13,635 matches
-
istoric al culturii, M. descoperă și editează circa o mie de documente și scrie sute de studii, articole, recenzii, note de lectură. În centrul preocupărilor sale stă trecutul Moldovei, cu accent pe partea ei din stânga Prutului. Pentru istoria literară interesează îndeosebi scrierile despre personalități ale zonei, despre circulația manuscriselor și a cărții vechi românești (cum sună titlul unei serii încredințate Institutului „A.D. Xenopol”), precum și adaosurile substanțiale la bibliografia literaturii române vechi. De un ecou aparte s-a bucurat lucrarea Tipărituri românești
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
folosit ca surse atât scriitori occidentali cât și orientali, însă evenimentele din istoria Bisericii, mai ales a celei orientale, capătă o tot mai mare importanță în raport cu cele din istoria politică. Și orizontul geografic este destul de restrâns pentru că scriitorul se focalizează îndeosebi asupra propriei patrii și în al doilea rând asupra Constantinopolului căruia, de altfel, Africa îi aparținea încă din vremea recuceririi bizantine. În partea consacrată ultimilor ani (555-565), Victor inserează în Cronica sa și informații cu caracter personal. Bibliografie. Ediția: NGH
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conducerea unui comitet. În caseta redacțională din numărul 5/1936 se menționează că G.A. este „ediția pentru popor a ziarului «Națiunea română»”. De la numărul 51/1933 subtitlul devine „Organ al Partidului Național Liberal”. Revista se adresează unui public larg, îndeosebi celui de la sate. Se publică informații, reportaje, articole pe diverse teme de interes obștesc, precum și versuri populare sau în stil popular, snoave și povestiri, traduceri și adaptări. Principalele rubrici culturale sunt „Predici și îndemnuri pentru creștini”, „Din comoara lui Moș
GLASUL ARDEALULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287290_a_288619]
-
să publice în „Licăriri” (revista liceului), „Epigrama” „Gluma”, „Bufonul” ș.a., concomitent cu creația originală interesându-l traducerile din poeți latini, francezi sau germani. În revista „Fapta” a lui Mircea Damian, e titularul cronicii plastice, iar în „Sportul” - al celei sportive, îndeosebi de rugbi, joc pe care îl practică și în domeniul căruia ajunge și antrenor. Frecventează cenaclul Sburătorul după moartea lui E. Lovinescu și, potrivit propriei mărturisiri, colaborează cu versuri „la mai toate revistele literare”. Nici acum, nici mai târziu nu
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
București. G. a refuzat orice înregimentare și subordonare, și nu numai din motive de boemă artistică sau juvenil spirit de frondă. Opțiunea sa pentru o existență liberă reprezintă un act de protest față de regimul totalitar, tot așa cum opera lui poetică - îndeosebi cea din primii zece-cincisprezece ani de după război -, în bună măsură „autobiografică”, se constituie în replică nonconcesivă la vicisitudinile vremurilor. Figura pitorească a lui Ahoe - apelativ de fabricație proprie, cu care era întâmpinat în cercurile amicilor întru slava lui Bacchus - nu
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
o suită de bune cărți în versuri pentru copii (Veverița de foc, 1967, Scarabeul sacru, 1979, Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, 1980) ș.a., precum și traducerile de poezie (îndeosebi din italiană) întregesc o operă diversă și masivă, cu inegalități explicabile, dar cu un sunet inconfundabil în lirica românească de după al doilea război mondial. SCRIERI: Legenda cerbului, București, 1957; Bob auriu, București, 1959; Balade, București, 1967; Veverița de foc, București
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
culegătorii subestimează importanța materialului, relevând că din punct de vedere estetic literatura populară a românilor din Serbia „nu prezintă decât rareori interes deosebit”, textele adunate de la o populație trăind izolat, în ritmuri arhaice, au o valoare de excepție. Impresionante sunt îndeosebi secțiunile de balade „voinicești” (haiducești), „cântări bătrâne” și „cu cuprins mitologic”, ce conțin variante ale unor tipuri rare sau extrem de rare, precum Stănislav Voinicu, Cântecul lui Isirim Bogatu, Mizilca Rădoiță, Neacșu Haiducu, Vidu Țăranu, Ghiol Dumitru, Chiliodor, Voichița, Ioana Sânziana
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
Balade (1956) și Ultimul peisaj (1974). Mai frecventă în preocupările din anii ’70, dramaturgia, spre care își îndreaptă interesul încă din 1955 cu Tudor din Vladimiri, va stărui, în Zodia Taurului (1972), Teatru (1975), Istorii dramatice (1977), Pathetica ’77 (1977), îndeosebi pe momente și personalități istorice, pe care autorul va încerca să le evoce într-o formulă dramatică modernă. Proza, în schimb, sporește în consistență în ultima perioadă, A venit un om din Răsărit (1969) fiind urmat peste decenii de alte
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
