35,501 matches
-
posibilităților umane, trecând dincolo de ele și ajungând chiar la exces, hybris, care este o noțiune prin excelență religioasă, cu neputință de redus la limitele eticii omenești și care fixează limitele atribuite omului de religiozitatea greacă. Astfel, expediția lui Tezeu care coboară În lumea subpământeană Împreună cu Pirithousxe "Pirithous" ca să o răpească pe Persefonaxe "Persefona" este un act transgresiv, nu diferit de cel al lui Sisifxe "Sisif" care Înlănțuie moartea. Transgresiv este și Tantalxe "Tantal", care profită de privilegiul care Îi fusese acordat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
controlul religios al misteriilor a rămas totdeauna În mâinile clerului eleusin, În timp ce cetății Îi era rezervat numai cel politic, conform unei Împărțiri ce data din vremea mitului (Pausanias, I, 38, 3). De aceea, atunci când parabola politică ateniană a Început să coboare, misteriile și-au accentuat perspectiva escatologică, orientându-se În direcția existenței de dincolo de lume și s-au transformat din ce În ce mai mult Într-un cult universalist eliberat de istoria Atenei. b) Calea mistică și critica religiei oficiale Eshatologia și soteriologia misteriilor rămâneau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încălcări a sistemului normativ tradițional. Oracolul devenea atunci un instrument de mijlocire și, prin intermediul purificării de dinainte, Îl aducea pe cel care Îl consulta la condiția lui originară, permițând deci intervenția divinității. Însă dacă la Patras, În Ahaia, o oglindă coborâtă cu ajutorul unei sfori subțiri până la suprafața unui izvor aflat la baza templului Demetrei arăta numai destinul pacientului, moartea sau vindecarea lui (Pausanias, VII, 21, 12), În altă parte acțiunea divină Își exprima Întreaga ei putere, răsturnând situația de criză produsă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protecția lui Apolloxe "Apollo", ca forme de posedare divină din care era tradusă „În versuri” o „rostire sacră”. Dacă mantis, prin manìa, delirul divin, călăuzea comportamentul oamenilor, la fel, poetul era posedat și inspirat de divinitate. Instruit de Muzexe "Muze", coborât din Apolloxe "Apollo", conform lui Hesiod (Teogonia, 22 sqq., 94-97), el avea rolul de a-i educa, paidèuein, pe greci, așa cum Platon lasă limpede să se Înțeleagă În Republica (X, 600 C). Chiar dacă, odată cu timpul, rolul lui a suferit un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preciza vechimea. Circexe "Circe", fiica Soarelui, era mama strămoșului latinilor. Apoi În geografia mitică urma promontoriul doicii Gaeta, al trâmbițașului Misenus, insulele și stâncile sirenelor În golful de la Napoli și Paestum. Lângă Cumae se găsește intrarea În infern; Enea a coborât acolo În căutarea trecutului și a viitorului său; Înainte de el, Odiseuxe "Odiseu" evocase aici morții 3. Faptul că Vergilius, așa cum i se reproșează de obicei, a „născocit” aici mituri sau le-a „construit de la un capăt la altul” arată numai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de altă parte, imaginea lui Jupiter este sculptată nu urmând un model omenesc, ci „conform ideii unei frumuseți extraordinare”, rod al imaginației artistului. Cicero formulează o concepție religioasă primordială În termenii unei teologii a imaginilor, vorbind despre imaginea care a coborât din cer (Cicero, Orator 2, 9; In Verrem 5, 187). Doar câteva imagini pot fi identificate cu certitudine: acrolitul Fortunei din templul rotund (B) din Largo Argentina (Roma; cca 100 Î.Hr.), capul Dianei de la Nemi (secolul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de pământ prin rădăcini subterane, se află În zona centrală (În avestică, Khvaniratha; În limba pahlavi, Khwanirah), conform unei scheme cosmografice de certă origine indo-iraniană. Din vârful muntelui care se află În centrul lumii și care unește pământul cu cerul, coboară apele care se varsă În marea numită Vourukașa, „cu multe adâncituri”. Legate de Vourukașa sunt două mari fluvii: „Celxe "Cel" Bun” D³ity³ (În limba pahlavi, Weh D³itș sau Weh R½d) și Ranh³ (În limba pahlavi, Arang), care delimitează hotarele orientale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un exemplu pentru a mă explica mai bine. 1. Botezul lui Isus În relatarea botezului lui Isus pe care o găsim în cele trei evanghelii sinoptice (Matei, Marcu și Luca), cerul se deschide și Duhul Sfânt, sub chip de porumbel, coboară asupra lui Isus abia botezat. Cine vede acest porumbel? Conform acestor trei evanghelii, numai Isus îl vede. Dar, dacă este așa, apare imediat o altă întrebare: cum pot povesti evangheliștii acest fapt? Răspunsul imediat va fi: însuși Isus le va
