4,849 matches
-
care dă unitate operei, dar și altele secundare iscate, de exemplu, de alerta cuplului Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem că nu sunt considerați membri de marcă ai partidului lor, pe care îl apără cu fanatism, sau de apariția lui Dandanache, care încurcă situația. Repetiția este asigurată prin revenirea cetățeanului turmentat, a cărui apariție nu rezolvă conflictul până în momentul când este găsită scrisoarea. Originalitatea comicului lui Caragiale ține de combinarea inimitabilă a tuturor mijloacelor artistice. Teatrul lui Caragiale, neegalat până azi, se impune
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Aseară trebuia să vorbesc cu Ventura în foaier la teatru în privința piesei. Două ceasuri am fost paralizat de timiditate, la gândul că din cauza surzeniei convorbirea se va încurca. La Cameră am evitat pe Mavrodi și altă lume din aceeași cauză. Nu mai am nici o perspectivă. Într-o țară în care oamenii sunt conduși numai de capriciul bestialității lor, nu pot spera nimic. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a discutat adesea filozofie cu Wittgenstein, a făcut următoarea observație caracteristică: „Când studenții citesc pentru prima dată Tractatus-ul, sunt adesea impresionați și simt că acesta este genul de lucrare pe care sperau să o găsească. Dar apoi, foarte adesea, sunt încurcați și simt că nu pot progresa.“6 Cel care nu va înceta totuși să spere că poate înainta se va îndrepta spre lucrările comentatorilor. Citind cu spirit critic mai multe asemenea lucrări, începe să se îndoiască de faptul că o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se pare o monstruozitate, ci, dimpotrivă, o frumusețe. Așadar, în sînul noii omeniri, ideea estetică a devenit tulbure (s.n. - E.I.). Temelia morală a societății (luată din pozitivism) nu numai că nu dă rezultate, dar nici nu se poate defini, se încurcă în dorințe și idealuri“2. De aici rezultă că, dacă a fost pervertită, frumusețea, din instrument al salvării, devenit obiect al salvării, pentru că, la origine, această idee trebuie să fi fost cristalină. Șatov, în Demonii, rezumă „ideea principală“ a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult doream în bulioane/ Să lenevesc, visând sub celofane" Elegie; " Fecioarele se încurcau în gene,/ Motanii se frecau de damigene/ Și ne era la toți atât de lene!" Cântec naiv). Proiectat într-o lene legendară, poetul recurge la stupefiantele ficțiunii", observa, referindu-se la volumul de debut al lui Emil Brumaru, Valeriu Cristea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau întunecate realizate în nuanțe aflate la jumătatea drumului dintre neculori; roșul luminează incitant pagina de carte veche și orientează subliminal către o dimensiune alternativă; o dată sau de două ori, lumina este și galbenă, o cromatică neutră care nici nu încurcă, nici nu edifică; ilustrare pentru o teorie a secundarului, însă, dacă nu treci de galben, nu ajungi la roșu, apoi la roș. Când personajul este pe pragul dintre epoci, trecerea este luminată în roș16. (S5b)...cerul de înserare era deasupră-i
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unui dublu sau proiectată direct. Direct sau nu, autoportretele au întotdeauna un caracter defensiv. Ascetul de bibliotecă, hipersensibil, nu este un egolatru, sau cel puțin neagă că ar fi, dar își dorește, își iubește și își cultivă celebritatea, nu se încurcă în ițele modestiei, pentru că își cunoaște cota intelectuală de excepție" (p. 64). După cum se poate observa din analiza noastră de până în acest punct, perspectiva criticului asupra problemei autorului evoluează de la o viziune descriptiv-neutră (autorul-imagine) la una "angaja(n)tă" ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dacă introducem o cotă față de suprafață piesei, obținem dimensiunea de 36mm, în ciuda faptului că noi am introdus 35mm pentru lungimea aripii/îndoiturii. Acest lucru se datorează razei îndoiturii, rază de 1mm. Am precizat acest lucru pentru a nu va încurcă, în măsura în care veți introduce niște dimensiuni PMI. Dacă totuși doriți că dimensiunea aripii îndoite a piesei să fie de 35mm, față de planul superior al piesei, atunci această dimensiune este editabilă și o putem face de 35mm. - la pasul următor, trebuie sa
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
i se înăsprește din nou. Se aude slab, " Am înțeles, domnule general!" Un soldat tînăr, cu pușca în mînă, urcă panta gîfîind, lac de apă. Domnule locotenent, eu am strigat 'stai'." Ofițerul se apropie și-l privește îndelung, în tăcere. Încurcat? Întoarce capul, face cîțiva pași și se culcă la pămînt, printre copaci, peste covorul gros de frunze veștede. "Vino aici." Soldatul se apropie și se așează lîngă superiorul său. Locotenentul îl servește cu o țigară, soldatul îi mulțumește. Ducînd țigara
