KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

fi dacă ne-ați spune câte ceva despre dumneavoastră, Rra? Apoi, ceva mai încolo, ne putem întoarce la întrebarea asta care vă tulbură atât de rău. Asistenta mea o să ne facă o ceașcă de ceai mai întâi și o s-o bem împreună. Domnul Badule încuviință din cap bucuros. Era în pragul lacrimilor, iar Mma Ramotswe știa că ritualul ceștilor de ceai fierbinți ținute între palme va face cumva ca povestea să curgă de la sine și-l va liniști pe bărbatul acesta încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
mine acasă. Casa mea e mai... Se opri, dar el nu se supără. Știu că locuința din Zebra Drive e mai confortabilă, spuse el. Și le va fi mai bine dacă ai tu grijă de ei. Se întoarseră la copii, împreună, împăcați. — O să mă însor cu doamna aceasta, îi anunță domnul J.L.B. Matekoni. În curând o să fie mama voastră. Băiatul fu foarte surprins, dar fetița își plecă ochii respectuoasă. — Mulțumim, Mma, spuse ea. Vom încerca să fim copii buni. — Asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
un ambient familiar - în timpul unei discuții pașnice dintr-o casă modestă, în timp ce oamenii obișnuiți își văd de treburile lor la o aruncătură de băț. Domnul J.L.B. Matekoni își dădu seama că ceva nu-i în regulă. Venise să ia masa împreună, să-i povestească despre vizita pe care o făcuse ceva mai devreme la închisoare, la menajera lui, și remarcă imediat că ea este cu gândul în altă parte. La început nu zise nimic; îi povesti, mai întâi, despre menajeră, sperând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de nebunii unde mergeam să fim singuri, o colibă situată dincolo de terenul cultivat. O foloseam ca depozit de furtunuri, sfori, chestii de-astea. Era însă și un loc foarte bun pentru întâlnirile unor amanți. În noaptea aceea eram în colibă împreună. Era lună plină și era destul de multă lumină afară. Dintr-o dată mi-am dat seama că lângă colibă-i cineva și m-am sculat. M-am strecurat spre ușă și am deschis-o încetișor. Afară era americanul. Nu purta decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
să semene cu diamantele. Sunt aproape ca originalul. Când se întoarseră, Carla și americanca stăteau una lângă cealaltă, iar figura femeii mai în vârstă exprima pace, aproape bucurie, ceea ce-i spunea lui Mma Ramotswe că își atinsese scopul. Băură ceai împreună, doar privindu-se una pe cealaltă. Băiatul avea un cadou pentru bunică, o bucată de steatit pe care o sculptase chiar el. Ea îl primi și îl sărută cum ar fi făcut orice bunică. Mma Ramotswe avea un cadou pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, și cele cu voie, și cele fără de voie... și să-l așeze alături de cei drepți... În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh, amin... - Amin! fac semnul crucii. - Îndoliată adunare, dacă tot suntem aici împreună, lângă acest stejar, poate cineva dintre dumneavoastră dorește să spună câteva vorbe despre răposat, să ni-l reamintim înainte de a-i întoarce în țărână trupul cel pieritoriu. Țărână din țărână... Cine dorește să vorbească? Hai, cine? Contabilul se-ntoarce: - Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
încearcă un timid „Vive la France!”. - Mă bucur să mă aflu aici, într-o capitală a francofoniei, într-o capitală a culturii, care rămâne pentru noi un punct important pe hartă, aproape de strada care poartă numele generalului Berthelot, să celebrăm împreună, prin această ascensiune, deschiderea Zilelor Francofoniei... Aplauze și mai firave. Primesc flori și se îndreaptă, pe covorul întins, spre scărița balonului. O țin doi soldați. Excelența Sa urcă lejer, cu haina descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ce faci pe-aici? Te știam plecat... - Ei, profesore, ne-au îmbarcat nemțălăii și ne-au trimis pachet acasă. M-au și prins din cauza unui nepot... Un gușter... A intrat arabelu’ într-o casă a unora mai baștani, o ginisem împreună, da’ s-a dus el singur, că i se umflase rânza-n el. A intrat, credea că nu-i nimeni acasă, dar era baba, a aprins lumina, l-a prins chiar pe scară și s-a apucat să-l bată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori jucând table. Dacă n-au venit ăia cu țevile de două săptămâni? Drumul de întoarcere, americanul s-a hotărât să se îndrăgostească de mine după clipele de neuitat petrecute împreună și, dup-aia, chiar și de România. «Aveți o țară frumoasă!» zice. P.S.2. Dă-mi, te rog, un semn, să-mi aduc aminte că nu vreau să emigrez! Sara.” - Domnu’ profesor, mă agață administratorul de cum ies pe ușă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
facem sfântu’ maslu. Dar nu erați acasă, am pus de la mine... Mă caut prin buzunare și-i dau. Pe esplanadă, o trupă îmbrăcată în portocaliu, cu șepci tot portocalii, suflă în țignale și împarte trecătorilor pliante. - E timpul să construim împreună viitorul! Partidul nostru luptă împotriva corupției! Viitorul nostru - o casă comună! Putem tăia capetele hidrei! Acum ori niciodată! Partidul nostru este un partid de oameni energici, de oameni curați! Partidul nostru privește spre viitorul fiecăruia dintre voi! Partidul nostru vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am descântat până-n zori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