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
va fi spus ucenicilor. Rămâne totuși o problemă, o simplă chestiune de stil: povestirea este la persoana a treia, nu la persoana întâi. Evanghelistul nu scrie: „Isus mi-a spus că în acel moment l-a văzut pe Duhul Sfânt coborând asupra lui sub chip de porumbel”. Autorul narațiunii exclude că cineva ar fi putut să vadă fenomenul în afară de Isus. Și, oricum, ucenicii, probabil, nu erau prezenți, pentru că Isus i-a chemat după botez, nu înainte. Mai mult, Marcu și Luca
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
numai despre trecerea obișnuită a grupurilor de asiatici prin Egipt. Nu e posibil, pe baza acestor documente aproximative, să individualizăm o epocă precisă din istoria Egiptului în decursul căreia diferite grupuri de nomazi sau seminomazi proveniți din Canaan să fi coborât în Egipt pentru a se stabili aici. Unii au fost identificați cu hicsoșii, o populație asiatică care a reușit să guverneze Egiptul pentru aproape două secole (1730-1550 î.C.). Punctele de contact dintre textele biblice și documentele egiptene despre hicsoși
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sa. Nu este considerat un străin și nu se comportă ca un străin. Trăiește mai degrabă ca un nomad ce se mută cu turmele sale după necesități. Când vine seceta (Gn 12,10), nu se întoarce „acasă”, spre Mesopotamia, ci coboară în Egipt (12,10-20) sau în Filisteea (20). Povestirea din Gn 24, în care slujitorul lui Abraham se întoarce la Haran pentru a găsi o soție pentru Isaac este un text tardiv. Textul utilizează apelativul divin „Dumnezeul cerului” (24,7
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe munte (Ex 19,18). „Focul” unei erupții vulcanice nu coboară, ci urcă din munte. Aceste elemente nu sunt cu siguranță suficiente pentru a da o bază solidă tuturor narațiunilor biblice despre șederea în pustiu. Ne ajută totuși să le
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe munte (Ex 19,18). „Focul” unei erupții vulcanice nu coboară, ci urcă din munte. Aceste elemente nu sunt cu siguranță suficiente pentru a da o bază solidă tuturor narațiunilor biblice despre șederea în pustiu. Ne ajută totuși să le contextualizăm mai bine. În plus, nu se poate spune că aceste
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Asiriei (809-873 î.C.) dorea recucerirea regiunilor asupra cărora își extinsese dominația bunicul său, Salmanasar al III-lea. În urma victoriei decisive împotriva regelui Arpad în anul 805 î.C., a reușit să controleze partea de nord a Siriei. De acolo, coborând spre sud, l-a învins pe regele Damascului și și-a extins hegemonia asupra întregii regiuni Siria-Palestina. În inscripția de la Calahu, Hadad Nirari afirmă că stăpânește toată regiunea, până la Edom și Filisteea la Sud. O stelă a aceluiași rege, găsită
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de Ialte,/ Caiafa cu vițelul de aur și comisarul ateu,/ Cum se ridică din morți neamul meu;/ Spre-altarul Tău, din lumi mai înalte,/ Cum coboară majestos Dumnezeu...”. Ultima carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate în anii exilului. Poetul și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
dintre ceea ce este gravitațional în mine și libertatea mea sfârșește ca sinucidere. Sinuciderea este depășirea luciferică a limitelor libertății gravitaționale. Ea este libertatea care vrea să acceadă la sursa libertății și care astfel suprimă libertatea gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra condiției ei supreme și alegând să nu mai fie. Sinuciderea este transferul morții în sfera libertății și astfel recuperarea nimicului ca stare anterioară umilirii mele. Pentru că mă hotărăsc împotriva
