37,791 matches
-
și rațiunea sunt amndouă necesare pentru creșterea spirituală. Credință nu se bazează doar pe obedienta ci și pe înțelegerea învățăturilor divine. În timp ce credință în Budism nu implică "credință oarbă", Budismul cere totuși un grad de credință, în principal în ceea ce privește elevarea spirituală a lui Gautama Buddha. Credință în Budism se bazează pe înțelegerea că Buddah era o ființă Treaza, pe rolul lui de învățător, pe adevărul învățăturilor lui spirituale (Dharma) și pe comunitatea celor care îl urmează (Sangha). Credință în Budism poate
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
credință oarbă", Budismul cere totuși un grad de credință, în principal în ceea ce privește elevarea spirituală a lui Gautama Buddha. Credință în Budism se bazează pe înțelegerea că Buddah era o ființă Treaza, pe rolul lui de învățător, pe adevărul învățăturilor lui spirituale (Dharma) și pe comunitatea celor care îl urmează (Sangha). Credință în Budism poate fi rezumata la credință în Cele Trei Pietre Prețioase: Buddha, Dharma și Sangha. Scopul acesteia este iluminarea spirituală și intrarea în Nirvana. Învățăturile lui Buddah includ și
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
pe rolul lui de învățător, pe adevărul învățăturilor lui spirituale (Dharma) și pe comunitatea celor care îl urmează (Sangha). Credință în Budism poate fi rezumata la credință în Cele Trei Pietre Prețioase: Buddha, Dharma și Sangha. Scopul acesteia este iluminarea spirituală și intrarea în Nirvana. Învățăturile lui Buddah includ și Kalama Sutra, ce cere discipolilor să investigheze ce au învățat și să trăiască după ce au învățat și nu să creadă în ceva doar pentru că acest lucru a fost predat. Esență credinței
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
este ansamblul de valori materiale și spirituale produse pe teritoriul Japoniei, începând cu Perioada Jōmon. Primele elemente de artă din arhipelagul japonez le găsim în perioada Jōmon (cca. 8000 - cca. 300 î.e.n.) când au fost confecționate vase de ceramică folosite pentru provizii și figurine din lut (dogū
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
nu putem vorbi de un nobil fără a-l considera un samurai, sau de un shogun excluzând faptul că acesta este un important nobil feudal. Asupra tuturor domnea, din vârful piramidei, împăratul, reprezentant al cerului și al pământului, o autoritate spirituală niciodată pusă sub semnul întrebării, dar deseori constrânsă a rămâne în afara vieții politice. Țara, condusă teoretic de împărat, era în fapt guvernată de către shogun sau de puternice familii nobiliare, în ambele cazuri prin intermediul samurailor. Piramida stărilor subordonate era formată din
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
(Sanscrita: तन्त्र, "țesătura, urzeala "; astfel "principiu, sistem, doctrina, teorie" de la rădăcina verbală "tan" "a se răspândi, a se propagă", si sufixul "tra" "instrument") este una din metodele de dezvoltare spirituală și cunoaștere dezvoltate pe teritoriul indian. Prin urmare, la modul esențial "tantra" înseamnă extinderea continuă a conștiinței cu ajutorul conștientei care este instrumentul. Această extindere conștientă a conștiinței individuale nu se poate realiza decât după conștientizarea conștiinței de sine, adică după
Tantra () [Corola-website/Science/308252_a_309581]
-
dezvoltate pe teritoriul indian. Prin urmare, la modul esențial "tantra" înseamnă extinderea continuă a conștiinței cu ajutorul conștientei care este instrumentul. Această extindere conștientă a conștiinței individuale nu se poate realiza decât după conștientizarea conștiinței de sine, adică după primirea iluminării spirituale. se considera înrudită cu taoismul chinezesc. Este una din cele mai străvechi căi spirituale indiene, conform lui Mircea Eliade fiind anterioară Vedelor. Cunoscută în occident și sub denumirea de tantrism , Tantra este numele dat de erudiți unei forme a hinduismului
Tantra () [Corola-website/Science/308252_a_309581]
-
conștiinței cu ajutorul conștientei care este instrumentul. Această extindere conștientă a conștiinței individuale nu se poate realiza decât după conștientizarea conștiinței de sine, adică după primirea iluminării spirituale. se considera înrudită cu taoismul chinezesc. Este una din cele mai străvechi căi spirituale indiene, conform lui Mircea Eliade fiind anterioară Vedelor. Cunoscută în occident și sub denumirea de tantrism , Tantra este numele dat de erudiți unei forme a hinduismului care ia amploare în începând cu secolul V, si care a ajuns să influențeze
Tantra () [Corola-website/Science/308252_a_309581]
-
dar cu succes limitat. În spatele afirmațiilor aparent ridicole ale filozofului german, se află atacuri mușcătoare la adresa utilitarismului și a comercializării societății britanice. Biografia fragmentară a lui Teufelsdröckh pe care editorul o recuperează dintr-o masă haotică de documente revelează călătoria spirituală a filozofului. El ajunge să deteste condiția coruptă a vieții moderne și contemplează „"Eternul Nu"” al refuzului, ajunge la „"Centrul Indiferenței"” și până la urmă îmbrățișează „"Eternul Da"”. Această călătorie de la refuz la neparticipare la voliție va fi descris mai târziu
