36,010 matches
-
Duiliu Zamfirescu, reputatul critic Titu Maiorescu lăuda romanul, semnalând prezența unor fraze de un sentimentalism fad și a unor construcții literare nepotrivite.<ref name="Bucuța 10/1936 144-145">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Titu Maiorescu lui Duiliu Zamfirescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 10, 1 octombrie 1936, pp. 144-145.</ref> Impresia generală a fost una pozitivă, după cum îi scria criticul autorului la 20 mai 1895: „E evident, că are părți de o căldură delicată, de o tensiune a
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
descrierilor, care îl fac - în aceste părți - egal cu bunele romanuri occidentale. Dar în privința conducerii unitare a evenimentelor sunt objecții de făcut”.<ref name="Bucuța 10/1936 145">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Titu Maiorescu lui Duiliu Zamfirescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 10, 1 octombrie 1936, p. 145.</ref> Romanul a plăcut și scriitorilor de la "Convorbiri literare", după cum menționează autorul într-o scrisoare din 9/21 iunie 1895. Duiliu Zamfirescu împărtășea rezervele criticilor cu privire la nefinalizarea unor acțiuni
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Poetul" (sau "Un poet") în care personajul principal să fie Mihai Comăneșteanu, îndrumat în viață de învățăturile primite în copilărie de la baciul Micu.<ref name="Bucuța 1/1936">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, pp. 96-97.</ref> Romanul a avut parte de un succes mare la public, atingând în 16 ani un tiraj de 37.000 de exemplare. Scrisă în perioada în care Duiliu Zamfirescu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
dreptate sub stejarul de la Vincennes. Conacul fost demolat în anul 1684 și în prezent rămân numai ruine. Donjonul a fost proiectat de Filip al VI-lea al Franței în 1361, la începutul al Războiului de 100 de Ani. Lucrările de fundații s-au lansat în perioada 1336-1340. Ioan al II-lea le-a reluat după ce s-a întors din captivitate. În timpul ce era prizonier englezilor, starostele neguțătorilor ai Parisului, Étienne Marcel, s-a revoltat împotriva regentului, viitorul rege Carol al V
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
de cercetări În 1993 a participat la un stagiu ca bursier al Centrului de Antropologie Culturală de pe lângă Institutul de Sociologie „Ernest Solvay” al Universitatii Libere Bruxelles. În 1998 a obtinut, prin concurs de proiecte, o bursă de cercetare din partea Fundației Sörös „Pentru O Societate Deschisă”, coordonată, la acea vreme, de Eduard Hedvig, viitor director al Serviciului Român de Informații. A participat cu material cules din aria etnoculturală Maramureș, Satu-Mare "și Sălaj" la proiectul de mare impact în lumea științifică lansat
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
dată în numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union" din Boston. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
and Poetry of America" în 1850, la un an după moartea lui Poe, ca un exemplu al liricii geniale a lui Poe. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Arta „Regele Carol al II-lea” din București. Poe a fost acuzat că ar fi plagiat o parte a poeziei sale dintr-
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
exemplu al liricii geniale a lui Poe. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Arta „Regele Carol al II-lea” din București. Poe a fost acuzat că ar fi plagiat o parte a poeziei sale dintr-un poem intitulat „Musing Thoughts” publicat pentru prima data in 1829 în "The Token". Ambele
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
Poe-însuși a recitat odată poezia cu strofa finală, dar a recunoscut că nu era inteligibilă și că abia era clară pentru el. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Aldous Huxley, în eseul său „Vulgarity in Literature”, numește „Ulalume” „o carapace de un
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
și că abia era clară pentru el. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Aldous Huxley, în eseul său „Vulgarity in Literature”, numește „Ulalume” „o carapace de un sunet nestemat”, implicând că este lipsită de substanță. Huxley folosește poemul ca un exemplu al
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Edgar A. Poe" din 1831. El a fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București.
