36,774 matches
-
stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și ierburi; ce adăpostește, conserva și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de fauna sălbatică (reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte) protejată la nivel local său european. Parcul include patru rezervații naturale de interes național corespunzătoare categoriei a IV-a IUCN; astfel: Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu (rezervație naturală de tip geologic, florisic și peisagistic) ce adăpostește rarități
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
cel care mărginește la sud parcul natural, cel care adună apele celor mai multe pâraie de dreapta care străbat aria naturală (Vaser, Ruscova, Frumușeaua, Vișeuț, Valea Vinului, Valea Morii, Bistra); Râul Vaser cu afluenții: Coman, Valea Babei, Puru, Lostun, Făină, Botiz, Valea Peștilor, Cataramă, Micislău, Novicior, Novat; Râul Ruscova cu afluenții: Budescu, Lutoasa, Bardiu, Covașnița, Drahmirov, Roșușul, Paulic, Pentaia, Repedea, Ialnic și Valea Frumușeaua. În suprafață parcului, pe șeaua dintre vârfurile Farcău și Mihăilecu se află Lacul Vinderelu, lac glaciar alimentat de izvorul
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
iuțari ("Lactarius piperatus", cunoscut și sub denumirile populare de "burete usturoi, burete iute" sau "burete lăptos"), gălbior ("Cantharellus cibarius"), creasta cocosului ("Ramaria botrytis"), ghebe ("Armillaria mellea"). Fauna parcului este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, pești, reptile, amfibieni și insecte; dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN și protejate prin "Directivă Consiliului Eurupean" 92/43/CE (anexă I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Turdus viscivorus"), aușel ("Regulus regulus"); Reptile și amfibieni: șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), năpârca ("Anguis fragilis"), salamandra ("Salamandra salamandra"), triton carpatic ("Triturus montadoni"), broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), broasca-râioasă-verde ("Bufo viridis"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"); Pești: lostrița ("Hucho hucho"), lipan ("Thymallus thymallus"), mreana vânata ("Barbus meridionalis"), porcușorul de văd ("Gobio uranoscopus") zglăvoc ("Cottus gobio"), zglăvoaca pestrița ("Cottus coecilopus"), păstrăv de apă dulce ("Salmo trutta fario"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), clean dungat ("Leuciscus souffia"), scobar ("Chondrostoma nasus"); Nevertebrate
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
colaborând, din 1986, cu teatrul din Darmstadt și la posturi de radio din Frankfurt și Baden-Baden. A debutat cu versuri la „Universul literar" (1941), apoi a fost selectat în antologia lui George Togan, "Ne cheamă Ardealul" (1944), primul volum, "Argintatul pește și alte poezii", publicându-l abia în 1970. Înzestrat cu o voce gravă și având o frazare în care inteligența este contrapunctată de sensibilitate, actorul Ianculescu, remarcabil interpret de poezie, s-a dovedit a fi și un poet de o
Dinu Ianculescu () [Corola-website/Science/326017_a_327346]
-
voce gravă și având o frazare în care inteligența este contrapunctată de sensibilitate, actorul Ianculescu, remarcabil interpret de poezie, s-a dovedit a fi și un poet de o certă sensibilitate lirică, preocupat îndeosebi de cultivarea formelor clasice. în "Argintatul pește...", imaginile și metaforele se înșiruie încă în versuri libere, cenzurate totuși de o meditație sistematizatoare, ce conturează portretul unui poet damnat, conștient de limitele sale ("Căzut din Rai"). Poetul-actor are obsesia unui spațiu limitat, închis precum scena, răsturnat între cerul
Dinu Ianculescu () [Corola-website/Science/326017_a_327346]
-
i, condrosteii (Chondrostei) sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
i, condrosteii (Chondrostei) sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este persistentă, vertebrele lipsesc. Condrosteii actuali reprezintă o grupă specializată
