37,049 matches
-
Sibiu a amplasat în stânga nișei o plăcuță bilingvă româno-germană, din material plastic. Inscripția în limba română este următoarea: "„Francisc I., Împărat al Austriei (1804 - 1835), care a consolidat în Europa și Transilvania o perioadă de 31 de ani de pace. Monumentul este un simbol al spiritului unității europene. * Monumentul a fost restaurat din inițiativa Asociațiilor Parteneriatul Klagenfurt Hermannstadt - Sibiu din Austria și România, cu sprijinul Primăriei municipiului Sibiu.”". Bustul original a fost descoperit în anul 2008 în beciul Prefecturii Sibiu. În
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
româno-germană, din material plastic. Inscripția în limba română este următoarea: "„Francisc I., Împărat al Austriei (1804 - 1835), care a consolidat în Europa și Transilvania o perioadă de 31 de ani de pace. Monumentul este un simbol al spiritului unității europene. * Monumentul a fost restaurat din inițiativa Asociațiilor Parteneriatul Klagenfurt Hermannstadt - Sibiu din Austria și România, cu sprijinul Primăriei municipiului Sibiu.”". Bustul original a fost descoperit în anul 2008 în beciul Prefecturii Sibiu. În ședința Colegiului Prefectural din 16 aprilie 2008, prefectul
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
fiind rezolvate în săptămâna următoare. Bustul a fost restaurat de specialiștii restauratori care au refăcut nasul deteriorat. Dupa restaurare, în aprilie 2009, bustul a fost expus la intrarea în Muzeul Brukenthal. În prezent, fântâna arteziană este astupată cu pământ. Ansamblul monumentului cuprindea bustul împăratului Francisc I și o platformă rotundă cu o fântână arteziană. Bustul se află amplasat într-o nișă realizată în stil clasic, asemănătoare celor care adăposteau monumente din Grecia antică. În fața ei se află o scară de piatră
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
Muzeul Brukenthal. În prezent, fântâna arteziană este astupată cu pământ. Ansamblul monumentului cuprindea bustul împăratului Francisc I și o platformă rotundă cu o fântână arteziană. Bustul se află amplasat într-o nișă realizată în stil clasic, asemănătoare celor care adăposteau monumente din Grecia antică. În fața ei se află o scară de piatră cu trei trepte. Două coloane cu capiteluri decorate cu motive vegetale susțin un antablament format din trei registre. Deasupra arhitravei se află o friză cu denticuli, colorată în albastru
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
săpată următoarea inscripție: ""JVSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM"". Friza susține un fronton de formă triunghiulară. Interiorul nișei este vopsit în culoarea roșie cu nuanțe portocalii. Bustul îl reprezintă pe împăratul Francisc I, îmbrăcat după moda romană, cu fruntea încununată cu lauri. Inițial, monumentul era flacat la dreapta și la stânga de câte un sfinx bronzat. Bustul este așezat pe un soclu de piatră. Pe soclu se află o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba română: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXVIII"". Placa de marmură cu inscripția votivă este flancată de două fascii romane. Sub ea este reprezentată în basorelief stema orașului Sibiu, de culoare aurie. Pe platforma rotundă din fața monumentului era amenajată o fântână arteziană, care era înconjurată inițial de un gard de fier forjat. Pe latura dinspre bulevard a platformei se află un bloc de piatră modelat în stil clasic și având o înălțime de 2,60 m și
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
ESSET LEGIONIS XXXI/ TRIBUNUS/ PUBLUCUM AMBULACRUM/ ANNO MDCCCXXVII/ LIBERALI INDUSTRIA AUXISSE/ ET INSTRAURASSE/ EXIQUO MONUMENTO/ PREATEREUNTES NOMERE/ VOLUERUNT/ GRATI CIBINIENSES/ MDCCCXXVIII."". Traducerea aproximativă în limba română a inscripției este următoarea. ""Sibienii recunoscători au dorit să amintească trecătorilor printr-un modest monument că Ioan de Vecsey, comandantul suprem al gărzilor care și-a luat rămas bun de la acest oraș la calendele lui februarie 1828, pe când era tribun al legiunii a 31-a a mărit și a construit promenada publică în anul 1827
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