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
pentru Poe în ziarul "Daily Tribune" din New York. Thompson l-a publicat în numărul din noiembrie 1849 al revistei "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
noiembrie 1849 al revistei "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
în limba română a fost realizată de Ioan S. Spartali și publicată sub titlul „Somnoroasa” în "Revista literară", anul XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
de asemenea, publicat în "New York Tribune" pe prima pagină a ediției din 20 octombrie 1849 sub titlul „Ultimul poem al lui Poe”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
în acțiune și îi face pe credincioși să ajungă la o apropiere de Dumnezeu, de aceea (în viziunea șiită) există o dovadă în fiecare epocă. "" posedă o anumită putere creativă asupra lumii și oamenilor. Henry Corbin arată că "walaya" este fundația profeției și misiunea mesagerului și ține de dimensiunea esoterică a realității profetice. Abu al-Hasan Sharif Isfahani, student al lui (al cincilea imam duodeciman), bazându-se pe interpretarea mai multor "hadith"-uri spune: ""walaya" este înțelesul interior, esoteric, ascuns ("batin") al
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
Shirin Ebady. Pe timpul verii, parcul Villa oferă un inspirat teatru pentru literatură și evenimente muzicale. De mai mulți ani, la 10 decembrie, Villa Nobel transmite, prin intermediul televiziunii, ceremonia atribuirii Premiilor Nobel din Stockholm. Muzeul a fost înființat în 1970 de către Fundația Nobel, sub supravegherea ing. Strandt, directorul tehnic al impresionantului Muzeu din Stockholm. Mai târziu a fost complet transformat în baza unui proiect realizat de Woodtli Design Society, Zurich. Expoziția "Descoperă 1800" prezintă lucrările lui Nobel din punctul de vedere al
Vila Nobel () [Corola-website/Science/334290_a_335619]
-
este vegetarian și este de confesiune taoista. A publicat câteva manifesturi anarho-capitaliste, în care și-a expus idei de dezvoltare a Rusiei. Cu ocazia celei de-a 27-a aniversări a zilei de naștere, a donat un milion de dolari fundației Wikimedia. În anul 2006, Durov a lansat VKontakte (mai tarziu cunoscută și ca VK), o rețea de socializare inspirată de Facebook. Durov are o istorie îndelungată de ciocniri cu autoritățile rusești. În 2011, a fost presat de o grupa operativă
Pavel Durov () [Corola-website/Science/334348_a_335677]
-
a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (prin Decretul 977 din 29 noiembrie 2002); a primit Crucea Patriarhală cu ocazia inaugurării „Academiei Sâmbăta” de la Mănăstirea Brâncoveanu (15 august 2003), Premiul pentru cultură și tradiții din partea Fundației pentru dezvoltare regională „Transilvania” - Brașov (2004), Crucea Șaguniană din partea Mitropoliei Ardealului (2007), Crucea „Ștefan cel Mare și Sfânt” din partea Radio TRINITAS (2013) și Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru clerici din partea Patriarhiei Române (2014). Ca urmare a întronizării episcopului Andrei-Nicolae Moldovan
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
istoria Londrei, care a fost prezentat la ceremonia de deschidere. Benedict este de peste 12 ani împreună cu actrița Olivia Poulet, pe care a cunoscut-o în timpul facultății. Este implicat în diverse proiecte umanitare, si este ambasador al The Prince’s Trust, fundație înființată de Prințul Charles
Benedict Cumberbatch () [Corola-website/Science/334419_a_335748]
-
volum din "Ciclul Hallipilor", numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii. Următoarele romane ale ciclului sunt " Drumul ascuns" (1932), "Rădăcini" (1938) și "Străina" (roman scris între 1942 și 1955, considerat pierdut, recuperat și publicat de Fundația Națională pentru Știință și Artă a Academiei Române în anul 2013, la 58 de ani după moartea scriitoarei). Întreaga acțiune a romanului se învârte în jurul unui concert din muzică de Bach patronat de Elena Hallipa-Drăgănescu, eveniment monden de prim rang la
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de-al treilea volum din "Ciclul Hallipilor", numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii. Următoarele romane ale ciclului sunt "Rădăcini" (1938) și "Străina" (roman scris între 1942 și 1955, considerat pierdut, recuperat și publicat de Fundația Națională pentru Știință și Artă a Academiei Române în anul 2013, la 58 de ani după moartea scriitoarei). Acest roman prezintă etapele riguros calculate prin care frumoasa și înfumurata Coca-Aimée, fiica cea mică a Lenorei și a lui Doru Hallipa, începe
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
din Ierusalim, în prezent în cartierul Nayot. între cartierele Givat Ram cu clădirile guvernamentale (la nord-vest), Rasko și Rehavia (la est), la o altitudine de 750 metri deasupra nivelului mării. Ea a fost ridicată în secolul al XI-lea pe fundația unei clădiri bizantine mai vechi din secolul al VI-lea. Mănăstirea și biserica ei sunt una din puținele construcții care s-au conservat în mod integral din Ierusalimul medieval. La origine lăcașul se afla într-un loc izolat, la circa
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta are o suprafață de 7.906 ha. și include rezervația naturală Tinovul „Kicsi Romlásmezö” (Rupturile Mici) de la Plăieșii de Jos. se află în administrarea "Fundației Salutaris" și reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști și fânețe montane, turbării și mlaștini) încadrată în bioregiunea alpină din versantul sudic al Munților Nemira (grupă muntoasă a
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
Lod din Israel. El este considerat unul din mozaicurile cele mai mari, mai conservate și mai frumoase din Israel. A fost reacoperit cu un strat de nisip vreme de 13 ani (1996-2009) din lipsă de buget. În urma unei donații (din partea Fundației Leon Levy și a lui Shelby White) Autoritatea antichităților a Israelului și primăria Lod au trecut la lucrări de conservare a mozaicului, care a fost prezentat în expoziții și muzee în lume și urmează a fi expus într-un muzeu-centru
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]