3,653 matches
-
Dar simțim că ne prăbușim cînd citim părerea altora, că iubirea poetului era exclusiv carnală, quasi animalică și cînd iubita lui nu era decît un obiect de plăcere. Cu această interpretare a venit mai întîi G. Călinescu: "Oameni și insecte, îmbătați de codru și lac, simboluri ale dospirii fecunde, vin să se împreuneze, după un rit inconștient și milenar"52; Natura ațîță dorința de împreunare. Ea este Edenul, locul sexualității, de aceea poetul își strigă acolo femeia"53; "Intimitatea eminesciană nu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau, dimpotrivă, comprimarea dimensiunilor firești ale obiectelor și ființelor din raza sa vizuală. "Acolo unde alți poeți ai generației lui comprimă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea internă ("Dar eu retras într-o broască țestoasă/ cu bătrânul rege petrec/ ne îmbătăm/ ne batem prietenește pe/ burtă ne scoatem unul altuia din cap/ gărgăunii./ Apoi fiecare îl numără pe celălalt/ și mereu ies mai mulți" Scenă). Această propoziție nietzscheană, rimbaudiană ș.a.m.d. mereu ies mai mulți justifică, natural, și temeritatea actantului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
capul în jos, iar un Fluture cap-de-mort scheaună, jalnic, peste orașul acoperit de "pânza neagră, croncănitoare" a ciorilor Stradelă; camera se ascunde și apoi "plânge că s-a rătăcit/ în alte camere ca într-un labirint" Camera ascunsă; câinii se îmbată în naos de mirosul sfinților, pe care încearcă apoi zadarnic să-l recupereze Căutare; întunericul se îmbolnăvește și pleacă, înfundându-și jobenul pe ochii mărturisind neputința Forme, în timp ce orbul râu Lethe se plimbă, încălțat în pantofi de mort, pe stradă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lume/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul/ lin pornit și-ncheiat lin/ ca-ntr-o șoaptă de amin... // eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin/ unde-n vin găsesc venin /eu de-acuma nu mai vin...// unde vin găsesc venin...// nu-i mai știu nici cui mă-nchin,/ pe ce perină mă-alin, /nu-i mai ști cum mă clatin/ ca frunzuca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și reflectă lumina zilei în miile lui de fărîme strălucitoare. Balzac, Crinul din vale, pp. 93-94 După această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație, naratorul adaugă un comentariu care explicitează semnificația: (15') Ce femeie, îmbătată de mireasma Afroditei ascunse în paragină, n-ar pricepe belșugul de idei smerite, dragostea asta albă, tulburată de porniri nepotolite, și această dorință purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
religios". În orice caz, în acest punct, Lupasco părăsește lumea filosofiei pentru a scrie ca un poet: "această teofizică energetică este un fel de interagresiune muzicală în sînul căreia defilează, confundate, toate durerile și bucuriile ca niște umbre care te îmbată". Ultimele cuvinte ale părții scrise de Lupasco în cartea Omul și cele trei etici ale sale pot lovi din plin spiritele conformiste: Există, pentru mistic, un orgasm al lui Dumnezeu. Această a treia etică religioasă este însăși etica iubirii"3
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. - Potirele lor au fanatici - Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea rară. (Alexandru Macedonski, Rondelul crinilor) 1.Transcrie doi termeni neologici. 2.Exemplifică, prin două enunțuri, omonimia cuvântului pară. 3
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea rară. (Alexandru Macedonski, Rondelul crinilor) 1.Transcrie doi termeni neologici. 2.Exemplifică, prin două enunțuri, omonimia cuvântului pară. 3.Explică prezența cratimei în structura mă-mbătară. 4.Evidențiază expresivitatea unei enumerații. 5.Notează două particularități ale rondelului. 6.Precizează tipul de lirism prezent în poezie. 7.Prezintă două elemente simboliste existente în text. 8.Comentează semnificația titlului, în raport cu textul literar. 9.Ilustrează, în 4-6 rânduri, două