Edificiul religios se află localizat pe Strada Dumbrava Minunată nr. 17, făcând parte din cadrul Mănăstirii Buciumeni. El este înconjurat de cimitirul fostului sat Buciumeni și are hramul "Sfântul Gheorghe", sărbătorit la data de 23 aprilie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 253, având codul de clasificare . Prima atestare a satului Buciumeni datează dintr-un uric scris în limba slavonă la 16 februarie 1424, prin care domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a donat
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană "„s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea păcatelor”". În lucrarea sa, "„Repertoriul bibliografic al monumentelor medievale din Moldova”" (1974), profesorul Nicolae Stoicescu scrie că biserica de lemn din Buciumeni ar fi fost construită în perioada 1700-1706 și reparată în 1824. Conform statisticii fiscale din 1831, pe moșia Buciumeni se aflau în slujbă preoții: Teodor, Gheorghe
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
văruit lăcașul de cult. Istoricul Gheorghe Ghibănescu preciza că biserica veche de la Buciumeni era ruinată în 1908. Din cauza stării avansate de degradare, lăcașul de cult a stat închis în perioada 1912-1930. După Primul Război Mondial, cu sprijinul financiar al Comisiei Monumentelor Istorice, al Casei Bisericii și al enoriașilor fălticeneni, s-au efectuat reparații capitale și s-a înfrumusețat lăcașul de cult, fără a i se schimba forma și dimensiunile. După finalizarea acestor lucrări, biserica a fost sfințită la 9 iunie 1930
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
Târgu Frumos este o biserică ortodoxă ctitorită de domnitorul Petru Rareș în preajma anului 1541 în orașul Târgu Frumos (județul Iași). Ea este situată pe str. Petru Rareș nr. 5. Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva” din Târgu Frumos se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul . El este format din 2 obiective: Localitatea Târgu Frumos este atestată documentar pentru prima dată într-un document din 5 octombrie 1448, când Petru
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
1541 în orașul Târgu Frumos (județul Iași). Ea este situată pe str. Petru Rareș nr. 5. Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva” din Târgu Frumos se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul . El este format din 2 obiective: Localitatea Târgu Frumos este atestată documentar pentru prima dată într-un document din 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a dăruit Mănăstirii „Sf. Nicolae
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
biserica, precum și pictura iconostasului și a icoanelor vechi rămase în inventarul bisericii. Pisania din interior constituie un izvor documentar local ce ridică valoarea lăcașului. Structura de lemn originală se păstrează în condiții bune. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni, pe proprietate de moșneni. Despre ridicarea ei în secolul 18 și renovarea ei în vremea revoluției pașoptiste, vorbește pisania din interiorul bisericii. Pisania se află pe un panou
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
inventarul bisericii. Structura de lemn originală se păstrează în condiții bune și prezintă o tehnica mixtă, în cheotori și în căței. Structura altarului este parțial protejată cu blăni de lemn verticale de pe la 1883. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: iar locul pe care este așezată este înscris în repertoriul arheologic național, RAN: . În jurul bisericii se păstrează câteva valoroase cruci de piatră din secolul 19. Biserica a fost ridicată în anul 7321 al erei bizantine, anii 1812-1813
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
Rezistenței, chiar dacă, în acea vreme, era foarte activă. Cu toate acestea, din anul 2000 există o altă formă de recunoaștere din partea Națiunii: Crucea comemorativă a Rezistenței anticomuniste. De altfel, în Mai 2016, președintele Klaus Iohannis a inaugurat la București un monument dedicat memoriei lor, situat în fața Casei Presei Libere în locul unde, din 1960 și până în 1990, se înălța o uriașă statuie a lui Lenin.
