4,863 matches
-
o politică globală-Weltpolitik, o politică colonială, ocupând numeroase teritorii africane și intrând în conflict direct cu Marea Britanie. Economic, Germania depășise Anglia, iar produsele germane concurau puternic cu cele britanice. În 1905, în Rusia, a izbucnit o revoluție ce a fost înfrântă, însă pe fondul acesteia a izbucnit războiul cu Japonia, fiind pierdut de ruși, distrugând astfel mitul supremației rasei albe. Flota rusă făcuse ocolul pământului pentru a-i atacă pe japonezi, iar în bătălia de la Tsushima, rușii pierd în fața japonezilor. În
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
puternic, eliberându-și teritoriul de trupele austro-ungare. Intrând în război, Imperiul Otoman a purtat succese împotriva rușilor și britanicilor în Caucaz. Britanicii au debarcat în Golful Persic, însă planul a eșuat. Au adus trupe din Nouă Zeelandă care au fost înfrânte la Gallipoli. În 1915, după ezitări, Italia a intrat în război, însă s-a dovedit slabă, pe cursul râului Isonzo purtându-se 12 bătălii cu un rezultat nul. Bulgaria a intrat în război de partea Puterilor Centrale după ce a investit
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
1935, Mussolini a ordonat atacarea Etiopiei. Franța și Marea Britanie au acționat prin intermediul Societății Națiunilor, fiind votate sancțiuni economice îndreptate împotriva Italiei pe 18 octombrie. Dar în urmă dezacordurilor dintre francezi și britanici, sancțiunile au fost ineficiente. În 1936, Etiopia era înfrântă și ocupată de italieni. Planul Hoare-Laval de împărțire a Etiopiei a eșuat, ideea de securitate colectivă era compromisă, politică anglo-franceză eșuase, iar Mussolini era recunoscător lui Hitler pentru neutralitatea binevoitoare afișată în timpul crizei etiopiene. Între timp, Franța ratifică un tratat
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
sale de bun organizator. Era dintr-o familie mixtă turco-albaneză, devenind un simbol al naționalismului turc.Se remarcase în război chiar în mod superlativ. El a obținut victoria de la Galipoli. A organizat atât de bine apărarea, încât britanicii au fost înfrânți și au fost obligați să se retragă. Totuși, Imperiul Otoman era unul decadent. Ataturk, după această victorie, a fost trimis în Caucaz, sperând că va suferi înfrângeri, însă a început Revoluția Bolșevică, iar rușii au ieșit din război.Sultanul continuă
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
de ajutor. S-a semnat un acord între cele două părți, foarte avantajos pentru turci, care primesc armament și saci de aur peste Caucaz. Au urmat succesele militare și politice tot mai consistente. Începând din iunie 1921, puterile Antantei sunt înfrânte și se retrag: mai întâi italienii, apoi francezii. Între timp s-au produs și succesele cele mai importante ale armatei kemaliste împotriva grecilor. Puterea kemalistă a fost încurajată de modul în care sultanul a acceptat Tratatul de la Sevres (10 august
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Imperiul Otoman, cedarea unor teritorii pe seama puterilor europene. Ismet Pasă i-a oprit pe greci să între în Ankara, la Inonu.În august 1921, când grecii sprijiniți de britanici cu armament și consilieri au avansat încă o dată și au fost înfrânți pe râul Sakarya.A urmat o lungă expectativă favorabilă kemalistilor.Bătălia decisivă s-a produs în august 1922, grecii suferind o înfrângere zdrobitoare tot pe Sakarya. Au fost aruncați la Marea Egee. Aproximativ 1 milion de greci au părăsit Turcia. Efectul
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
național-socialist. În noiembrie 1929, în urmă alegerilor parlamentare este compusă o Adunare Națională conservatoare și naționalistă ce cuprindea veterani. 433 de mandate din 613 sunt câștigate de centru-dreapta datorită temerilor față de amenințarea bolșevică. În ianuarie 1920, în ciuda prestigiului, Clemenceau este înfrânt de Deschanel, datoreita nemulțumirilor față de atitudinea să la Conferință de Pace. Deschanel este succedat în același an de Al. Millerand. Se formează asociații ale foștilor combatanți, victoriile obținute erau celebrate, se desfășurau ceremonii fastuoase în Alsacia și Lorena. Ioana d
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
politic important, umplând fisura dintre elita aristocratică și clasele inferioare. Deși democratică, cosmopolită, dinamică și întreprinzătoare, Marea Britanie era îngrijorată de evoluția relațiilor internaționale, mai ales de ascensiunea nazismului și comunismului în Europa. În 1916 irlandezii proclamă independența Irlandei, dar sunt înfrânți de armata engleză. Adunarea Constituantă de la Dublin proclamă în 1914 independența Irlandei. În 1921, printr-un acord anglo-irlandez, Irlanda devine dominion (cu excepția Irlandei de Nord, Ulsterul); crearea statului Irlanda. În 1922 începe un adevărat război civil care opune pe cei
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