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mi se încarce pistoalele, la armurierul cutare. Articolul 1342 din Codul Penal e limpede, merit moartea și o astept. Judecătorul, mirat că i se răspunde astfel, voi să-i pună mai multe întrebări, ca să-l facă pe acuzat să se încurce în răspunsuri." După ce-și vine în fire, își analizează fapta și scrie o scrisoare domnișoarei de La Mole, cerîndu-i iertare și poruncindu-i să-și găsească o partidă bună de căsătorie la un an după moartea sa. Cînd temnicerul îl
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tăietorilor de sare specializați n.ns. D.V.) este anevoioasă, dar permisă de abundența mineralului constata el; chipul săpării este greșit [...], într-un loc strâmt sunt grămădiți pre mulți lucrători, care, fără rânduială științălnică și privighere, lucrează fără plan și se încurcă și împiedică între dânșii. Toate lucrările se fac fără întrebuințarea mijloacelor tehnice și numai cu osteneala și opintirea puterilor omenești"10. O oarecare ordine în cadrul procesului de producție ar fi fost posibilă, după aprecierea sa, prin unificarea gropilor aflate atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lung, renta consumatorului. Temelia operei sale se sprijină pe doi iluștri economiști: clasicul Ricardo și colegul de breaslă, Jevons. Marshall încearcă să demonstreze că Ricardo nu a fost adeptul teoriei valorii-muncă, fiindcă, dorind să explice valoarea prin muncă, s-a încurcat în propriile raționamente. Ricardo ar fi admis ideea de muncă drept izvor al valorii pentru "epocile primitive", și nu pentru "epocile avansate ale civilizației", unde "munca de calitate diferită este remunerată diferit", iar în "calculul costurilor de producție ale mărfurilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
după reținere (Daily News), fie indignîndu-se de punerea sa în libertate (New York Post: "broscoiul a scăpat"). Așa cum spune omniprezentul filosof Bernard-Henry Levy, prieten al lui DSK, presa a creat un soi de tribunal al Opiniei care, spre deosebire de celălalt, nu se încurcă nici cu indicii, nici cu dovezi, nici cu mărturii, dar reușește să creeze o masă de presiune extraordinară asupra întregii opinii publice, implicit a judecătorilor, ajungînd deci să influențeze deciziile celuilalt tribunal, cel adevărat. S-a creat astfel foarte repede
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plagiat, în cealaltă de o dimensiune creativă suficient de importantă ca să nu mai fie automată trimiterea la opera originară? Și dacă s-ar întîmpla ca timpul linear să dispară din istoria omenirii, sau dacă un trickster s-ar amuza să încurce datele, cine ar mai fi în stare să reconstituie începutul, să identifice fără greș sursa de inspirație? Urmărind, să spunem, evoluția unui ciocan din epoca de piatră pînă în timpurile moderne, oricît de amestecate ar fi exponatele, refacerea unui parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un tată pentru mine, în sensul de creator", îi definește el rolul central în viața sa. Alături de Foucault, Lindon simte că-și poate reechilibra viața și înfrunta tatăl. În acest al nouăsprezecilea roman al său, fiul umblă pe cărări complicate, încurcă ițele și o ia adesea pe arătură, un mod personal de a regăsi, oblic, o tandrețe refuzată prin intermediul relației pasionale cu un alt bărbat. Nuanțele iubirii se combină cu șiretenii și subterfugii menite să frîngă, ușor, tabuuri și intoleranțe, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fiind al său. În ce-l privește pe Maxime Roussy, proiecția eu-lui este narativă ; recurgerea la o identitate fictivă nu e deloc nouă, ceea ce este inedit, în schimb, e disoluția acestei identități fictive, abia stabilizată, într-o identitate virtuală, ce încurcă complet pistele. Ca în celebra parabolă a lui Zhuăng Zhōu: înțeleptul visează că e un fluture, iar cînd se scoală, se întreabă dacă nu cumva un fluture a visat că e Zhuăng Zhōu. În felul lor, fiecare din acești scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ar omorî. Plus că nici ea nu s-ar putea despărți de ei. Ar mai muri o dată de dorul lor în mormânt. Dacă n-ar fi fost copilașii... Magdalena Ursu avea douăzeci și nouă de ani, bărbatul i s-a încurcat cu cea mai bună prietenă a ei, au fugit, i-a făcut și ăleia un prunc, acum s-au mutat undeva pe un șantier. Florin era un betonist bun, pentru el nu era nici o problemă să-și găsească o slujbă
