8,846 matches
-
1880 și 1890, relicve ale goticului de lemn și ale perioadei de aur, case din care se desprindeau mereu bucăți sculptate și ornamente în spirală. Erau construcțiile stereotipe suburbane ale lui Boss Tweed, separate între ele de alei atât de înguste încât un băț de un metru putea aproape să le unească și înconjurate cu garduri din țăruși de fier sau ziduri joase din cărămidă ce începuseră să se macine. Casele cele mai mari fuseseră împărțite în apartamente improvizate, cu verandele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Doamna Reilly oftă și privi spre podea ca să vadă dacă puiul de gândac mai era pe acolo și nu pățise nimic. Prea era bine dispusă ca să facă rău cuiva. Pe când cerceta cu privirea linoleumul, se auzi sunând telefonul de pe holul îngust. Doamna Reilly puse dopul la sticlă și o ascunse în cuptorul rece. — Alo! spuse ea la telefon. — Hei, Irene? întrebă o voce răgușită de femeie. Ce faci, fetițo? Sunt Santa Battaglia. — Tu ce faci, drăguțo? — Sunt ruptă de oboseală. Tocma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unul turtit zăcea căzut pe o parte, cu o roată stând orizontal deasupra lui. Accident de circulație. Printre pietonii de după-amiază, care treceau grăbiți pe lângă Paradisul Vânzătorilor, pășea în mers legănat o siluetă formidabilă. Era Ignatius. Oprindu-se în dreptul garajului îngust, adulmecă exalațiile Paradisului cu deosebită plăcere, țepii de păr care îi ieșeau din nări analizând, catalogând și clasificând mirosurile distincte de crenvurșt, muștar și lubrifiant. Inspirând adânc, se întrebă dacă nu simte și o mireasmă mai suavă, aroma delicată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gând să mă învârtesc prin haznaua aceea a viciilor? Nu, îmi pare rău să-ți pun, dar nici nu poate fi vorba despre Cartierul Francez. Psihicul meu s-ar face fărâmițe în atmosfera aceea. În plus, acolo, străzile sunt foarte înguste și periculoase. Aș putea fi ușor trântit de o mașină sau izbit de o clădire și strivit. Fă cum vrei, grăsanule. Aceasta este ultima șansă pe care o ai. Cicatricea domnului Clyde începu să se albească din nou. — Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ai o spadă teribil de iute.“ Începusem să mă simt ca un cruciat. În cele din urmă am traversat Canal Street, prefăcându-mă că nu bag de seamă atenția pe care mi-o acordau toți cei pe lângă care treceam. Străzile înguste din Cartier mă așteptau. Un vagabond m-a rugat să-i dau un crenvurșt. I-am făcut semn să plece și am mers mai departe. Din păcate picioarele mele nu puteau ține pasul cu sufletul. Țesuturile de sub glezne se tânguiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de mică la cacofonia generală formată din oale scăpate jos, televizoare bubuitoare, voci care vorbeau în contradictoriu, țipete de copii și uși trântite. — Cei din parohia Sf. Odo îs toți în păr astă-seară, comentă gânditoare Santa, în timp ce mergeau pe trotuarul îngust dintre carosabil și treptele caselor duble, construite în rânduri solide și strânse, în lungul fiecărui cvartal. Lumina felinarelor strălucea deasupra asfaltului și cimentului fără nici un copac și pe acoperișurile de ardezie roșie. Vara-i și mai rău. Toată lumea-i afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
luă după el. Ajuns în Bourbon Street, Ignatius se întoarse și porni în sus, pe Canal Street, prin mijlocul paradei nocturne de turiști și oameni din Cartier, printre care nu părea deosebit de ciudat. Își făcea loc prin mulțimea de pe trotuarul îngust izbind oamenii cu legănatul șoldurilor și făcându-i să se dea la o parte. Când va citi Myrna despre domnișoara O’Hara, de uimire va împroșca scrisoarea cu cafeaua ei espresso. Pe când traversa pe partea cealaltă, unde se afla Bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lustră. Își îngrămădi picioarele în cizme și apoi își îmbrăcă țopăind pantalonii de tweed, pe care abia mai putea să-i încheie la