impozitele noastre, ale mele, ale tale, ne hotărăsc viitorul! Dacă aș putea, le-aș interzice dreptul de vot! Mă așteaptă o scurtă prelucrare politică, Relu vrea și el votul meu. Refuz un tricou albastru c-o casă stilizată, „Viitorul nostru împreună”, și-un balon cu trandafiri. - Ștefane, ar trebui să vii pe la partid. Nu se poate să vă dați așa deoparte cu toții, nu vă interesează politica, nu vreți... Și cine-o să mai construiască țara asta? Cine? Pe urmă, gândește-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pașii, sună ciudat pe caldarâm, o clădire înaltă, de o austeritate romană, de-acum n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială că se Îndepărtaseră definitiv, se tîrÎ pe nisip spre șalupă, Încercînd să facă În așa fel Încît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le arătă pistoalele grele, lămurind dintru bun Început cine era unicul stăpîn cu autoritate pe insula aceea, și pronunță sentința, pe un ton care nu admitea nici un fel de replică: - Dacă vă prind Împreună, am să trag la sorți, o să-l ucid mai Întîi pe unul dintre voi, iar celorlalți o să le tai degetele... Tu, de colo! Arată-le francezilor ce degete Îți lipsesc - așteptă pînă cînd Mendoza ridică mîna, arătîndu-le falangele amputate, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
dintre voi doi, nu-mi pasă care, trebuie să moară. - Asta e o mîrșăvie! protestă Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători și că s-ar fi putut Întîmpla ceva cu răpitorul lor și n-ar mai fi venit niciodată să-i elibereze. Acelea erau aproape singurele momente În care cei trei se aflau Împreună, o ocazie ideală pentru a se arunca la unison asupra călăului lor și a sfîrși cu el o dată pentru totdeauna, cu toate că vreunul dintre ei ar fi pierit În temerara Încercare, dar Oberlus era la rîndu-i foarte conștient de acest fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Diego de Ojeda, moștenitorul uneia dintre cele mai mari averi din Quito. - De asta nu-mi pasă, răspunse el sec. Vreau să știu cine era pentru tine... Erați căsătoriți? - Nu. Nu eram. Iar aceea trebuia să fie prima noastră noapte Împreună. - Îl iubeai? - Da. - Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cap că grecii ăia erau cu toții pe jumătate femei... El o privi cu mirare: - Ce vrei să spui? - Exact ce-am spus. Că se culcau unii cu alții, și de aia le plăcea atît de mult să plece la război Împreună. Iguana Oberlus păstră cîteva clipe tăcerea, amintindu-și ceva, În timp ce se uita cum exemplarul din Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha era cu totul mistuit de flăcări. - Pe ultimul meu vapor i-au prins pe doi muși Împreună, spuse el În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
plece la război Împreună. Iguana Oberlus păstră cîteva clipe tăcerea, amintindu-și ceva, În timp ce se uita cum exemplarul din Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha era cu totul mistuit de flăcări. - Pe ultimul meu vapor i-au prins pe doi muși Împreună, spuse el În cele din urmă. Erau foarte tineri, dar căpitanul Harrison a poruncit să fie legați fedeleș, față-n față, și i-a atîrnat de bord, cu picioarele În apă, pînă i-au mîncat rechinii. Doamne, cum mai urlau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Manus mi-a arătat o insignă în portmoneu. Acasă avea un pistol. Era detectiv și se descurca foarte bine la Moravuri. Asta era o trebușoară de mai și decembrie. Manus avea douăzeci și cinci de ani și eu optsprezece, dar am ieșit împreună. Asta-i lumea în care trăim. Odată, am mers cu barca, iar el și-a pus un costum de baie mulat și orice femeie deșteaptă ar trebui să știe că asta-nseamnă cel puțin bisexual. Prietena mea cea mai bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
pus un costum de baie mulat și orice femeie deșteaptă ar trebui să știe că asta-nseamnă cel puțin bisexual. Prietena mea cea mai bună, Evie Cottrell, e manechin. Evie zice că oamenii frumoși n-ar trebui să iasă niciodată împreună. Împreună, pur și simplu nu atrag suficientă atenție. Evie zice că atunci când sunt împreună are loc o-ntreagă modificare a standardului de frumusețe. O intuiești, zise Evie. Când amândoi sunteți frumoși, nici unul dintre voi nu e frumos. Împreună, ca pereche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
un costum de baie mulat și orice femeie deșteaptă ar trebui să știe că asta-nseamnă cel puțin bisexual. Prietena mea cea mai bună, Evie Cottrell, e manechin. Evie zice că oamenii frumoși n-ar trebui să iasă niciodată împreună. Împreună, pur și simplu nu atrag suficientă atenție. Evie zice că atunci când sunt împreună are loc o-ntreagă modificare a standardului de frumusețe. O intuiești, zise Evie. Când amândoi sunteți frumoși, nici unul dintre voi nu e frumos. Împreună, ca pereche, sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
că asta-nseamnă cel puțin bisexual. Prietena mea cea mai bună, Evie Cottrell, e manechin. Evie zice că oamenii frumoși n-ar trebui să iasă niciodată împreună. Împreună, pur și simplu nu atrag suficientă atenție. Evie zice că atunci când sunt împreună are loc o-ntreagă modificare a standardului de frumusețe. O intuiești, zise Evie. Când amândoi sunteți frumoși, nici unul dintre voi nu e frumos. Împreună, ca pereche, sunteți mai puțin decât suma părților. Nimeni nu e observat, nu mai e. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]