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
utilizând de multe ori timpul prezent. Pentru Carlyle, evenimentele haotice cereau „"eroi"”, care să preia controlul asupra forțelor competitive care erup în societate. Deși nu nega importanța explicațiilor economice și practice ale evenimentelor, el vedea esența acelor forțe ca fiind „"spirituală"” - speranțele și aspirațiile oamenilor care luau forma unor idei, care erau de multe ori osificate în ideologii („"formule"”, „"Ism-uri"”, cum le numea el). În opinia lui Carlyle, numai indiizii dinamici pot stăpâni evenimentele și pot direcționa energiile spirituale în mod
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
ca fiind „"spirituală"” - speranțele și aspirațiile oamenilor care luau forma unor idei, care erau de multe ori osificate în ideologii („"formule"”, „"Ism-uri"”, cum le numea el). În opinia lui Carlyle, numai indiizii dinamici pot stăpâni evenimentele și pot direcționa energiile spirituale în mod eficient. Imediat ce „formulele” ideologice înlocuiesc acțiunile umane eroice, societatea se dezumanizează. Această dezumanizare a societății a fost o temă abordată și în lucrările posterioare. În „"Past and Present"” („"Trecut și prezent"”) (1843), Carlyle a scris într-o notă
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
mai târziu a putut fi observată în opera lui Matthew Arnold și a lui John Ruskin : a comparat viața omului disipat din secolul al XIX-lea cu cea a unui abate medieval. Pentru Carlyle, comunitatea monastică era unită de valori spirituale și umane, în timp ce cultura modernă zeifica forțe economice impersonale și teorii abstracte privind „drepturile” omului și „legile” naturale. Valorile comunale erau înlocuite de individualism izolat și capitalism „laissez-faire” nemilos, justificat de ceea ce el numea „"sinistra știință"” a economiei. Aceste idei
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
să arate cum un lider eroic poate funda un stat și ajuta la crearea unei noi culturi morale pentru o națiune. Pentru Carlyle, Frederic era simbolul tranziției de la idealurile liberale ale Iluminismului secolului XVIII, la o cultură modernă a dinamismului spiritual, reprezentată de Germania, prin gânditorii și politicienii săi. Cartea este cunoscută în primul rând pentru redarea animată a bătăliilor lui Frederic, prin care Carlyle a încercat să transmită viziunea sa de haos aproape copleșitor, stăpânit însă de comanda unui geniu
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
Fundamentalismul religios este privit din perspectiva relațiilor politice globale. Teza centrală pornește de la criza identității pe care o aduce secularizarea în comunitățile tradiționale în epoca postmodernă. Concluzia la care ajunge este că fundamentalismul religios nu este un fenomen de ”renaștere spirituală” sau de revenire a religiosului, ci un fenomen de manifestare a unor ideologii politice prin intermediul imaginarului și al limbajului religios. Avînd în vedere analizele lui Sandu Frunză care relevă dialectica sacrului și profanului în care se înscrie, pe de o
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
respectul pentru valorile cântecului popular în iverse articole și interviuri.” (prof. Crăciun Parasca) Melodiile sunt interpretate de Florica Ungur cu o mare sensibilitate. „Cânt pentru a-l aduce pe omul zilelor noastre în fața sa, pentru a-l oglindi în coordonatele spirituale care l-au generat și l-au perpetuat. Cânt pentru că a cânta înseamnă a viețui într-un anume fel, pentru că a cânta este sinonim cu a recrea lumea după măsura ta.” „Cred că omul trebuie să caute mulțumirea sufletească și
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
Paris-Londra, ca dirija simfoniile lui Beethoven sau cântă la orgă muzică proprie la „Saint-Eustache” sau la „Bicetre”, ne dăm seama de dimensiunile activității lui Hervé. Contemporanii și cronicile vremii, vorbind despre Hervé, au ales întotdeauna cele mai caracteristice imagini: jovial, spiritual, sincer, efervescent, subtil, burlesc, antrenant, exuberant, sarcastic, extravagant. Pentru o mai clară înțelegere, creația lui Hervé trebuie împărțită în 3 mari perioade: a) Perioadă “Folies-Concertantes”, în care pot fi cuprinse toate lucrările lirice executate în teatrul sau și apoi în
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
și umaniste din estul și centrul Europei în împrejurările însoțite de mari lipsuri materiale ale reașezării agricole a evreilor europeni pe meleagurile Palestinei otomane. Traiul simplu, și ideologia idealistă, dar în majoritatea cazurilor laică, care pune în primul plan idealurile spirituale față de cele materiale, și obligațiile față de colectivitate - de ajutor reciproc -în raport cu aspirațiile individuale, precum și succesele înregistrate de aceste cooperative în întemeierea agriculturii și economiei moderne din Israel, au captivat atenția multora pretutindeni și au dus și la tradiția
