10,960 matches
-
Ea a mers chiar mai departe în curviile ei. A zărit pe ziduri niște zugrăveli de bărbați, niște icoane de Haldei zugrăviți cu culoare roșie, 15. cu brîie împrejurul coapselor lor, cu turbane de felurite culori pe cap, toți avînd înfățișarea unor viteji, după felul Babilonenilor, a căror țară de naștere este Haldea; și s-a aprins după ei, 16. la cea dintîi privire, și le-a trimis soli în Haldea. 17. Și copiii Babilonului au venit la ea, în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
dus acolo, în niște vedenii dumnezeiești, și m-a așezat pe un munte foarte înalt; spre miază-zi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. 3. M-a dus acolo; și iată că acolo era un om, a cărui înfățișare era ca înfățișarea aramei; el avea în mînă o sfoară de măsurat, de in, și o prăjină de măsurat, și stătea la poartă. 4. Omul acela mi-a zis: "Fiul omului, privește cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
niște vedenii dumnezeiești, și m-a așezat pe un munte foarte înalt; spre miază-zi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. 3. M-a dus acolo; și iată că acolo era un om, a cărui înfățișare era ca înfățișarea aramei; el avea în mînă o sfoară de măsurat, de in, și o prăjină de măsurat, și stătea la poartă. 4. Omul acela mi-a zis: "Fiul omului, privește cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, și ia aminte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și poruncile privitoare la Paște. aceeași lege să fie între voi, pentru străin ca și pentru băștinaș." 15. În ziua cînd a fost așezat cortul, norul a acoperit locașul cortului întîlnirii; și, de seara pînă dimineața, deasupra cortului era ca înfățișarea unui foc. 16. Totdeauna era așa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfățișarea unui foc. 17. Cînd se ridica norul de pe cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copii lui Israel. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
și pentru băștinaș." 15. În ziua cînd a fost așezat cortul, norul a acoperit locașul cortului întîlnirii; și, de seara pînă dimineața, deasupra cortului era ca înfățișarea unui foc. 16. Totdeauna era așa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfățișarea unui foc. 17. Cînd se ridica norul de pe cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copii lui Israel. 18. Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
să-i dea de mâncare Căci un om rău și mitocan Lăsase-un biet cățel orfan... Lupu Lavinia - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița Mămăruța Din frunză-n frunză ea sărea, Toată lumea din pădure Pe ea singur - o privea, Mirându-se de-nfățișarea sa. Pete cafenii avea Peste măntiuța sa. Ageră și mititică, Lumea toată - o admira; Veselă și îndrăgită, Buburuza se numea. Vietatea minunată Căzută de pe o stea. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Codrul - (pastel) Pe o splendoare de cărare
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
un Brian Epstein sui-generis pe nume Nicolae Manolescu. Criticul șaizecist dotat (între multe altele) cu geniul sincronizării, venit la fix la întâlnirea cu noile energii rebele, îi rezuma perfect pe fiecare. „Coșovei e un sudic, friabil sufletește, instabil, influențabil, sub înfățișarea unui nordic blond și cu ochii verzi, seducător și diplomatic.“ Florin Iaru, „ingenuitate calculată“, „în ciuda unei aparente sta bilități interioare, este un mare vulnerabil“. Nino Stratan, „atașant și calin“, dar cu o „inteligență vie, străpun gă toare“. Cât despre Cărtărescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Am fost blestemată, domnule, dar și pedepsită pentru fapta mea. - De Dumnezeu? - Nu, pentru că bunul Dumnezeu a înțeles pricina faptei mele, de supraviețuire adică, și m-a iertat. De blestemat și de pedepsit a avut grijă zeul păsărilor, care avea înfățișare de vultur. El mi-a menit să mă prefac în mierlă și să mă aflu necontenit în primejdie. - într-adevăr, mare minune și cumplită întâmplare. Eu la așa ceva nu m-aș fi gândit. - Numai că bunul Dumnezeu nu m-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
