează el lui Titu Maiorescu într-o scrisoare scrisă la Roma la 12 mai 1892.<ref name="Bucuța 9/1935 596">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 9, 1 septembrie 1935, p. 596.</ref> Scriitorul îi scrie ministrului de externe Alexandru N. Lahovari, rugând să fie înaintat în funcție, dar, în loc să-l înainteze, ministrul îl transferă în iunie 1892 ca secretar de
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
funcție, dar, în loc să-l înainteze, ministrul îl transferă în iunie 1892 ca secretar de legație la Atena, cauzându-i o nemulțumire profundă.<ref name="Bucuța 9/1935 597-599">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 9, 1 septembrie 1935, pp. 597-599.</ref> Duiliu Zamfirescu a început să scrie acest roman în vara anului 1892, după ce fusese transferat la Atena. Romanul a purtat inițial titlul "Pe Arătură".<ref name="Bucuța 10
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
a început să scrie acest roman în vara anului 1892, după ce fusese transferat la Atena. Romanul a purtat inițial titlul "Pe Arătură".<ref name="Bucuța 10/1935 123">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 123.</ref> Scrierea a fost întreruptă o perioadă ca urmare a transferării lui Duiliu Zamfirescu, începând cu 3 noiembrie 1892, ca secretar de legație la Bruxelles. În ianuarie 1893, după
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
realism trist, o viață uniformă dar senină a muncitorului de pământ”, potrivit propriei mărturisiri făcute într-o scrisoare din 22 februarie 1893.<ref name="Bucuța 10/1935 131">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 131.</ref> Scriitorul a cercetat asemănările dintre firea țăranului rus (din romanele lui Lev Tolstoi) și firea țăranului român, concluzionând că motorul sufletesc al țăranului român îl reprezintă posesiunea pământului
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
țăranului rus (din romanele lui Lev Tolstoi) și firea țăranului român, concluzionând că motorul sufletesc al țăranului român îl reprezintă posesiunea pământului.<ref name="Bucuța 10/1935 132">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 132.</ref> Romanul a fost scris în principal în perioada elenă a lui Duiliu Zamfirescu, fiind finalizat în perioada cât scriitorul se afla la Bruxelles. Cât timp a lucrat la
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Zamfirescu a fost cuprins de o energie creatoare și s-a detașat destul de mult de lumea exterioară în care își desfășura activitatea.<ref name="Bucuța 10/1935 127-141">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, pp. 127, 141.</ref> În octombrie 1893 romanul nu era terminat, autorul nefiind hotărât dacă să-i căsătorească sau nu pe Sașa Comăneșteanu și pe Matei Damian și solicitând sfatul lui
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
autorul nefiind hotărât dacă să-i căsătorească sau nu pe Sașa Comăneșteanu și pe Matei Damian și solicitând sfatul lui Titu Maiorescu.<ref name="Bucuța 11/1935 299-300">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 11, 1 noiembrie 1935, pp. 299-300.</ref> Criticul l-a încurajat și i-a oferit sfaturi ce au contribuit la găsirea finalului potrivit. Prima parte a romanului a fost trimisă de autor de la Bruxelles la
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
romanului a fost trimisă de autor de la Bruxelles la sfârșitul lui decembrie 1892, la solicitarea lui Iacob Negruzzi, directorul revistei "Convorbiri literare".<ref name="Bucuța 10/1935 127">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 127.</ref> Membrii cenaclului Junimea nu au manifestat un prea mare entuziasm, primind-o cu rezerve, iar Iacob Negruzzi considera că prima jumătate a romanului este prea lungă și conține
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
mare entuziasm, primind-o cu rezerve, iar Iacob Negruzzi considera că prima jumătate a romanului este prea lungă și conține descrieri inutile.<ref name="Bucuța 11/1935 307">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 11, 1 noiembrie 1935, p. 307.</ref> "Viața la țară" a fost publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada iulie 1894 - mai 1895 (nr. 3-8 din 1894 și 1-5 din 1895) în
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
din București, după cum a fost marea dorință a autorului (exprimată într-o scrisoare trimisă lui Titu Maiorescu la 2/14 august 1893).<ref name="Bucuța 10/1935 144">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 144.</ref> Titlul romanului a fost ortografiat în prima ediție " Viața la țeară", potrivit exprimării de la acea vreme, fiind modificat în edițiile ulterioare în cel de "Viața la țară". Într-
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]