37,224 matches
-
și novel (reprezentarea realistă, coroziva, extremizantă în picaresca neagră a lui Mateo Alemán) pe de o parte și afinitatea dintre aspirațiile ideale, diamantine, și reprezentarea fantezista, pastorala sau feerica, pe de altă parte, sunt juste și exegetic productive. Aplicată la proza cervantină, opoziția duce la situarea lui Quijote în întregime, ambele părți, sub dominantă novel, iar Galatea sau Persiles sub aceea românce. Simplificare greu de admis. În partea a doua a românului situația e mai degrabă inversă și în genere, chiar
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
joci cu clasicii, o comparație între Charles Ferdinand Ramuz și Mihail Sadoveanu se dovedeste mai profitabilă decît te-ai aștepta. Hazardul te ajută pentru că Ramuz și Sadoveanu au debutat în același an 1904, primul cu un volum de poeme în proza Le Petit Village, contribuind la ceea ce este unanim recunoscut că începutul unei literaturi elvețiene originale de expresie franceză. Revistele La Voile Latine și Leș Cahiers Vaudois au fost reprezentate mai ales de operă acestuia, pe care istoria literară elvețiană o
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
măcar medie (o situare mai clară în deceniile trecute, cînd au fost publicate recenziile cu pricina): "Pagina lui Ion Băiesu amintește prea adesea coloanele cotidianului. Dar una este stilul gazetarului, și alta cel al prozatorului. Primul informează de ceva (...). Țelurile prozei sînt altele și nu e cazul să insistăm, informarea nefiind oricum printre cele mai importante. Dialogurile lui Băiesu sînt, și ele, adeseori descurajante, practic neglijabile în desfășurarea acțiunii". Sau această execuție gravă, punînd la contribuție citate edificatoare, aidoma unor corpuri
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
recunoaștere unic: lătratul atât de uman al câinilor. Este emoționantă mizantropia subiacenta a poetului, despre a cărui calificare de semiotician "la propunerea mariei corti" aflăm din abia strunitul discurs amoros de la pag. 19. Elocinta poetica se află la granița cu proza solemn-ludică, psihanalitica, uneori contorsionista, si totusi cu interstiții pline de elegie și gratitudine epigonica: "ne împroșcam cu idei antrenându-ne veseli pe darele invizibile trasate anterior de alti alergători de cursă lungă (...)". Cand și când primim mesajele unui nou decalog
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
vorba de o folosire mecanică a ritmului și a rimei, ci de un joc de eufonii și asonante, de o plimbare liberă a degetelor pe claviatură limbii române. Textul apare, de altfel, din punct de vedere tipografic, sub formă de proza. Cu atat mai mare este pentru cititor surpriză de a descoperi în această "proza" fraze melodioase: "SATANA: De, ce să fac? Se pare că tot mai mulți spre mine se îndreaptă, plini toți de pofte și de vicii! Eu mi
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
de eufonii și asonante, de o plimbare liberă a degetelor pe claviatură limbii române. Textul apare, de altfel, din punct de vedere tipografic, sub formă de proza. Cu atat mai mare este pentru cititor surpriză de a descoperi în această "proza" fraze melodioase: "SATANA: De, ce să fac? Se pare că tot mai mulți spre mine se îndreaptă, plini toți de pofte și de vicii! Eu mi-s că gheonoaia, care zboară din pom în pom, tot ciocănind în lemn; dacă
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
acomodate morfologiei stilistice și de atmosfera ale vivacității practicate de un Mihai Sebastian. Adaug imediat, ca să fiu bine înțeles, ca proiecțiile imaginarului sau etalează o problematică numai subiacent evreiască, în rest el fiind strălucit înscris în constantele de trăire ale prozei românești și că discurs, dar mai ales că reflexivitate. Singular, deoarece atacă problematică evreiască din capul locului, mă gîndesc la personajul Baruch Landau din Ghetto veac XX, 1934, cum și la starea de izolare, tipică fenomenologiei excluderii, abordată în dimensiunea
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
sumarului e intitulată chiar Orașul cu poeți și cuprinde pe lînga poeme inedite și cronici la cărțile consacraților, pagini ale tinerilor cenacliști de azi de la Semenicul (remarcabil - Costel Stancu). De fapt tot ce s-a tipărit în acest număr - versuri, proza, critică, istorie literară, traduceri e de la onorabil în sus. Sus fiind, după gustul nostru, poemele lui Ion Chichere, ale lui Andrei Zanca și ale lui Richard Wagner (în traducerea lui Zanca). * Cea de a doua revista Caietele Columna - nr. 2
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17670_a_18995]
-