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
a continuat, până în 1774, la Seminarium Sancti Adalberti din Nagyszombat (Trnava - în Moravia), iar apoi a fost trimis de episcopul Grigore Maior ca bursier la Colegiul Sfânta Barbara din Viena (1775-1778), unde studiază teologia și-i cunoaște pe Samuil Micu, spiritual și rector de studii al colegiului, și pe Ioan Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778). După finalizarea studiilor a fost numit, succesiv, capelan-castrens al Regimentului II Grăniceresc de la Năsăud (1778-1780), protopop al Năsăudului (1780-1796) și
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
Elenă, căsătorită cu căpitanul Constantin Petrescu și Anastasia, căsătorită cu căpitanul Nicolae Romanoff - rudă cu librarul Iosif Romanov - și doi băieți, pe George și respectiv pe Petre Simonide, viitori magistrați. s-a consacrat actului educațional în vederea realizării solidarității culturale și spirituale a noilor generații. Peste ani, fostul său elev, Ion C.Brătianu și-a arătat marea lui stima pentru părintele lui sufletesc, prin încrederea ce i-a arătat întotdeauna cerându-i sfaturile în împrejurări grele și mai cu seamă prin morbidul
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, doamna Ștefana Velisar Teodoreanu, văduva lui Ionel Teodoreanu, doamna Valeria Sadoveanu, văduva lui Mihail Sadoveanu, doamna Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat. Vara, în special, aveam adevărate șezători, audiții muzicale, o viață spirituală foarte frumoasă"". Referitor la șederea părintelui Bartolomeu la Văratec, maica stareță Iosefina Giosanu își amintea în 2011 că acesta ""toată săptămâna o petrecea la masa de lucru și scria, scria, scria... Duminica și în sărbători lăsa însă masa de lucru
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
și practică a lui Macaulay era în stare să înțeleagă pe deplin și să respecte orice putea fi văzut sau perceput de intelect. El era însă neîncrezător în caracterele mai complexe și nu era în stare să prezinte motivația lor spirituală care le genera acțiunile. motivație pe care o ignora cu dispreț Viziunea sa a istoriei nu include forțele spirituale. Macaulay a fost probabil unul din cei caracterizați de crica literară drept Filistini, oameni pentru care viața constă exclusiv din lucruri
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
sau perceput de intelect. El era însă neîncrezător în caracterele mai complexe și nu era în stare să prezinte motivația lor spirituală care le genera acțiunile. motivație pe care o ignora cu dispreț Viziunea sa a istoriei nu include forțele spirituale. Macaulay a fost probabil unul din cei caracterizați de crica literară drept Filistini, oameni pentru care viața constă exclusiv din lucruri materiale. El era un exponent al liberalismului timpuriu al epocii victoriene. Macaulay și-a scris propriul act de acuzare
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
hoț. Bogăția acestei țări este atât de mare, valorile morale atât de ridicate, oamenii de așa un calibru, încât nu cred că vom putea vreodată cuceri această țară, dacă nu rupem șira spinării a acestei națiuni, reprezentată de moștenirea ei spirituală și culturală. De aceea, propun să înlocuim vechiul ei sistem de educație, să îi creiem o altă cultură, deoarece. dacă Indienii ajung să creadă că tot ceea ce este englezesc este bun și superior propriilor lor valori, atunci ei își vor
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
Tragedia lui Agis), de György Bessenyei, apărută în 1772. Epoca se caracterizează prin mișcarea numită de „înnoire a limbii”, la care participă aproape toți cărturarii, în frunte cu Ferencz Kazinczy (1759 - 1831). Este o mișcare de maghiarizare a limbajului vieții spirituale, pentru a adapta limba la viața modernă, prin crearea cuvintelor maghiare adecvate culturii materiale și spirituale a vremii. Aceasta se face prin derivare cu sufixe, derivare regresivă, compunere, contragere, calc, adoptarea unor cuvinte dialectale și arhaice. Totodată se impun și
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
înnoire a limbii”, la care participă aproape toți cărturarii, în frunte cu Ferencz Kazinczy (1759 - 1831). Este o mișcare de maghiarizare a limbajului vieții spirituale, pentru a adapta limba la viața modernă, prin crearea cuvintelor maghiare adecvate culturii materiale și spirituale a vremii. Aceasta se face prin derivare cu sufixe, derivare regresivă, compunere, contragere, calc, adoptarea unor cuvinte dialectale și arhaice. Totodată se impun și unele criterii estetice în redactarea textelor, în numele unui „stil elevat”. Adepții înnoirii limbii, numiți „neologi”, sunt
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]