36,010 matches
-
a fost una din prestigioasele competiții ale Fundației X Prize. Competiția a fost propusă de Peter Diamandis fondatorul fundației, în cadrul Conferinței Internaționale de Dezvoltare Spațială a Societății Americane Spațiale (NSS). A debutat la 6 mai 2004, în urma unei donații de câteva milioane de dolari din partea antreprenorilor Anousheh și
Ansari X Prize () [Corola-website/Science/333315_a_334644]
-
a fost una din prestigioasele competiții ale Fundației X Prize. Competiția a fost propusă de Peter Diamandis fondatorul fundației, în cadrul Conferinței Internaționale de Dezvoltare Spațială a Societății Americane Spațiale (NSS). A debutat la 6 mai 2004, în urma unei donații de câteva milioane de dolari din partea antreprenorilor Anousheh și Amir Ansari. Anousheh Ansari a fost și prima turistă spațială. a
Ansari X Prize () [Corola-website/Science/333315_a_334644]
-
al XIX-lea, după ce Republică a căzut, mănăstirea a fost aproape desființată și insula a devenit un port liber cu un nou port construit în 1812. Ea a devenit locul artileriei Veneției. Sân Giorgio Maggiore este acum sediul centrului artistic Fundația Cini, cunoscută pentru bibliotecă să și este, de asemenea, sediul teatrului în aer liber Teatro Verde.
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
În anul următor, un portret al sorei sale este medaliat cu "Medalia Thorvaldsen". În 1892, este una dintre primele femei care a fost premiată cu Medalia "Ingenio et Arti". La mulți ani după moartea sa, Jeanna Bauck pune bazele unei fundații cu numele Berthei Wegmann, pentru sprijinul femeilor artiste și cu posibilități financiare reduse.
Bertha Wegmann () [Corola-website/Science/333388_a_334717]
-
(în ) a fost o mănăstire benedictina în Veneția, Italia, situată pe insula Sân Giorgio Maggiore. Ea se află alături de Biserică Sân Giorgio Maggiore și a servit anterior că o comunitate monahala, iar în prezent servește că sediu al Fundației Cini. Mănăstirea a fost înființată în anul 982 în urmă donației insulei de către dogele Tribuno Memmo ca răspuns la o cerere a Fericitului Giovanni Morosini, călugăr benedictin, care a dorit să înființeze acolo o mănăstire, devenind apoi primul ei stareț
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult de un secol ea a fost folosit că garnizoana militară, suferind o degradare gravă. În 1951 guvernul italian a acordat mănăstirea Fundației Cini, care a restaurat-o și a revitalizat patrimoniul sau cultural. În 29-30 mai 1956 Conferință de la Veneția a miniștrilor afacerilor externe din cele șase state membre ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost ținută în Mănăstirea
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
este un jurnalist din Republica Moldova, fost purtător de cuvânt al președintelui Republicii Moldova, fost membru al Comitetului Executiv al Federației Moldovenești de Fotbal; fondator, președinte de onoare și fost președinte al clubului de fotbal Sfântul Gheorghe Suruceni, președinte al organizației nonguvernamentale Fundația pentru Reforme și Democrație “Moldova Modernă”. s-a născut pe 11 iulie 1959, în satul Mingir, raionul Hîncești, RSS Moldovenească, URSS. Și-a petrecut copilăria în trei sate vecine, Horjești, Mingir și Cărpineni. A absolvit facultatea de electrofizică a Institutului
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
Voronin) și șef al Serviciului de presă în Aparatul Președintelui Republicii Moldova. Între 2004-2009 a fost director general al Agentiei Informaționale de Stat «Moldpres». Valeriu Reniță este fondator (1994) și membru al “Comitetului pentru libertatea presei”, fondator (1995) și membru al “Fundației pentru reforme și Democrație “Moldova Modernă”. Este fondator al Mișcării social politice «Ordinea Nouă» și al ziarului cu același nume, care au activat între 1998-2000. Valeriu Reniță a fost și membru al Comitetului Executiv al Federației Moldovenești de Fotbal, unde
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
deja de 3 ani (la acel moment) și că va cere instituțiilor de resort sa verifice acest lucru. În toamna anului 2012, Vasile Bolea, împreună cu Vlad Batrîncea și Grigore Novac a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere (din partea Fundației „ Soluția”) privind evacuarea pietrei comemorative în memoria victimelor ocupației sovietice instalate în Piața Marii Adunări Naționale. Atunci instanța a hotărât că cererea depusă de împotriva Primăriei Chișinău este nefondată. În vara anului 2014, în timp ce la Bruxelles avea loc semnarea Acordului
Vasile Bolea () [Corola-website/Science/334542_a_335871]
-