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Gardner, 2012, p. 42) 5.6. Școala și spațiul public Un copil ignorat de mamă își poate suge îndelungat degetul mare de la mână, mai târziu, ajuns la școală, poate mânca fără să-i fie foame (compulsiv), poate fuma, se poate îmbăta sau își poate roade unghiile etc., orice pentru a umple vidul programat prin orar. Activitățile de acest tip sunt repetitive, registrul lor fiind fatalmente limitat, motiv pentru care le practicăm îndelung în goana după stimuli, cu riscul maxim de a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care țineau cele șapte potire, a venit de a vorbit cu mine, și mi-a zis: «Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari care șade pe ape mari. Cu ea au curvit împărații pămîntului; și locuitorii pă-mîntului s-au îmbătat de vinul curviei ei!»” La 17,15 făcătorul de scorneli nu vrea să ne mai chinuie mintea și ne spune ce trebuie să înțelegem prin ,,ape mari”. Apoi mi-a zis: «Apele pe care le-ai văzut, pe care șade
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
zece coarne și fiecare cu numele ei de hulă. Femeia era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare iar în mînă ținea un potir de aur plin cu spurcăciunile și necurățeniile curviei ei. Ea era îmbătată de sîngele mucenicilor și sfinților lui Iisus, faptă care i-a fost iluminatului Ioan de mare mirare. Geții aveau steagurile lor sub forma unor balauri de diferite culori iar Arian Flavius(95-175) îi descrie foarte viu în lucrarea Arta tacticii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
vous laisse rien dans la main. Elle ressemble à ces verres de champagne où tout est mousse". Metaforă ne pare deosebit de reușită, femeia pariziana având toate efectele acestei băuturi de ocazii mari: efect de surpriză strălucitoare care nu durează, dar îmbată și promite. Această constatare lucida nu îl împiedică pe protagonist să se lase din nou sedus, după divorț, proiectând perspectiva picanta a unui adulter cu fosta soție. Acest detaliu, pur parizian, vorbeste despre dorința permanentă de transgresare a canonului. Este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
e animată de la bun început de o muzică repezită, burlesque, în derâdere. Sticle înspumate. Din nou bărbații, halbele, țigările, femeia care trăncănește în gura mare. Imaginea începe să se clatine ca și cum operatorul sau chiar aparatul de filmat s-ar fi îmbătat. O ia razna, zboară peste stradă, cade pe o firmă „Icoane și lumânări”, se avântă în înaltul unei biserici, coboară pe fronton, unde e așezat portretul lui Lenin, coboară până în pavaj, urcă din nou pe turlele bisericii, după care pică
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fumează, nu bea, nu este un chefliu, nici fustangiu. Cu excepția câtorva obișnuite aventuri „ofițerești”, nedezvoltate, el rămâne îndrăgostit de logodnica sa Marta. Popovici îl pune pe Bologa să fumeze încă din primele secvențe. Îl pune să bea, chiar să se îmbete. Îi lipește o scurtă împerechere cu o curvă de lux, Roza Ianoși, partea cel mai prost scrisă și interpretată (de Rebengiuc și Gina Patrichi) din filmul lui Ciulei și Popovici. Pe scurt, îl „laicizează” cu sârg. Or, planul final și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
desbat. Ca să-mi faci trupul mlădiță / Și obrazul iconiță / Și vârfuțul limbii mele / Să-l faci fagure de miere, / Cu mine cine-o vorbi / Cu de miere s-o îndulci, / Cu mine cine va sta, / Cu de vin s-o îmbăta / Și de-aici n-o mai pleca. / Apă, apă, eu te bat, / Eu te desbat! Luați fetelor, și beți, zăboviți și-o să vedeți! / Apă, dulce mergătoare, / Pe sub lună, pe sub soare, / Pe sub cetină de brazi, / S-aduci mândri feciorași. / Apă, apă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din piatră ai crescut, / cu nor te-au bătut, / trei picături din tine au căzut... / una de vin, / una de lapte / și