talie. Cămașă, șapcă, pardesiu, Ignatius și le puse pe el orbește, în antreu, lovindu-se de pereții înguști. Tocmai pornise spre ușa din față, când se auziră trei lovituri puternice în jaluzele. Se întorsese domnul Levy? Valva lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de un ciclu, încotro îi va toarce oare destinul? Ciclul cel nou urma să fie complet diferit de tot ce cunoscuse până atunci. Myrna mâna și cârmea Renault-ul în mod magistral prin traficul din oraș, șerpuind pe străduțe imposibil de înguste, până când scăpară și de ultimele lumini de pe străzile ultimei mahalale mlăștinoase. Apoi se aflară în întuneric, în mijlocul terenului cu mlaștini de apă sărată. Ignatius privi indicatorul autostrăzii luminat de farurile lor din față. U.S. 11. Indicatorul se pierdu în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui, reprezenta capitalismul digital pus la treabă. Aceasta reprezintă rafinarea spiritelor libere și a jocului piețelor libere. Totul devenise mai clar - inovația era acum un motor conducător al schimbărilor. Așa zisul balon de săpun al dot-com-urilor, un triumf al minților înguste care au pierdut din vedere imaginea de ansamblu legată de ceea ce se întâmpla cu adevărat la scară globală era un mic spot luminos pe hartă. Nu balonul era cel important; importantă era inventarea rețelelor globale care se formau în interiorul piețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Însă nu exista așa ceva. Era prins în cursă. Se uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise în spatele lui. O lumină clipi lângă ușă. Era un lift de serviciu. Dar-ar dracii! — Unde duce? — La etajul doi. — În altă parte? — Nu, doar la etajul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prins în cursă. Se uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise în spatele lui. O lumină clipi lângă ușă. Era un lift de serviciu. Dar-ar dracii! — Unde duce? — La etajul doi. — În altă parte? — Nu, doar la etajul doi. Vasco apăsă cu mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise în spatele lui. O lumină clipi lângă ușă. Era un lift de serviciu. Dar-ar dracii! — Unde duce? — La etajul doi. — În altă parte? — Nu, doar la etajul doi. Vasco apăsă cu mâna pe cască. — Dolly? Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
angajase ca recepționistă la puțin timp după ce aflase de legătura soției lui. Lisa avea un profil frumos. Ar fi putut fi manechin. Cel care-i aranjase nasul și bărbia era un geniu. Și avea un corp minunat, cu o talie îngustă și sâni perfect conturați. Avea douăzeci de ani, era în vacanța de vară de la Crestview State, și radia sănătate și sexualitate. Tuturor celor din companie li se aprinseseră călcâiele după ea. Așa că era surprinzător că, de câte ori făceau dragoste, Lisa stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înceapă cântecul propriu-zis. Suna ca și cum ar fi cântat „Didi“, sau ceva de genul ăsta. Fusese interesant pentru o vreme, ca și cum ar fi ascultat un post radio dintr-o țară străină, dar Gerard avea tendința să se repete. Pe o porțiune îngustă de drum, se blocară în spatele unei femei la volan. Stan încercă să o depășească o dată sau de două ori, dar nu reuși. După o vreme, Gerard începu să spună: — Le soleil c’est beau. Și apoi scotea un sunet ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
negru ca pana corbului, Însă, spre deosebire de celelalte, Îi plăcea să-l poarte așa cum era. Din când În când, ochii ei verzi ca jadul, de obicei larg deschiși și debordând de o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu de Înțeles, chiar dacă era una atât de trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care trebuia s-o scuipe afară, fiind În același timp dezgustată de faptul că nu era În stare să-și stăpânească nevoia de a face asta. CAPITOLUL CINCI Vanilie Café Kundera era o cafenea micuță, situată pe o stradă Îngustă și sinuoasă din partea europeană a Istanbulului. Era singurul