de locuri de muncă, va oferi burse mai mari și pensii majorate cu cel puțin 20%. În prezent Vasile Bolea este președinte al Asociației Municipale de Rugby din Chișinău. De asemenea, Bolea ocupă postul de șef al departamentul juridic al fundației de binefacere „Soluția”, fondată de Igor Dodon în septembrie 2011. Este membru al Consiliului republican al PSRM. La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din Republica Moldova Bolea a candidat din partea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, de pe poziția a 14-a în
Vasile Bolea () [Corola-website/Science/334542_a_335871]
-
din Republica Moldova a candidat la funcția de deputat de pe poziția a 8-a în lista PSRM, obținând mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a. Ea este membră a Comitetului Politic Executiv al PSRM și conducătoare a Fundației de Binefacere "SOLUȚIA" de pe lângă PSRM, care a atacat în judecată decretul prezidențial semnat de Mihai Ghimpu cu privire la instalarea pietrei comemorative în Piața Marii Adunări Naționale și s-a ocupat de colectarea semnăturilor pentru organizarea unui referendum pentru demiterea primarului Chișinăului
Alla Dolință () [Corola-website/Science/334588_a_335917]
-
1769-1835. Din relațiile româno-polone din secolul al XVIII-lea. Este Doctor în Științe Umaniste, titlu obținut la Academia Română - București, cu o lucrarea de doctorat despre Ioan Paul al II-lea. S-a manifestat că Editor; PR Consultant; consilier al Președintelui Fundației România de Mâine, Rector al Universității Spiru Haret; Analist - comentator Economistul și Diplomat Club; Realizator programe- Televiziunea România de Mâine: emisiuni - Cultură minorităților (peste 100 - fiecare de o oră); Diplomația românească - QUO VADIS? (peste 60); la Antenă 3 - filmul despre
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
pe Yelp și pe alte saituri. În ianuarie 2008, Biserica Scientologică a încercat fără succes să cenzureze un videoclip cu Tom Cruise care vorbea despre scientologie, fapt ce a rezultat în crearea proiectului de comunitatea Anonymous. Pe 5 decembrie 2008, fundația Internet Watch (IWF) a adăugat un articol de pe Wikipedia în engleză despre albumul din 1976 al formației Scorpions - "Virgin Killer" - pe o listă neagră de pornografie infantilă, considerând că imaginea artistică de pe coperta albumului conține „o posibilă imagine ilegală și
Efectul Streisand () [Corola-website/Science/334624_a_335953]
-
1937, pe parcursul a paisprezece nopți, fără vreun plan, manuscrisul fiind trimis zilnic pentru a fi cules la tipografie. Scriitorul lucra în același timp și la editarea operelor lui B.P. Hasdeu în două volume, ce urmau a fi publicate de Editura Fundațiilor Regale. Lucrul concomitent la două cărți se datora faptului că Eliade avea nevoie de bani pentru o călătorie în străinătate și a semnat un contract cu Editura Naționala S. Ciornei pentru scrierea unui roman. Editorul Ciornei îi oferise suma de
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
monumente greco-romane, au mai fost atestate și alte faze ale ocupațiilor ulterioare, din perioadele bizantină și islamică. Movila denumită Tell Erfad se găsește în nordul orașului Aleppo și reprezintă rămășițele acoperite ale orașului antic Arpad. Expediția cehoslovacă a descoperit aici fundația unui palat, o colosală scară sub poarta nordică (ambele din perioada greco-romană), statui din piatră, dar și obiecte mai mici, cum ar fi niște figurine din teracotă. Situl Kültepe este localizat aproape de orașul Kayseri, în Anatolia Centrală. În 1880, pe
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
l-a cunoscut pe Swami Shivananda, în timp ce în nuvelă ordinea acestor întâlniri este inversată. Mircea Eliade a scris în iarna anilor 1939-1940 nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger”, care a fost publicată în numerele din martie și aprilie 1940 ale "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Tărâmul nevăzut”. El a negociat publicarea nuvelei într-un volum, dar directorul Editurii Alcalay i-a sugerat să mai scrie o nuvelă fantastică pentru a le publica pe amândouă într-un volum. Nuvela fantastică „Nopți la Serampore
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
șanțuri, diguri și mai târziu cu ziduri de piatră. În acest sens, se remarcă fortificația descoperită la Cornești, care este considerată una dintre cele mai mari cetăți din Epoca bronzului. Mai târziu, apar casele din chirpici sau din lemn cu fundații din piatră. La începutul Epocii fierului (perioada Hallstatt) apar, în special pe țărmul Mării Negre (unde se resimțeau influențele novatoare ale civilizației elene), locuințele din cărămidă și având ca liant argila și varul gras. În perioada La Tène, civilizația dacică atinge
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