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
insistă chiar pe ideea absurdă că ați fi fost colegi de liceu că erați amândoi morți-copți după aceeași puștoaică (dintr-a IX-a B) încet încet ți se face rușine simți cum îți ard obrajii (exact ca în copilărie) Îndrugi încurcat scuze tot mai cețoase mai puerile îi strigi că peste două minute îți pleacă ultimul tren ,,salut bătrâne''mai prinzi din fugă aceste ultime vorbe guturale molfăite între gingiile știrbe apoi trenul se urnește taie acum câmpii aiuritor de albe
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
lasă-mă să plec! Mefisto: Nebun bărbat, Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat! Un an ziceai să-ți dau? Poftim, o mie! Du-i, dacă poți, pe toți în veșnicie... Goethe (apare, abia stăpânindu-și mânia): îmi încurcați prea rău filosofia! Plecați și-mi mai citiți o dată cartea! E dragostea mai tare decât moartea! I-am prea gustat dulceața și amarul! Acum când toți deplâng octogenarul, Cu ea în brațe vreau să trec hotarul... Faust (revine): Care hotar
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
asigur, nu e plagiat, cum s-ar fi exprimat un nu mai știu care!). Un răspuns Însă a cărui luciditate „Una e să vrei și alta e să fii!” te duce la demență (mai ales când, cu vârsta, „ți se Încurcă ițele”, adică, mai pe românește, ți se mai Împuținează mințile, În condițiile, În care, cândva, le-ai mai și avut!). Până aici, mai nimic deosebit! Încă nu am puterea de a absolutiza banalul! Trebuie să fii omul dracu, sau să
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
Ornamentele de piatră ale ferestrelor erau crăpate și roase. Tabla roșie a acoperișului se decolorase cu vremea". Înăuntru, vizitatorul se pierde într-un adevărat labirint domestic, care spune multe despre firea defunctului proprietar: "o mulțime de coridoare, cămăruțe și cotloane încurcau drumul și întârziau pașii". În descrierea cvasi-balzaciană a interiorului, surprinde mai ales prezența unui veritabil muzeu, haut lieu al entomologiei, adăpostit cu generozitate de vintrele conacului. Sunt, aici, pagini de prozopoem al fascinantului repulsiv, enumerațiile substantivale anticipând superbele deliruri teratologice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ajuns să fac regie de emisie pentru emisiuni transmise live, la ZDF. În ce măsură v-au ajutat studiile din facultate? Din punct de vedere al practicii, în niciun fel, dar bagajul cultural mi-a folosit, mie, personal, deși uneori te poate încurca. Mi-a dat o anumită sensibilitate pentru anumite teme. Am dorit să intru cât mai repede în regie, unde am făcut emisiuni de o oră. Trebuia să lucrezi foarte exact, cu o echipă numeroasă. Am pornit în acest program cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
privește orice societate, indiferent de regimul politic. Cum ați lucrat cu producătorii străini? Cu producătorii străini a fost destul de dificil, ca să fiu cinstit, pentru că nu erau niște producători foarte experimentați. Acum mă întreb dacă niște producători experimentați s-ar fi încurcat cu mine. Oricum, ei aveau proiectele lor. Erau niște new comers din Germania, care încercau să prindă un proiect mare ca să-și facă un nume și să câștige niște bani. Intermediarul meu a fost Răzvan Georgescu, care era producătorul filmului
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
hărnicie și își susținea „conferința” sau „referatul”. La murdăriile ideologice pe care le conțineau aceste două fițuici ultrabolșevice, ne putem lesne imagina ce calitate aveau „materialele” oratorilor. De aceea, probabil, și participarea tineretului nealiniat politic era pe măsură, adică nulă. Încurcându-se în hățișurile limbii române, Bighiu le pritocește în continuare astfel: „... în județiana noastră nu s’a editat material cu caracter politic-cultural decât momente politice (?!?, n.n.)”. Prin urmare, nu s-a editat dar s-a editat! Căinându-se de lipsa
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Pruteanu; Plasa Vaslui - în curs de reorganizare”. Este demn de remarcat faptul că în materialele anterioare l-am regăsit pe tov. Mihai Chimu și la Tineretul Progresist, ca responsabil al „resortului țărănesc”. E de mirare cum acești indivizi nu se încurcau în atâtea „responsabilități”. „Reorganizarea” la care se referea Cotruță nu era altceva decât schimbarea firmei „Tineretul Plugăresc” în „Organizația Tineretului Sătesc”, în totalitate controlată, din 1948, de către comuniști. În aceeași perspectivă, tov. secretar mai nota: „...s’a reorganizat Tineretul Plugăresc
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]