bistrou din oraș unde nu-ți consumai energia făcând conversație și nu le dădeai bacșiș chelnerilor ca să te trateze prost. Cum și de ce ajunsese să poarte numele faimosului scriitor, nimeni nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fusese ridicat din rame, mai curând decât din cărămizi. În toate ramele, fără excepție, strălucea imaginea unui drum. Autostrăzi vaste din America, șosele nesfârșite din Australia, autostrăzi aglomerate din Germania, bulevarde strălucitoare din Paris, artere laterale forfotind din Roma, cărări Înguste de pe lângă Machu Picchu, drumuri de caravane uitate din Africa de Nord și hărți ale vechilor rute comerciale de-a lungul Drumului Mătăsii, urmând pașii lui Marco Polo - se aflau acolo poze cu drumuri din Întreaga lume. Clienții erau foarte mulțumiți de decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vînzări. Nu Îndrăznesc nici măcar să-l tratez drept ipocrit, fățarnic, taler cu două fețe. Am nevoie de el. Mă roagă să merg să mă așez la masa mea de lucru, care nu-i e pe plac. I se pare la fel de Îngustă și de Încărcată precum cabina de pilotaj a unui Boeing 747. Mă sfătuiește să scriu un roman polițist sordid, ceea ce, dacă Îi dai crezare, mi se va potrivi perfect, avîndu-se În vedere starea mea, nervozitatea, barba nerasă de opt zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rămas singur cu ea pe toată durata vacanței de Paște din 1951. Mă luase cu ea În casa de la țară a părinților ei pentru a le veni alor mei În ajutor, o casă Înstărită și confortabilă, aflată Într-o vale Îngustă nu departe de vîrful rotunjit al muntelui Guebwiller. Făceam plimbări lungi, iar dacă ploua, jucam o partidă de dame sau citeam, fiecare În colțul lui. Seara, ne jucam de-a v-ați ascunselea În Întuneric Înainte de a ne duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tata. Am fost cu el mai Întîi la Salzburg, cînd aveam cincisprezece ani, și s-a dus să facă un reportaj asupra lagărelor de refugiați din Austria. Mă lăsa singur toată ziua și ne reîntîlneam seara. Mă plimbam pe străzile Înguste ale vechiului oraș arhiepiscopal, mă așezam pe o bancă din grădina Mirabell sau luam telefericul care duce sus, la fortăreață, În timp ce el lua interviuri unor refugiați baltici, cei care aparțineau grupului hardcore, nucleului dur al refugiaților pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-au oprit din lucru și au început să o urmărească cu priviri agere pe figuri altfel neutre, ridicând cuțitele amenințător, ca și cum o credeau în stare să le fure carnea. Nu scăpă de scrutarea lor decât în întunericul din pasajul îngust aflat în spatele curții. Intrând, întinse o mână ca să-și croiască drum pe lângă perete, însă, la primul pas pe care îl făcu, lovi cu piciorul un obstacol nevăzut, răsturnând un lighean de metal din care începu să curgă ceva închis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Numai ne vom înrăutăți viața! Zoia o mustră tandru și zâmbi arcuindu-și sprâncenele. Însă Lilia nu părea în stare de asemena amăgeli și era prea obosită pentru a se enerva. Trecu pe lângă Zoia, către locul unde se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei. Se simți însă prinsă de braț și vru să strige. Ochii săi implorau în timp ce se întorcea să o confrunte pe Zoia. ă Uite! îi porunci bătrâna, arătând înspre masă. Lilia nu mai înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acestea apăreau fragile și visătoare în ciuda aroganței și energiei pe care construcția lor o implica. Porfiri intră în marea piață de la Arcada Apraxin din Strada Sadovaia, aproape de intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el pășea într-un univers întunecat și agitat. Muzica flanșnetei se îngâna cu zumzetul tâmplarilor aplecați peste strung lor și cu strigătele vânzătorilor ambulanți și ale buticarilor. Porumbei zburau pe deasupra tuturor și se așezau bătând din aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]