făcea ravagii, iar noul guvern de coaliție condus de Stresemann a pus capăt rezistenței pasive și a reluat plata reparațiilor. În 1923 Rhenania și-a problamat independența cu sprijinul trupelor franceze, însă fără succes, iar în Saxa și Thurigina sunt înfrânte insurecțiile comuniste, iar în noiembrie 1923 a fost rezolvată criza bavareză. Inflația s-a agravat, un dolar fiind 4,2 mărci în 1914, iar în 1920-84 mărci, 1922-186 mărci. Germania a achitat în bani și în natură 8,2 miliarde
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
considerat fondatorul atât al Franței (cu care statul său semăna îndeaproape din punct de vedere geografic) cât și al Dinastiei Merovingiene care s-a aflat la conducerea francilor în următoarele două secole. În 486, cu ajutorul lui Ragnachar, Clovis l-a înfrânt pe Syagrius, ultimul oficial roman din nordul Galiei, care conducea zona de lângă Soissons din Picardia de astăzi. Această victorie a extins stăpânirea francă pe aproape întreg teritoriul la nord de Loara. După aceasta, Clovis a încheiat o alianță cu ostrogoții
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
ai Imperiului în secolul precedent. Deși a purtat o bătălie la Dijon în anul 500, Clovis nu a reușit să subjuge regatul burgund. Se pare că a câștigat cumva sprijinul armoricanilor în anii următori, deoarece aceștia l-au ajutat să înfrângă regatul vizigot de la Toulouse în Bătălia de la Vouillé (507), această victorie izolându-i pe vizigoți în Spania și adăugând cea mai mare parte a Aquitaniei regatului lui Clovis. El și-a stabilit apoi capitala la Paris, ridicând o biserică dedicată
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
menționate în documentele oficiale ca atare. Al doilea important rege maghiar, de asemenea, din dinastia Árpád, a fost Ladislau I al Ungariei, care a stabilizat și consolidat regatul. El a fost, apoi, canonizat ca sfânt. Sub conducerea lui, ungurii au înfrânt pe cumani și au cucerit Croația în 1091, ca urmare a unei crize dinastice. El a fost, pretendent la tronul croat, datorită faptului că sora lui a fost căsătorită cu regele Zvonimir. Este încă dezbătută în rândul istoricilor, afirmația că
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
Decius a reintrodus funcția de cenzor, aceasta demnitate i-a fost acordată lui Valerian. A fost numit și guvernator al provinciilor de la Rin, precum și al provinciilor Noricum și Raetia. În 253 a fost chemat de împăratul Trebonianus Gallus pentru a înfrânge răscoală lui Aemilianus. Acesta din urmă, după ce preluase puterea, a fost atacat de Valerian. Cele două oștiri s-au ciocnit la Spoleto, unde Aemilianus a fost ucis de propriii osteni. În septembrie al aceluiași an, 253, armata și Senatul l-
Valerian () [Corola-website/Science/303260_a_304589]
-
unor alte state”" (Snyder) "„Ori de câte ori a existat un sistem de suveranități multiple în istoria cunoscută, unele din entitățile naționale au intrat în alianțe atunci când s-au confruntat cu conflicte.”" (Wolfes) Dacă se întâmplă să fii atacat, atunci să-ți poți înfrânge oponentul. Morgentaub precizează că acest lucru se întâmpla cu mult înainte de izbucnirea conflictului respectiv. Alianțele sunt tipic împotriva a ceva sau cineva și numai derivativ pentru ceva sau cineva." (Liska) Principalul beneficiu al unei alianțe este securitatea. (Snyder) Lordul Palmerston
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
întrevedere cu regina Egiptului, Cleopatra, în octombrie 41 î.Hr., cu care s-a căsătorit. Comportamentul lui moral și politic duce la ascuțirea conflictului cu Octavian, al cărui rezultat a fost bătălia de la Actium (31 î.Hr.) în care Antoniu a fost înfrânt. Aflând de sinuciderea Cleopatrei care, așa cum spune legenda, se lăsase mușcată de vipere, se sinucide. Antoniu s-a născut în iarna 87-86 î.Hr., probabil în timpul în care armata lui Sulla asedia Atena în timpul războiului mithridatic. Tatăl său, care avea același
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
se fărâmița, iar civizația greacă intra în declin pentru 500 ani. Așadar cultura filisteană devenea o oază de progres în mijlocul unui ocean de decădere. Filistenii erau meșteșugari de mare clasă. Armele lor și scuturile din oțel i-au ajutat să înfrângă triburile vecine și armata regelui Saul. Numai alianța din sec. al X-lea î.Hr. între regatele Israel si Iudeea le-a oprit înaintarea. Învinși prima oară de armata regelui David, apoi de egiptenii aliați cu regele Solomon, filistenii intră în
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
creând oportunități pentru infractori. Cei bogați complotează împotriva celor săraci și vice-versa. DEMOCRAȚIA Atât timp cât împărțirea socioeconomică crește, la fel cresc și tensiunile dintre clasele sociale. Datorită conflictelor care izvorăsc din asemenea tensiuni, democrația înlocuiește la un moment dat oligarhia. Săracii înfrâng pe oligarhi, ca urmare democrația acordă libertăți cetățenilor. TIRANIA Libertățile excesive acordate cetățenilor de către democrație duc la tiranie, cea mai violentă formă de guvernare. Aceste libertăți împart oamenii între clase socioeconomice: dominantă, capitalistă și muncitorească. Tensiunile dintre clasă dominantă și