fideli credinței lor și luptau cu înverșunare împotriva păgânilor și a celor considerați sălbatici. Aceștia din urmă trăiau împreună cu viețuitoarele codrului și nu cunoșteau preceptele religiei catolice. Propovăduitorii s-au făcut repede remarcați, atât prin faptele lor, cât și prin înfățișare. Erau bine cunoscute pletele lor buclate, robele din pănură, armele și crucea. În fața acestor oameni, care se socoteau slujitori ai Domnului, populațiile categorisite barbare cădeau în genunchi și se prosternau văzând crucea de lemn, care era înfățișată vederii lor alături de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
în dinți și a bătut, totuși. Minune mare! în fața ochilor cu priviri lipsite de orice speranță s-a deschis o ușă. Prin deschizătura acesteia a apărut silueta unei femei. Era o persoană în vârstă, cu puteri împuținate, dar cu o înfățișare de om blând și primitor. L-a poftit pe străin să intre: - Intră, necunoscutule, în mica mea căsuță. Vei fi fiind ostenit, însetat și flămând. Și poate că vei ierta proasta rânduială din locul în care îmi duc bătrânețile. Pelerinul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
asta și face din ea un sistem. Îmi mai rămâne încă o îndoială: dacă veți primi părțile înainte de-a avea o privire în întreg. V-aș fi trimis originalul, însă parte limba, ce trebuie coresă la tot pasul, parte înfățișarea exterioară a manuscriptului original mă silește să-l copiez eu și să vi-l trimit parte cu parte. În caz de voiți a citi manuscriptul întreg înainte de-a tipări ceva din el, atunci îmi scrieți să vi-l trimit
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Căci ele, cel puțin, n-au gânduri ascunse. Prietenul nostru, la drept vorbind, are câteva, deși cu greu i le poți bănui. Fiindcă nu înțelege ce se spune când e de față, a devenit, cu timpul, neîncrezător. De aia și înfățișarea lui gravă și bănuitoare, ca și cum l-ar încerca gândul că între oameni lucrurile nu stau chiar cum ar trebui. Așa se și explică de ce discuți greu cu el orice nu-i în strânsă legătură cu meseria pe care o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să fiu familiar când trebuia, tăcut dacă era nevoie, dezinvolt sau grav, după împrejurări. De aceea mă bucuram de o mare popularitate și succesele mele în cercurile pe care le frecventam erau cum nu se poate mai numeroase. Aveam o înfățișare plăcută, mă arătam un dansator neobosit, dând totodată dovezi discrete de erudiție, izbuteam să iubesc, în același timp, lucru deloc ușor, dreptatea și femeile, practicam sporturile și artele frumoase: dar mă opresc aici, ca să nu bănuiți că vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care i se potrivește. Se îndeletnicește cu spargerile, și veți fi surprins când veți afla că acest om al cavernelor s-a specializat în traficul de tablouri. În Olanda, toată lumea e specialistă în pictură și în lalele. Tipul ăsta, în ciuda înfățișării lui modeste, e autorul celui mai celebru furt de tablouri. Care? Vă voi spune poate cândva. Să nu vă mire că știu asemenea lucruri. Deși sunt judecător-penitent, în timpul meu liber, din pură plăcere, fac pe consilierul juridic al acestor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să pară prea strălucit, raționamentul meu nu era totuși cu desăvârșire lipsit de temei. Refuzam întotdeauna să mănânc la restaurantele chinezești. De ce? Pentru că asiaticii, când tac, și în prezența albilor, au adesea o expresie plină de dispreț. Firește, au aceeași înfățișare și când servesc. Cum să te mai poți bucura de puiul în pojghița de lac și mai ales cum să mai gândești, privindu-i, că ai dreptate? Între noi fie zis, sclavia, de preferință surâzătoare, e inevitabilă. Dar lucrul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
acela de a nu lua ceea ce nu doresc. Și asta mi s-a întâmplat într-o zi și mie, iar despre femeia aceea e inutil să vă spun altceva decât că, fără să mă tulbure cu adevărat, mă atrăsese prin înfățișarea ei pasivă și lacomă. Sincer vorbind, n-a fost deloc grozav, cum era și de așteptat. Dar n-am avut niciodată complexe, și am uitat-o curând, și multă vreme nici n-am mai văzut-o. Credeam că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