volume printre care se numără Despre educație (1911), Cercetări privitoare la situația învățământului nostru primar și la educația populară (1911), Anuar pedagogic (1913). La izbucnirea războiului mondial, pentru a nu fi mobilizat, G. trece Carpații și, stabilit la București, militează, îndeosebi în „Tribuna”, pe care o scoate cu alți ardeleni, ori în „Gazeta ostașilor”, pentru ieșirea României din neutralitate. Același scop era servit și de lucrările Școala românească din Transilvania și Ungaria (1915) și Viața și organizația bisericească și școlară în
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
și la internarea în lagărul de la Caracal. Eliberat, i se va interzice să mai publice. Va continua să scrie, „chemând” pe preaputernicii epocii, din țară, dar și din lume, la „judecata istoriei” sau rememorându-și viața. După moartea sa, și îndeosebi în preajma centenarului nașterii, i se reeditează câteva dintre scrierile pedagogice - Din istoria literaturii didactice românești (1975), Pentru o pedagogie românească (1977) și Nu din partea aceea (1985) - și i se tipăresc volumele memorialistice Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor (1982, 2001, 2003) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (2001). Cu toate că a publicat patru cărți de proză (Orașul fără somn, 1978, Omul de nisip, 1982, Oglinda lui Narcis, 1986, Wiener Walzer, 1999), numele lui G. este asociat îndeosebi cu domeniul exegezei teatrale, ca reprezentând - alături de Ion Cocora, Ion Vartic, Doina Modola ș.a. - Clujul în ce privește analiza vieții scenice românești. Cine va fi tentat să caute în prozele sale oarecare însemne ale dramaticității o va face zadarnic: în ciuda apetitului pentru
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
proză, articole și traduceri, la „România nouă”, „Banatul”, „Universul literar”, „Îndreptar”, „Munca literară”, „Țara noastră”, „Familia” ș.a. Specializându-se în continuare ca traducător din limba engleză, a transpus în românește, în aproape un sfert de veac, peste șaizeci de cărți, îndeosebi romane aparținând unor scriitori englezi și americani de mare succes, printre care Bret Harte, Upton Sinclair, John Galsworthy, A.J. Cronin, Joseph Conrad, W.S. Maugham, Rudyard Kipling, Aldous Huxley, Lloyd C. Douglas, Mazo de la Roche, James Hilton, Peter Neagoe
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci” (1982) o sinteză, preocuparea lui cea mai insistentă rămânând aceea de a identifica miturile drapate în varii
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
în cadrul Cercului de stilistica și poetica de sub conducerea profesorului Al. Rosetti), de stilistica structurală, de gramatică transformatională și semiotica, de eseuri literare, G. are meritul de a fi contribuit la afirmarea cercetării semiotice a folclorului românesc. După 1980 se manifestă îndeosebi că publicista și eseista, articolele și eseurile sale fiind cuprinse în cărți precum Mitul pagubei (1986), Cartea plecării (1995) și America, America (1996). Sunt cărți despre anii petrecuți în România, reflecții pe teme sociale și politice, portrete, însemnări despre realitățile
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
piticul Eugen Monks, colonelul în retragere Coco Epaminonda, „scriitorul” Adriano Zapis, colecționarul de ape marine și oceanice Cabidan, toți aceștia sunt, fiecare în felul său, niște „naufragiați” ai omenescului, oferind meditației lui Anselmus „cazuri de singurătate”. „Peripatetician vertical”, lui Anselmus îndeosebi ideile despre ecuația om-singurătate i se cristalizează în timp ce urcă scările blocului până la ultimul etaj, unde se află încăperea sa („acceleratorul de idei”, „reactorul”), „gândurile”, observațiile pe marginea existenței cotidiene fiind „depuse” în caiete speciale. Perspectiva înscenării epice, întemeiată pe o
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Bruxelles, devenea tot mai accesibilă capitalului străin, acesta a început să funcționeze și în România conform regulilor din societățile dezvoltate. Iar cum capitalul străin a avut ca țintă prioritară în primul rând băncile, conflictul a apărut și s-a manifestat îndeosebi în domeniul bancar. În momentul când capitalul străin a ajuns să dețină mai mult de jumătate din piața bancară românească, moment care a coincis cu intrarea economiei într-o perioadă de creștere susținută și de durată, băncile au decis creditarea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cel imaginat a aparține societății de tip capitalist. Ca urmare, românii cumpără produse electrocasnice (televizoare color în primul rând), automobile, acordând prioritate automobilelor la „mâna a doua” ca urmare a fondurilor disponibile reduse, îmbrăcăminte și, cu o apetență excepțională, comunicații (îndeosebi telefonie) și timp liber, concretizat mai ales în programe de televiziune și, după câțiva ani, în programe de turism. Vânzările cu amănuntul reprezintă „leagănul” sectorului privat al noii economii de piață românești, iar 1990 este epoca lor de aur. După ce
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