prozator, întreținînd activitatea de gazetar, remarcîndu-se că un mare avocat. Evident, i se făceau insistențe invitații pentru a intra în activitate politică militanta. Ezita. Cînd, în 1894, la 38 de ani, devine deputat liberal era autorul a trei volume de proza. Dramaturgia să, acea splendită trilogie istorică, va veni mai tîrziu, în 1909 (Apus de soare) și 1910 (Viforul și Luceafărul). Și, oricum, vocația oratoriei manifestată în dramaturgia să, a fost anunțată de oratoria parlamentară. Devenise, deci, în 1884 liberal, intrînd
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
va aștepta pînă la sfîrșitul vieții. Frigul și culorile aproape abisale ale amurgului, la duș, precum și beznă întoarcerii, pe care o pipăiam jucîndu-ne cu hazardul, mi l-au pus în brațe pe Bulgakov, scotîndu-l din memoria afectiva cu toate învelișurile: proza scurtă, român, piese, fragmente de jurnal, scrisori protestatare, comentarii, montările Cătălinei Buzoianu după Maestrul și Margareta, la Teatrul Mic, si Fugă, la Teatrul de Comedie, Cabala bigoților a lui Alexandru Tocilescu de la Bulandra, spectacole de referință. Bulgakov a murit în
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
veioza Carul Mare/ Dorm în mine nebuloase, cu placenta hrănesc sori/ Iar prin vis, prăvalnic zboară, cad comete în ninsori./ Doar în mintea mea de smoala a rămas aprins un led/ E poema somnoroasa, cea în care inca cred." În proza Ceciliei Ștefănescu, ca și în versurile Ioanei Vlasin, apar cețos elemente autobiografice. Luându-și inima în dinți, tânăra autoare face mărturisiri complete în legătură cu obsesiile ei: "...nu am fost niciodată o persoană atrăgătoare. Ba din contră, aș putea spune că de
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
drepte și aproape fără talie și pantofi cu talpă ortopedica." (8eme Jour) Angelo Mitchievici, convins și el că un scriitor trebuie să evidențieze urâțenia lumii din jur, identifică mereu, cu o insistența provocatoare, dovezi ale degradării și promiscuității, într-o proza uneori pitoreasca, dar de cele mai multe ori dizgrațioasa: Îl plesnește ușor peste mâna pe Păsăroi care se scobește în nas, răscolește mucii pe care îi face cocoloașe și apoi le înghite." (Grădini suspendate) Victor Nichifor cultiva, ca poet, o exprimare eliptica
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
intuita, șaiba/ insolubil tronează, dar: inginer clement/ ce crede în apele irisului, analizez/ caractere de firmă, des// compun stupizenia pe calendar,/ îmi storc mintea din care picura viermi" (Epoca LU). Iar Doina Ioanid încearcă, fără succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: "La amiază, piața e goală, străzile se lichefiază. În cofetărie, miros acru. Îmi sorb limonada, balansând piciorul. Vânzătorul dormitează la tejghea. Obloanele cad calcinate. În gang e răcoare. spate lipit de zid. Copilul implantă cuțitul și
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
fi uitate (sau imputate, la o adică, ca argumente pentru un refuz încăpățânat sau un discurs distructiv "par excellence"). Lucrul care mă întreb dacă și-ar fi aflat cu adevarat rostul este mult prea precisă ancorare în concret a ficțiunii. Proza realistă nu presupune neapărat referințe directe la evenimente relativ recente și unanim cunoscute, care au marcat societatea românească în ultimul deceniu. Punerea sub lupa a unei "felii" din viața unei societăți, pentru a obtine, prin extensie, o imagine deslușita a
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
tipic al mentalității. Ca-n timpul revoluției, ca-n timpul mineriadelor din iunie și septembrie, când o masă anosta trebuia să participe la ceva, să facă jocul cuiva, să bulverseze o stare ce era într-un oarecare echilibru". Nucleele de proza autentică există însă, precum cel al înmormântării colonelului Scafa, ca să amintim doar unul dintre ele. Dacă peste vulgaritățile, uneori inutile, se mai poate trece, greșelile de felul "mecanismul interior ce secretează speranța", "Claudia se roși", "minierii", "Matache iasă", "era mulțumit
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
parte din amorul propriu de care dispun e monopolizat de pingeaua ghetelor mele bocanci. Am descoperit că e mare plăcere să călci de-a dreptul prin noroiu cu toata talpă și să nu mai ocolești... Mișcătoare că o pagină de proza solidă, "morometiană" avânt la lettre, este o scenă la Brăila între Vasile Băncilă și tatăl corespondentului sau, pe marginea unei scrisori venite de la Paris: Ei, ce zice?", făcu tatăl tău. O citise cine stie de câte ori dar voiau s-o mai
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