după ce s-a chinuit ani de zile cu teama că primul ei soț se va întoarce. Averea lăsată de Tímár a fost risipită de fiul ușuratic al soților Kacsuka, iar urmașii lor au trăit de pe urma unei pensii acordate de o fundație caritabilă. După trecerea a patruzeci de ani de la dispariția misterioasă a lui Tímár, autorul acestei cărți a vizitat împreună cu un prieten „insula nimănui”, găsind acolo o colonie numeroasă ce trăia în tihnă, muncind cu plăcere și bucurându-se de frumusețea
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
și de curând al Societății Scriitorilor ’’Costache Negri’’ Galați - membru fondator al Clubului Român al Presei de Turism, prim vicepreședinte - președinte al Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni din județul Galați, vicepreședinte al Departamentului Moldova - președinte de onoare al Fundației Protecției Sociale-Filiala jud.Cluj - singurul gazetar din țară recompensat cu un Premiu pentru Jurnalism în 2007 de Asociația Română pentru Patrimoniu, condusă de Artur Silvestri - vicepreședinte al Colegiului de Redacție ’’Convergențe Spirituale Iași-Chișinău. De la frați la frați’’, scos de Liga
Pompiliu Comșa () [Corola-website/Science/334838_a_336167]
-
Înființează pagina săptâmânală "Zexe" în cotidianul “Ziua” și mișcarea de tineret cu același nume care numără în 1994 peste 1000 de membrii în toată țara ; a colaborat alături de George Mihăiță la realizarea mișcării și a revistei "Salut"; În 1995 înființează Fundația Generația Nouă alături de Alexandru Marinca și Emil ( Coco ) Coroianu , fundație care își propune să lanseze o nouă generație de artiști și să impună muzică dance și hip hop în România, lucru pe care il și reușește ; În 1996 fondează unul
Radu Fornea () [Corola-website/Science/332046_a_333375]
-
tineret cu același nume care numără în 1994 peste 1000 de membrii în toată țara ; a colaborat alături de George Mihăiță la realizarea mișcării și a revistei "Salut"; În 1995 înființează Fundația Generația Nouă alături de Alexandru Marinca și Emil ( Coco ) Coroianu , fundație care își propune să lanseze o nouă generație de artiști și să impună muzică dance și hip hop în România, lucru pe care il și reușește ; În 1996 fondează unul din primele proiecte dance din România: "Proiect K1", ulterior devenit
Radu Fornea () [Corola-website/Science/332046_a_333375]
-
raiduri în Armenia Mică (Cilicia) dar și lansarea de expediții în sudul Egiptului spre Sudanul de astăzi. Nu doar viața militară l-a preocupat pe Baybars, acesta a întreprins un număr de reforme administrative, proiecte de infrastructură precum și organizarea unor fundații în scopuri sociale, cu scopul de a conduce reformele lui Baybars. Există o dezbatere pe marginea originii lui Baybars. Versiunea preferată este aceea că Baybars s-a născut în Cumania (Dasht-i-Kipchak), la nord de Marea Neagră. Istoricul egiptean de secol XIV
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
a discuta despre situația socio-economică a țărilor, fiind abordate însă și alte subiecte de interes comun, cum ar fi drepturile omului și drepturile femeilor din aceste țări. Acest "dialog de liber schimb între Asia de Sud și Uniunea Europeană" a fost organizat de Fundația Friedrich Naumann. Începând cu toamna anului 2012, Angelika Werthmann este membră a delegației pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, la Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și la Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (SEE). De asemenea, începând cu vara anului
Angelika Werthmann () [Corola-website/Science/332135_a_333464]
-
a-și promova muzică, precum și pentru înregistrarea albumului de debut. În 2015, Danny Worsnop a părăsit și el trupa, pentru a-și conțină carieră cu cealaltă trupa. Trupa a înregistrat primul album între 19 mai și 16 iunie 2009, la Fundația Recording Studios din Connersville, Indiană, Statele Unite cu producătorul Joey Sturgis. Ulterior ei au anunțat semnarea unui contract cu casa de discuri Sumerian Records după terminarea înregistrării și au lansat albumul de debut, "Stând Up and Scream", la 15 septembrie 2009
Asking Alexandria () [Corola-website/Science/332455_a_333784]
-
și declamație a lui Costache Caragiali, unchiul său (1868-1870). A fost unul dintre scriitorii care au frecventat, în perioada 1877-1878, ședințele societății culturale ”Junimea”, creațiile sale dramaturgice fiind publicate în revista ”Convorbiri literare”, potrivit Dicționarului scriitorilor români, apărut la editura Fundației Culturale Române, 1995. A lucrat de-a lungul anilor în multe instituții. A fost copist la Tribunalul de Prahova, sufleur la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly, sufleur și copist la Teatrul Național din București. A ocupat și posturi ca
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]