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se manifestă în frică. Suntem atât de prinși în faptul de a fi, încât frica ce se naște în umbra lui este mereu temeinic protejată. Ea este protejată din chiar temeiul ființei noastre. Astfel încât sunt foarte puțini cei care pot coborî până la acest temei pentru a răspunde provocării fricii. Căci frica are de partea ei cel mai puternic aliat: faptul de a fi. De aceea faptului de a fi trebuie să i se opună un grad sporit de ființă pentru a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cel dăruit. Sentimentul autentic este un dar al zeilor. Mâinile care se întâlnesc nu sunt doar misterul întrupat al sentimentului autentic și garanția primirii comune a darului. Însoțirea mâinilor nu este punctul ferm al pornirii spre centru, ci centrul însuși coborât în cei doi și instalare a lor în centru. Ei doi, laolaltă, în contopirea lor, au devenit centru. În jurul centrului nu există nimic; înălțimile urcate, prăbușirile, distanțele pe care-ai apucat să le străbați nu sunt reflexe ale neclintitului centru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
instanță față de care trebuie să răspund pentru felul utilizării acestei libertăți. Abia pe linia răspunderii și a vinii eu preiau în proiect libertatea însăși. Problema răspunderii și a vinii este problema libertății care se ia pe sine în proiect. Eu cobor, pe linia răspunderii și a vinii, către sursa libertății și răspund în fața acestei surse, pe care o numim Dumnezeu, de felul în care, în lumina libertății, arată existența mea. Cu problema răspunderii este în joc chipul existenței mele: este imposibil
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
univers, cu tot ceea ce se vede și ceea ce nu se vede”. Inclus în cogito-ul cartezian și incluzându-l pe acesta, verbul a fi la persoana întâi a prezentului indicativ integrează eul individual în existența universală eternă, pătrunsă și nepătrunsă, îl coboară până la „hypo-nimicul” structurant al „universalei putințe de a fi”, până la pura virtualitate. Prin definiție, este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
parte din ploile lunilor de vară se pierde prin evaporare sau este absorbită de plante. Seceta din timpul iernii sau din timpul celorlalte anotimpuri combinată cu cererea din ce în ce mai mare de apă și exploatarea tot mai intensă a apelor freatice au coborât nivelul pânzei de apă freatică. Ecologiștii au arătat că o dată utilizată, apa nu mai poate fi înlocuită iar fântânile vor seca. În locurile în care apa freatică apare la suprafață, apa se ridică formând lacuri, mlaștini sau oaze - în deșert
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
scriitori anonimi, corespondența aceasta l-a ridicat pe Cantacuzino la nivelul lui Dimitrie Cantemir, acordîndu-i locul cuvenit în istoria românilor, el fiind adevărata putere care se ascundea în spatele lui Constantin Brîncoveanu. Iorga a vizitat orașele Assisi, Orvieto și Urbino, a coborît la Ancona, iar de acolo a traversat marea ca să ajungă la Zara. De aici s-a îndreptat spre Ragusa, unde a trudit mult timp în arhive și a fost copleșit de frumusețea orașului. Așa cum spunea el, "în Dalmația mă simt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
impactul industrializării. Generalizările au tendința să includă absolut totul; ele nu-și ating țelul dacă sînt lăsate, ca o mătură, într-un colț. Totuși, dacă e să considerăm un naționalist drept un conservator fără să aibă eticheta respectivă, am putea coborî adevărul la nivelul faptei, făcîndu-l să-și piardă conținutul intelectual. Ca în povestea cu irlandeza care își bîrfea vecinii, la care cineva a protestat: "Nu poate fi adevărat!" Atunci, ea a ripostat: "Nu-i adevărat, dar e destul de adevărat!" Situația
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
arate colții. Iorga a reacționat copilărește, refuzînd să se deplaseze pînă la redacție, trimițîndu-și articolele prin curier și cerîndu-i lui Șeicaru indirect, firește să-l reinstaleze în post pe Vlădescu-Răcoasa. Șeicaru a refuzat categoric. În cele din urmă, Iorga a coborît în birouri, declarîndu-i lui Șeicaru că vrea "ca toți purtătorii ăștia de "pălării calabreze" (referindu-se la țigani) să părăsească redacția. Acesta este un ziar politic!" Șeicaru l-a întrebat: "Domnule profesor, credeți că Vlădescu-Răcoasa le poate ține locul?" " Oh
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]