alta de venin; / cel de-a băut laptele s-a săturat, / cel ce-a băut vinul s-a îmbătat, / iar cel cu veninul a crăpat; / așa să chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Un viciu mic Întrece În eficiență o mare virtute.” (Emil Cioran) Pentru că „viciul”este mai contagios, decît „virtutea”. Este mai contagios, deoarece succesul adus de „păcat” este imediat, pe cînd cel adus de virtute este Îndepărtat. De aceea, „păcatul” te Îmbată, te copleșește, te prinde În mrejele lui. În schimb, pentru a obține succesul virtuții trebuie să te supui insomniilor conștiinței, trebuie să te Înarmezi cu răbdarea „Înfrânării”. Cu toate acestea, deși succesul adus de păcat este atrăgător, el este În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care-i pe tron, năzuiește la cer” („Pañcatrantra). Nu mai puțin ilustrative sînt proverbele populare: „Avarului Îi lipsește tot atît de mult ceea ce are, ca și sărmanului ceea ce nu are”; „În pahar se Îneacă mai mulți decît În mare”; „Ambiția Îmbată la fel ca vinul”; „Lăcomia este o sclavie veșnică” etc. * „Cel mai rău conducător este acela care nu se poate conduce pe sine Însuși.” (Cato) Despre cel incapabil de a se conduce pe el Însuși Baruch Spinoza spunea: „Numesc sclavie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cineva am osândit sau m- am mărit sau m-am trufit sau m-am mâniat sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi sau răzvrătire am cugetat sau prea m-am săturat sau m-am îmbătat sau nebunește am râs sau ceva rău am cugetat sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima sau ce nu se cade am grăit sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
șofran cu trandafir pisat să mesteci (amesteci) cu miere și să pui la ochi. Să se facă omul frumos la față, tânăr: unt de gâscă și unt de vacă să topești și să te ungi pe față. Să nu se Îmbete omul: să bea oțet că se va trezi. Alt leac: să roadă cocean (cotor) de varză sau migdale amare, că nu se va Îmbăta. Să nu i se facă omului sete: albuș de ou cu apă rece să bea. Să
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
gâscă și unt de vacă să topești și să te ungi pe față. Să nu se Îmbete omul: să bea oțet că se va trezi. Alt leac: să roadă cocean (cotor) de varză sau migdale amare, că nu se va Îmbăta. Să nu i se facă omului sete: albuș de ou cu apă rece să bea. Să nu-și lepede pomul roadele: rădăcină de crin să spânzure pe stâlpari sau crengi și poamele nu vor cădea. Să nu ți se facă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
iei iarbă dulce și sămânță de marole (salată), să fierbi cu vin și să bei. Pentru scurgeri de sânge: frunze de măsline să ții În gură, să pisezi rădăcină de bujori și să bei cu vin. Pentru să nu te Îmbeți: să faci scrum (praf) de piatră acră și să-l bei cu apă, un pahar. Când se va strica omul la stomac: să mănânce migdale și să ia cimbru, să-l pună Întro oală cu apă, să fiarbă bine și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
zboară‐n larg de zări Și mă aștepți cu dor, cu nerăbdare; Eu știu ce‐nseamnă ‐ aceea așteptare. Și voi veni, că așteptarea ta 178 Mă va aduce‐n sat în pragul serii Și nu de vinul nou m‐oi îmbăta, Ci doar de sfântul ceas al revederii. Sărutul nu‐i un obicei urât; E o‐nchinare‐ n prag de simțăminte. Și noi ne‐om săruta‐ ndelung, încât De printre stele‐ n purpurii veștminte O să ne strige luna înciudată: ‐ Hei, voi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și să așternem pe hârtie numai ce‐i al nostru. Că zicea Emil Gârleanu în numărul 3 al revistei: „... Căci, d e ce, spre pildă, am 324 cânta florile portocalului, căruia nu i‐am văzut decât fructul, când zarzării ne îmbată primăvara cu parfumul ninsorii lor de flori? De ce am căuta să simțim murmurul Gangelui, când ne șoptește atât de tainic și de aproape izvorul a scuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunăr ea de vale? Sau
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]