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este persistentă, vertebrele lipsesc. Condrosteii actuali reprezintă o grupă specializată de pești, în special bentonici. Etimologia cuvântului condrostei: din greaca "chondros" = cartilaj + și latina "ostei", pluralul lui "osteus", din greaca "osteon" = os. Ca înfățișare externă, condrosteii amintesc, în oarecare măsură, selacienii. Capul lor este prelungit într-un rostru, iar orificiul bucal se
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
inferioare. Clavicula este întotdeauna prezentă, fiind bine dezvoltată. În centura scapulară este prezent un mezocoracoid. Operculul este osos, format numai din trei oase. i și-au păstrat spiraculul. Pereții (septele) interbranhiali se păstrează în mai mare măsură decât la alți pești osoși. La majoritatea speciilor, în stare adultă, dinții lipsesc. În intestin există o valvulă spirală bine dezvoltată. Orificiul anal este separat de cel urogenital. Lamele branhiale depășesc numai cu puțin septul pe care sunt prinse. La partea anterioară a ventriculului
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
valvulă spirală bine dezvoltată. Orificiul anal este separat de cel urogenital. Lamele branhiale depășesc numai cu puțin septul pe care sunt prinse. La partea anterioară a ventriculului inimii se găsește un con arterial. Aparatul urogenital este apropiat de acela al peștilor cartilaginoși. La masculi, canalele deferente trec prin substanța renală și se deschid în ureter. Nu există un organ copulator, fecundația este externă, iar icrele sunt mici și au o segmentare totală și inegală. Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
cartilaginoși. La masculi, canalele deferente trec prin substanța renală și se deschid în ureter. Nu există un organ copulator, fecundația este externă, iar icrele sunt mici și au o segmentare totală și inegală. Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
inegală. Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și jurasicului. Acestă subclasă a fost reprezentată în trecut prin numeroase ordine, iar în prezent numai prin două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și jurasicului. Acestă subclasă a fost reprezentată în trecut prin numeroase ordine, iar în prezent numai prin două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27 specii de apă dulce) ale condrosteenilor actuali din ordinul acipenseriformelor
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
Din punct de vedere geologic în fundamentul parcului se regăsesc formațiunile hercinico-kimmerice ale promotoriului nord-dobrogean alcătuite din șisturi cristaline și sedimente paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Numenius arquata), sfranciocul roșiatic negru (Lanius collurio), rata sulițar sau fluierarul de mlaștină. Specii care au fost observate rar: acvila mică, șoimul dunărean sau vânturelul mic. Moluștele: sunt reprezentate de aproximativ 30 specii de gasteropodele terestre, acvatice și bivalve (scoici) Pești: sunt reprezentate speciile de apă dulce cum ar fi tiparul, linul, știuca, crapul, salăul, somnul. Sunt și specii fără valoare economică precum obletele (Alburnus alburnus), svârluga (Cobitis taenia), tiparul (Misgurnus fossilis), boarța (Rhodeus amarus). Reptile: șarpele rău (Coluber caspius), șopârla
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
în 2002, continuând activitatea din domeniul pisculturii desfășurată anterior în alte două intituții de cercetare din domeniu: "Institutul de Cercetări Piscicole", înființat în 1947, care a fost restructurat în 1981 devenind "Centrul de Cercetare Proiectare pentru Piscicultură, Pescuit și Industrializarea Peștelui Galați". Activitatea de cercetare se desfășoară în următoarelor laboratoare: axându-se pe următoarele direcții : Activitatea de dezvoltare este realizată în două ferme:
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură Galați () [Corola-website/Science/326156_a_327485]
-