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
să răspândească în lumea creștinilor gloria realizărilor și importanța planurilor sale. Astfel îl îndemna pe Ștefan cel Mare să-i dea lovitura cea mare lui Radu, adică otomanilor, atrași pe frontul oriental. "„Otomanul”", scria regele Akkoyunlu către domnitorului moldovean, "„a înfrânt o părticică dintre ai mei, dar, unde mi-a fost ucis unul, zece din ai lui au picat.”" În aceste condiții a fost încheiat un tratat de alianță între cele două state impotriva otomanilor, momentul reprezentând și primul contact la
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
o nouă dinastie azeră a Safevizilor. Fondatorul acesteia era nepotul după fiică al lui Uzun Hasan. După neutralizarea statului Akkoyunlu, otomanii au cucerit toata Anatolia. În 1475 Hanatul Crimeea a fost luat sub control, iar în 1478 Veneția a fost înfrântă. Statul Akkoyunlu nu a câștigat războiul, fiindcă aliații lui europeni erau ocupați cu probleme interne și chiar colaborau cu otomanii, iar în cazul cel mai bun, prin succesele armatei Akkoyunlu voiau să obțină privilegii separate de Imperiul Otoman. Începând cu
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
împotriva atât a Austro-Ungariei cât și a Germaniei), Germania a declarat război Rusiei și Franței în ceea ce a fost considerată o lovitură preventivă. Astfel au fost declanșate luptele primului război mondial. În ciuda succeselor inițiale, Germania și aliații săi au fost înfrânți de Aliații, a căror forță s-a întărit odată cu intrarea în luptă a Statelor Unite ale Americii în 1917. Kaizerul Wilhelm al II-lea a fost detronat și exilat de o mișcare revoluționară condusă de elemente din opoziția social-democrată și comunistă în noiembrie
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
a eșuat în încercarea de a captura ultimele trei inele, care au rămas în posesia elfilor. Oamenii de pe insula Númenor i-au ajutat pe elfii asediați în război și mult mai târziu au trimis o mare armată pentru a-l înfrânge pe Sauron, care a capitulat și a fost dus în Númenor ca prizonier. Totuși, Sauron, fiind șiret, le-a otrăvit mințile númenoreenilor și i-a pornit împotriva Valarilor (zeități în mitologia lui Tolkien) și cu ajutorul acestora a invadat Amanul (casa
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
sută de ani mai târziu, Sauron a început un război împotriva celorlalți númenoreeni exilați care s-au stabilit pe Pământul de Mijloc. Elendil a format Ultima alianță dintre elfi și oameni împreună cu regele elf Gil-galad și au mărșăluit spre Mordor, înfrângând armata lui Sauron și asediind fortăreața Barad-dûr. După șapte ani de asediu, în timpul căruia Anárion a fost ucis, Sauron însuși a ieșit și a început o luptă împotriva liderilor Ultimei Alianțe. Gil-galad și Elendil au fost uciși de către Sauron, dar
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
corsarilor din Umbar. Gandalf, Aragorn și ceilalți membri ai Frăției asistă astfel la marele război lansat de către Sauron împotriva regatului Gondor. Cu ajutorul călăreților din Rohan și a asaltului lui Aragorn dinspre râu, procente semnificative din armata lui Sauron au fost înfrânte, iar cetatea Minas Tirith a câștigat lupta. Totuși, Sauron dispunea încă de mii de supuși, iar personajele principale sunt nevoite să înceapă o luptă pentru totul sau nimic, lângă Poarta Neagră a Mordorului. Planul acestora este să îi distragă atenția
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
încearcă fiecare să o convingă pe Jean să-i fie credincioasă, dar personalitatea ei malefică iese la suprafață, dezlănțuind puterea ei devastatoare. Furioasă, Jean ridică și distruge casa familiei sale, apoi începe o luptă mentală cu Xavier, pe care îl înfrânge și îl doboară, iar apoi pleacă împreună cu Magneto. După pierderea lui Xavier și a lui Cyclops, elevii lui Xavier sunt abătuți și se simt neputincioși din cauza morții lui. Rogue pornește să ia leacul contra stării de mutant după ce îl vede
X-Men: Ultima înfruntare (film) () [Corola-website/Science/302879_a_304208]
-
un pachet suplimentar (engleză: "expansion pack"), numit Age of Empires ÎI: The Conquerors Expansion, care a avut același succes că originalul. The Age of Kings se concentrează pe construirea unei baze, unei armate și adunarea resurselor în scopul de a înfrânge oponenți. Jocul conține și un tutorial cu explicații detaliate despre ce are jucătorul de făcut și cum poate realiza obiectivele. Interacțiunea naivă dintre unități inamice este precum cea din piatra-hârtia-foarfecele, adică unele tipuri de trupe pot distruge ușor pe altele
Age of Empires II: The Age of Kings () [Corola-website/Science/302886_a_304215]