curând, și multă vreme nici n-am mai văzut-o. Credeam că nu-și dăduse seama de nimic, și, în general, nici măcar nu-mi trecea prin cap că putea să aibă și ea o părere în acea privință. De altminteri, înfățișarea ei pasivă mă făcea s-o cred în afară de orice legătură cu lumea. Câteva săptămâni mai târziu am aflat totuși că i-a vorbit unei a treia persoane despre insuficiențele mele. Am avut pe dată sentimentul că am fost înșelat: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
farmecului unei tristeți virile. Astfel, fața tuturor virtuților mele își avea reversul ei, mai puțin impunător. E drept că defectele mele sfârșeau întotdeauna prin a mă sluji, silit fiind să ascund partea vicioasă a vieții mele, trebuia să dau o înfățișare rece care era confundată cu înfățișarea virtuții; indiferența mea mă făcea iubit, egoismul meu culmina în generozitate. Mă opresc: prea multă simetrie ar dăuna acestei demonstrații. Păream incoruptibil, iar eu n-am fost niciodată în stare să rezist în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tuturor virtuților mele își avea reversul ei, mai puțin impunător. E drept că defectele mele sfârșeau întotdeauna prin a mă sluji, silit fiind să ascund partea vicioasă a vieții mele, trebuia să dau o înfățișare rece care era confundată cu înfățișarea virtuții; indiferența mea mă făcea iubit, egoismul meu culmina în generozitate. Mă opresc: prea multă simetrie ar dăuna acestei demonstrații. Păream incoruptibil, iar eu n-am fost niciodată în stare să rezist în fața unui pahar de vin sau a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Am început să scriu o Odă la poliție și o Apoteoză a ghilotinei. Mai cu seamă frecventam cafenelele specializate, unde se adunau umaniștii noștri de profesie. Eram, se înțelege, bine primit, dat fiind bunele mele antecedente. Și dintr-o dată, cu înfățișarea cea mai nevinovată, dădeam drumul unui cuvânt de ocară: "Mulțumesc lui Dumnezeu", spuneam, sau, și mai simplu: "Dumnezeule!". Știți prea bine că ateii noștri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte. După ce rosteam acea enormitate, urma un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că n-o vor uita și că vor medita la ea. Într-o bună zi, jumătate în joacă, jumătate fiindcă n-au altceva mai bun de făcut, se așează la o masă. Dumneavoastră nu sunteți numai inteligent, ci aveți și înfățișarea omului cu experiență. Recunoașteți, totuși, că vă simțiți azi mai puțin mulțumit de dumneavoastră decât erați acum cinci zile. Acum nu-mi mai rămâne decât să aștept să-mi scrieți sau să vă întoarceți. Căci vă veți întoarce, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
rostit toate aceste cuvinte, și a zis: 2. "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. 3. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. 4. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos decît pămîntul. 5. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. 16. Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai, și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. 17. Înfățișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vîrful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. 18. Moise a intrat în mijlocul norului, și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți. $25 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de atent, dar pleoapele îmi devin din ce în ce mai grele și... mi se închid. Mă zbat între vis și realitate... ...Nu după multă vreme, prin fața ochilor pornesc să se strecoare imagini; la început ca niște umbre pe un perete alb, apoi capătă înfățișări adevărate de oameni și cai...Aud aievea tropot de cai, zăngănit de arme și glas omenesc. Peste toate unul răsună mai clar. Se simte că este al unui stăpân... În vălmășagul acesta - ca un ecou - aud și glasul țigăncii: „Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în trap săltat. Boierii pornesc în urmă fără să facă prea mult zgomot. Când l-au ajuns, domnul privește la fiecare cum își ocupă locul, după rang, și zâmbește. Pe neașteptate, tună: Cine v-a învățat să judecați omul după înfățișare? Din câte știu, măria sa Alexandru voievod - bunul nostru părinte - nu v-a învățat așa ceva. Măria sa a stat și a ascultat cu răbdare jăluirea oricui și a căutat să împartă dreptatea cu temei. După cântar și nu după vorbe și păreri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]