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată și elemente decorative, accentuate la intrare, pridvor și ferestre. Insripția de pe dosul ușii de la intrare constituie un valoros izvor documentar. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Merișani, fost Călugărița sau Jarcaleți, din satul Vultureștii de Jos, zona Muscelului. Inscripția din dosul ușii de la intrare stă mărturie prețioasă
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
în fața intrării. Lemnele din pridvor par a fi mai puțin uzate decât cele din pereți, indicând un adaus al pridvorului într-o fază secundară. Biserica a fost restaurată în anul 1888, după un incendiu, și în 1939-1940, în regia Comisiunii Monumentelor Istorice. Biserica din Merișani are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos, despărțite de un perete, și
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
a fost așezată pe Arcul de Triumf al lui Traian de la Ancona, împreună cu cele ale împăraților Traian și Plotina. A călătorit, însoțindu-l pe Traian și sfătuindu-l asupra deciziilor pe care trebuia să le ia. A fost venerată cu monumente și inscripții în întregul Imperiu Roman. "Ulpia Marciana" a murit prin anii 112 / 114, iar Traian a divinizat-o, și i-a dedicat două orașe "Marciana" (denumirea întreagă, în , azi Timgad, în Algeria) și Marciana Ulpia Traiana, azi orașul bulgar
Ulpia Marciana () [Corola-website/Science/323077_a_324406]
-
sub forma unui complex carbonatic amplasat pe flancurile anticlinalului Istriței, cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, cu o lungime de 10 km și numeroase întreruperi, grupate în perimetrele Năeni, Istrița, Pietroasele, Ciuhoiu, sunt folosite ca și piatră brută sau cioplită pentru construcții, monumente funerare, materie primă pentru prepararea varului și prin măcinare și pentru prepararea filerului necesar acoperiririi îmbrăcăminților asfaltice. La Năeni există și o exploatare de nisipuri cuarțoase. La Sărata Monteoru industria extractivă este prezentă printr-o mină de petrol. Turismul beneficiază
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
de 450 m. Trecătoarea face legătura dintre Depresiunea Petroșani și depresiunea subcarpatică "Târgu Jiu - Câmpu Mare" (Depresiunea Olteană), de-a lungul Drumului național 66, suprapus peste un segment al Drumului European E 79. Zona Trecătorii Lainici începe de la sud de Monumentul Generalului Ion Dragalina, unde Valea Jiului este îngustă, se deschide spre nord la Popasul Turistic Lainici și la Mănăstirea Lainici, îngustându-se din nou în zona gării CFR Lainici. Astfel, Jiul patrunde mai întâi prin gâtlejul Surducului, apoi mai jos de
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
lucrările s-au finalizat în 1890, darea în circulație s-a făcut deabea în 4 septembrie 1894. Aici a fost granița dintre Regatul României și Austro-Ungaria. În Primul Război Mondial trecătoarea a devenit renumită datorită luptelor desfășurate în defileu. Un monument comemorativ format dintr-o cruce de marmură albă așezată pe un postament de ciment, marchează locul în care generalul Ion Dragalina - numit la comanda Armatei I pentru a conduce luptele de pe Cerna și Jiu, a fost rănit în data de
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
Ion Dragalina - numit la comanda Armatei I pentru a conduce luptele de pe Cerna și Jiu, a fost rănit în data de 12 octombrie 1916 în timp ce inspecta „Grupul Jiu”. În apropierea podului de peste Jiu din Lainici se află un alt mic monument comemorativ, ridicat în cinstea celui care a fost timp de 25 de ani conducătorul Biroului de Turism pentru Tineret din România - Gioni Baboș În ianuarie 1999 defileul a fost teatru de bătălie între jandarmi și minerii conduși de Miron Cozma
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
Soția s-a îmbolnăvit grav în vara anului 1904. O recidivă a bolii din iulie 1906 i-a adus moartea la doar 36 de ani. Mary Victoria a fost înmormântată în cimitirul bisericii din Kedleston, unde Curzon a ridicat un monument în memoria sa. Deși nu a fost un om foarte religios, el avea să spună în anii care aveau să vină că nu se teme de moarte, deoarece într-o viață viitoare urma să își reîntâlnească în Rai soția moartă
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin planul cu tinda mai largă decât restul încăperilor și prin elemente decorative, accentuate la pridvor și mai ales la iconostas. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Drăcești, din satul Cocu, zona Argeșului, la circa 80 de km depărtare. Radu Crețeanu, care a cules tradiția locală, susține că
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
Hotelul Lainici, Restaurantul Lainici cu bar, grădină de vară și parc, precum și numeroase terenuri de campare care se închiriază. Parcul de agrement se întinde pe câteva sute de metri și aparține Hotelului Lainici de la parcarea din nordul acestuia și până la Monumentul generalului Eremia Dragalina. Parcul Hotelului Lainici este amplasat, în jurul și spre sudul hotelului, în dreapta Jiului, de-o parte și de alta a DN 66 sau șoseaua europeană E79. Parcul are pe partea hotelului o lungime de circa 330 m și
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]