folosirea dălților fine cu mai mulți dinți fiind similară procedeelor identificate la Sarmisegetuza Regia și Șinca Veche.. Asemena tehnică de cioplire se evidențiază la "Aluniș", "Agatonul Nou", "Piatra Îngăurită" și "Fundătura". Deasemeni alte indicii cum ar fi apariția simbolului "ichtys" (peștele paleocreștin) și a altor simboluri sau reprezentări graffitate pe pereți, sugerează aceeași ipoteză. Este de menționat că Pavel Chihaia postulând existența medievală a schiturilor în perioada iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371), a scos în evidență faptul că toponimele locale relevă
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
pe stânga văii Slănicului, culme care atinge înălțimea maximă în vârful Breazău (1239 m). Se ajunge folosind drumul de pe valea Slănicului - DJ 203 K, care pornește de pe DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de pește Buzău), urmând ruta Beceni-Vintilă Vodă-Mânzălești-Lopătari. Pînă la Lopătari drumul este asfaltat. Din satul Luncile al comunei Lopătari, DJ203K suie spre vest pe sub pintenul Ivănețului, pentru a se intersecta cu drumul care vine de pe valea Bălănesei și a coborî spre valea
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
sunt sacre, religiile au adoptat de obicei atitudinea opusă, aceea că anumite animale sunt necurate. Panteonul egiptean a fost deosebit de pasionat de zoomorfism, având multe animale sacre: pisici-zeități pentru Bastet, ibiși și babuini pentru Thot, crocodili pentru Sobek și Ra, pește pentru Seth, manguste, șoareci și păsări pentru Horus, câini și șacali pentru Anubis, șerpi și anghilă pentru Atum, scarabei pentru Khepera, tauri pentru Apis. Animalele au fost de multe ori mumificate ca urmare a acestor credințe. Exista dovezi care conectează
Zoolatrie () [Corola-website/Science/326168_a_327497]
-
mult mai mare în care acest grup se înscrie. Românii sunt grupul mare, eșantionul este o parte a acestui grup. Aici, chiar autorul menționează limitele metodologice ale cercetării lui. Eșantionul este mare (1132 subiecți chestionați), dar ei reprezintă mediul urban, pește 90% dintre participanți au studii superioare, ponderea mare a eșantionului sunt femei, peste 50% dintre participanți au între 20-25 de ani, iar geografic vorbind , Transilvania este supra dimensionata. Totuși, cu aceste considerente putem vorbi despre români, despre resursele lor, despre
Românii, un viitor previzibil? () [Corola-website/Science/326214_a_327543]
-
Vasile Movileanu este ”sacralizat” grație structurării compoziționale specifice, distinctive în diferite lucrări și a utilizării largi a efectelor de culoare, lumină și semitonuri ( ”Dimineață”, ”Iarna”, ”Țărm în apus”), dar poartă și valori dramatice atinse prin contrapuneri semantice obiectuale, (”Țărm cu pești”). Naturile statice poartă amprenta predilecției artistului atât spre valorificarea jestualului și simbiozei coloristice, cât și spre reprezentarea dimensiunilor dramatice ale existenței, fapt ce relevă opțiuni semantice îndreptate spre explorarea unui vast și polivalent spectru valoric caracteristic lumii înconjurătoare. Naturile statice
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
Ghidul Universităților din Olanda (Keuzegids Onderwijs Hoger). Universitatea Maastricht, din care UCM face parte, a fost înființată în 1976 și este una dintre universitatiile cele mai tinere din Țările de Jos. Are în prezent aproximativ 12.000 de studenți și pește 3.000 de angajați. UCM s-a deschis în septembrie 2002, înainte de a se muta într-o noua locație în 2006, și are în prezent peste 600 de studenți. UCM oferă o licență (Bachelor) în domeniul artelor liberale și științei
University College Maastricht () [Corola-website/Science/326283_a_327612]
-
deși poate fi remarcată de asemenea lipsa unor forme gotice. Partea nouă, ridicată de familia Karolyi este mult mai simplă, mai modernă. Acoperișul este construit din grinzi groase, dreptunghiulare și este acoperit cu ardezie, așezată sub formă de solz de pește (prezent la turnul mare și la cele două turnulețe). Podul castelului este pavat cu cărămidă așezată pe palanca. Lucarnele sunt confecționate din lemn de brad, acoperite cu tablă de zinc (mai tarziu tablă zincata) Fundația este din piatră de codru
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]