celelalte arte și discipline pozitive, pentru a închega în final un impresionant tablou al culturii americane. Însușirile distincte - militantismul polemic, dinamismul și pragmatismul - se detașează încă din perioada de constituire a acestei culturi. Ele s-au menținut și au înflorit îndeosebi după 1837, când filosoful R.W. Emerson formulează o adevărată declarație de independență intelectuală. Aspirația spre sinteză a lui G. este certificată și de lucrarea Romanul realist în secolul al XIX-lea (1971), scrisă în colaborare cu Sorin Alexandrescu, acesta
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
Cu acest modest bagaj este admis, de probă, în redacțiile ziarelor „Cuvântul” și „Dreptatea”, fiind angajat în cele din urmă la cotidianul „Lupta”, unde rămâne până în 1932. Aici scrie articole pe diverse teme social-politice (semnalând, de pildă, primejdia hitlerismului) și îndeosebi culturale, reportaje, interviuri și anchete, însemnări de călătorie. Între 1933 și 1937 este redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, semnând totodată (G. Miron ori cu inițiale ) în alte periodice, precum „Cronicarul”, „Zodiac”, „Umanitatea”, „Săptămâna literară”, „Cuvântul liber”. La sfârșitul anului 1936
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
mari carențe de tehnică dramatică. Totuși, o anume vioiciune a dialogului, savoarea limbajului, precum și unele tente umoristice reușite (vizibile în drama Din bezna satelor sau în comedia Taina culiselor) atestă că autorul nu era lipsit de înzestrare. Lirica lui H., îndeosebi cea erotică, cultivată cu predilecție, aparține unui pesimist romantic în descendență eminesciană. Suferințele iubirii, iluziile spulberate sunt reluate obsesiv în acorduri destul de convenționale. Câteva inflexiuni ies totuși din tipar, făcându-se simțite atunci când poetul își împrospătează sursele de inspirație. Poeme
HASNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287419_a_288748]
-
laboratorul scriitorului înregistrează astfel de încercări încă din anul 1960, una dintre ele (Moartea domnului Platfus), rămasă inedită, fiind inclusă, parțial, în romanul Adio, Arizona (1974), iar alta (Elefanții), fragmentar, în alt roman, Nebunul și floarea. În aceeași perioadă, și îndeosebi după 1966, G. scrie și publică, în ziare și reviste clujene, cronici dramatice, organizează spectacole de poezie, încearcă o dramatizare după Dostoievski și citește intens studii de teatrologie, apoi lucrează în teatrul din Târgu Mureș. Receptarea scrisului său face vizibilă
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
de teatrologie, apoi lucrează în teatrul din Târgu Mureș. Receptarea scrisului său face vizibilă o situație ușor explicabilă: imaginea poetului („un poet împlinit”, cum va afirma Ștefan Aug. Doinaș), după două volume, va fi întrucâtva estompată de aceea a romancierului (îndeosebi prin Nebunul și floarea), iar aceasta, la rândul ei, de afirmarea dramaturgului, confirmată prin succesul spectacolelor și premiile obținute. Cele două culegeri de versuri, Bărci părăsite și Totem (1970), nu cuprind întreaga creație a lui G., după cum se poate constata
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
nu dramatizează stări, situații lirice, perspectiva sa este însă implicit dramatică prin coexistența și fuziunea contrariilor ireductibile ale condiției umane. Poetul percepe „singurătatea lumii-n care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în epica sa, îndeosebi în romanul Nebunul și floarea, ca și în dramaturgie, autorul rămâne „un transfigurator liric al suferinței morale și al regenerării sufletești” (Mircea Iorgulescu). Dimensiunea poematică și alegorică se asociază unor modalități de dislocare a epicului prin componente marcate liric și
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate studiată a rostirii, lirismul prinde consistență în reveriile peisagistice și erotice, în evocările melancolice ale obârșiilor, în sentimentul de panică al timpului trecător. Predomină confesiunea, în varianta biografismului chiar, într-o retorică îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor, volume publicate în 1972 și distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Descoperirea orașului nu a provocat sentimentul dezrădăcinării, atât de acut în lirica ardelenească
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
descendent al unor germani din Ungaria stabiliți în Croația, a frecventat școala la Zagreb, Modra și Maribor, studiind apoi (fără a urmări obținerea vreunei diplome) la Universitatea din Viena; frecventează mai ales cursurile de teologie protestantă și de limbi orientale (îndeosebi persana și araba). În timpul primului război mondial este mobilizat, fiind detașat o vreme în redacția periodicului „Belgrader Nachrichten”. Activează, din 1900, ca scriitor liber profesionist în capitala Austriei, temporar și la Weimar, publicând cărți de versuri, povestiri și romane. Traducerile
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]