românul 1907 al lui Cezar Petrescu "care trebuie să fie relevat înaintea revoluției lui Rebreanu". Iată o frază curioasă și ușor confuză. Prin revoluție, e oare desemnat titlul Răscoală? Ori Gr. Nandris vrea să spună că Rebreanu însuși a revoluționat proza românească? Ei bine, reaua opțiune critică se confirmă limpede: 1907 respira un suflu dantesc în descrierea situației țărânilor și e asemenea unei tragedii antice în înlănțuirea evenimentelor. Ești în adevăr convins că Ion al lui Rebreanu e țăranul român și
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
niște fete despletite" (D. Anghel - St.O. Iosif, Wagnerism); Față a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde" (Gală Galaction, Crizantemele) ș.a.m.d. Va mai amintiți de C.A. Ionescu-Caion și de poemul în proza pe care il dedicase părului iubitei sale, atrăgîndu-si din partea lui Caragiale calificativul de liric "capilaro-secesionist"? Cu opt ani mai tîrziu (1909), într-o bucată apărută în Viață românească se puteau cîți următoarele rînduri: "îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
autorul ne plimba prin lumi atît de diversificate și întotdeauna cu scopuri declarat epice, dovedind cultură uneori bine asimilată. Ceea ce, orice s-ar zice e o probă de foc, trecută cu bine. Este, prin asta, Rebreanu și un creator de proza fantastică? Probabil că se poate admite și o astfel de ipoteză. Dl Ion Simut are dreptate. Adam și Eva e un roman doctrinar al cuplului etern, preluînd teza indică despre metempsihoza. Sufletul uman, aspirînd spre dragoste, e damnat la migrație
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
întâmplare povestită mai de mult, cu altă ocazie. Dacă l-aș fi cunoscut pe Eliade, poate că aș fi dat fuga să-l văd la Chicago pe patul de suferință. Sincer să fiu însă, nu mă interesa... Cum mă interesa proza lui... “La țigănci”, “Pe strada Mântuleasa”, “Nopți de Sânziene”. Prozatorul din el îmi este atât de apropiat, atât de viu... Ca profesor al religiilor, Eliade nu s-a impus totuși cu vreo descoperire nouă. Dacă nu creezi un sistem filozofic
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
Presupunând că soarta ar fi făcut în așa fel încât să mă duc totuși la Chicago unde era internat și să-l văd, să-i spun ceva, să-l încurajez, poate că și atunci totul s-ar fi învârtit în jurul prozei sale fascinante și pe care, un timp, am și invidiat-o. În orice caz, autorul ei mi se pare uneori... că aș fi fost eu... Fiindcă între prozatori totdeauna există câte o afinitate ascunsă, dacă nu și pizmă. Astăzi, la
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
de neașteptata decizie de a trece de la critică la literatura propriu-zisă, ci și de situarea scrierii în afara sau la confluența mai multor specii narative: roman autobiografic și de formație, memorialistică, eseu asupra istoriei și a istoriei literare a secolului XX, proză de confesiune și de introspecție, și poate și altele. Entuziasmul venea din substanța umană care mustește sub întreaga experiență literară perindată pentru și în autor de-a lungul unui veac, din simplitatea și limpezimea scriiturii, din urzeala deasă a trecutului
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
ar confirma, aș minți dacă aș spune că pura întîmplare sau împrejurări mai presus de mine mi i-a scos în cale. N-o căutasem cu vreo intenție anume pe vînzătoarea aceea, dar faptul că-i făcusem capul mare cu proza mea pare să demonstreze contrariul. Reacția ei a fost în fond o reflexie a agresiunii la care o supusesem și totodată a refuzului meu de a da vreo explicație unui gest imbecil. Îmi interzisesem orice fel de replică, așa cum aveam
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
Un critic experimentat, care se freacă în literatură cam de pe vremea cînd eu mă luptam cu butoaiele ca și cu ursul, a spus că a citit săptămîna trecută în “Libertatea” un reportaj mult mai interesant și mai viabil literar decît proza citită de mine. A ținut de asemenea să-și exprime indignarea spunînd că el vine la acest cenaclu tocmai din Mărgeanului, ca să vadă și să audă citind scriitori cît de cît profesioniști. Cine face selecția textelor ar trebui să aibă
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
de scris romane, intuiția lui, așadar, a dus la constatarea că aceste personaje nu numai că nu merită să trăiască printre oameni (ei vin aici ca să cerșească și să fure, precum țiganca aia murdară cu plozii ei murdari, iar în proza citită în cenaclu era vorba despre români ajunși în Occident care făceau cam tot așa ceva), dar nu-și justifică locul nici într-un text literar. Chiar dacă nu l-am citat exact, sînt foarte sigur că am păstrat intact spiritul discursului
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]