4,199 matches
-
am putut s-o mâncăm. Ni s-a dat un bec, vopsit albastru (pentru camuflaj); când să-l montăm în fasungul din plafon a avut loc un scurt-circuit. Luminile din penitenciar s-au stins. Primul a venit și ne-a înjurat, apoi a plecat după electrician. Vedeam prin fereastra în parte deblocată cum se aprind luminile în diferite puncte ale închisorii. La noi n-a mai venit nimeni până la ziuă. Încercând să ne întindem pe „sofale”, după câtva timp am simțit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bucuroși de sfaturile și măsurile igienice competente ale primului. Bă, acum duceți tineta la canal și hârdăul la apă. Aceste noi cunoștințe și deprinderi vor constitui coordonatele comportamentale pe durate lungi de viață. Deținuții de drept comun au cărat baloții înjurând toți porcii printre dinți și pe cei care-i puseseră la această muncă. Apoi am spălat, am văruit și am șters cu gaz dușumelele, ușile și ferestrele. Am primit pături vechi, roase și împuțite, apoi ne-am despăducheat, conform indicației
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Drepți! Săăă... trăăăiiiiți!, am strigat cât am putut de tare. Ce-i cu tabloul domnului General acolo? A căzut din cui, din cauza vibrației peretelui la deschiderea ușii și, udându-se, l-am pus să se usuce. Primuleee! Ăștia iar mă înjură, a strigat ca un disperat cu glasul lui strident și pițigăiat, dar primul nu-și dădea seama cum să reacționeze. Tu nu vezi că ăștia s-au pișat pe tabloul domnului general Antonescu? Ce mai aștepți? Am înlemnit în fața acestei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acuzații. Gardienii au tăbărât pe noi și ne-au bătut cu pumnii, cu cizmele, cu cravașele, iar directorul dădea la întâmplare cu bastonul făcându-ne cucuie, schilodindu-ne și umplându-ne de sânge. După ce s-au „răcorit”, obosiți, au plecat înjurând. Ne-am ridicat unii pe alții de jos, ne-am spălat și ne-am pus comprese cu batiste, cu poale rupte din cămăși și ne-am rugat la Dumnezeu: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta”. Era 4 Decembrie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plecaseră. În dubă, scandal și înjurături. Voiam să batem în ușa dubei, dar un ostaș și un gardian veneau gâfâind spre dubă. În spatele lor, alți doi gardieni. Unul era șeful escortei. Unde ați fost, mă?, întrebară după care ne-au înjurat. Ne-am rătăcit, domnule șef. Abia am ieșit dintre linii. Cu patul armei un ostaș bătu în ușa dubei. Ușa se deschise și șeful dubei apăru în ușă: I-ați găsit, mă proștilor, sau vă adaug la număr? Șeful escortei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gleznele. Încolonați, am pornit sub escortă spre penitenciar. Fiind camuflaj, călcam în gropi sau alunecam pe zăpada înghețată. Prim gardian la Aiud era un fost plutonier de jandarmi, Vucea. Călăul de pe vremea dictaturii carliste era preluat de cea antonesciană. Nu înjura, nu striga, dar executa orbește orice dispoziție criminală venită de „sus”. După poarta a doua am intrat în curtea interioară a Celularului în formă de T. Pentru prima dată vedeam cum arată o „închisoare principală”. În semiobscuritatea creată de beculețele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
escorta gardienilor, i-a închis cu ambele zăvoare în celular (de obicei se încuia doar zăvorul de sus și cu cheia). Munteanu i-a amenințat cu trimiterea în fața Curții marțiale unde le va cere pedeapsa capitală pentru revoltă în penitenciar, înjurându-l de mamă pe Trifan. Trifan avea un cult deosebit pentru mama sa și pentru toate mamele acestui neam. Munteanu era voinic; dar și Trifan era atlet și făcuse lupte greco-romane. Într-o secundă i-a sucit brațul și l-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la superiorul lor, un tânăr subofițer, au pus armele la picior. Munteanu umbla în uniformă, încins și înarmat cu pistol, dar n-a avut curaj să facă și crimă căci martorii nu îi erau favorabili. A început să urle, blasfemiind, înjurând și amenințând cu moartea pe toți legionarii. Atunci s-a cutremurat Aiudul de bătăi în toate ușile celulelor. Trifan și Marian au fost trimiși disciplinar la Brașov, iar Munteanu a cerut mână liberă să acționeze asupra legionarilor; aproape un an
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
erau vreo zece legionari, doi în cămașă verde. Îmi dă un scaun; după ce mă așez îmi dă o foaie de hârtie: „Să scrii dumneata cum te-ai purtat cu legionarii pe care i-ai transportat la Miercurea Ciuc. Cum i-ai înjurat, cum i-ai bătut, cum nu le-ai dat nici apă, nici mâncare, câți au leșinat și ce-ai făcut apoi cu ei”. Dom’le, să cad jos! Se învârtea lumea cu mine! Îmi luase Dumnezeu și gura. Ce mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ba știi! El a spus că știi și tu de ce ți-a dat-o! Aduceți-l aici, să spună în fața mea! După două ore a venit cu haina mea, mi-a luat bundița fără să zică ceva și a plecat înjurându-mă. Mai târziu, când m-au scos și pe mine la muncă, l-am văzut pe tânărul bucovinean, îmbrăcat cu bundița, murdară ca o obială. Lucra la ștaif; am fost să iau niște piese de la ștaif: Mi-era teamă că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cât stai acolo?, se indignă, abia recunoscându-l pe Ciacâru. Ce te privește, până termin?! Ieși, că nu mai pot răbda!, strigă Rozin după ce se invârti cât putu. Păi, eu ce vreau, să nu mai poți răbda?! Rozin începu să înjure. Enervat, organismul îi cedă și Rozin făcu pe el, în hohotele de râs ale lui Ciacâru; ieșea cu izmenele în vine și foarte reverențios îl invită pe Rozin: Poftiți, poftiți domnule director al Combinatului Reșița și secretar particular al marelui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
perforat. Ne-a spus printre înghițituri și vărsături de sânge că n-a suferit niciodată de stomac. Sângele nu se oprea și începuse să devină palid. Împreună cu Berghea am bătut alarmat în ușă, strigând milițianul. Acesta a venit, ne-a înjurat când a deschis vizeta, dar i-am spus că moare un om. Sângele începuse să se prelingă printre scândurile priciului. Vă rugăm să chemați doctorul sau duceți-l la doctor, insistam noi. Era Duminică, când de obicei nu era de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că intuisem corect. Nu răspund. Conține acuzații asupra unor fapte pe care nu le-am săvârșit nici măcar în intenție. Recunoști sau nu? Nu recunosc nimic! Și nu voi răspunde nimic de aici înainte la nici un fel de întrebare. Ofițerul plecă înjurând printre dinți; iar milițianul m-a dus la cameră. * Un tânăr medic, subțirel, delicat, cu înfățișare plăcută, cam nervos și cu privirea ascunsă, căruia i se făcuseră promisiuni de eliberare, de când a fost adus în cameră mi-a căutat prietenia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
luat o poziție reverențioasă. Nenea Vasile Socaciu nu avea cum se ridica. Goiciu cunoștea cazul, dar i-a cerut să se ridice în picioare. Socaciu i-a făcut semne, gesticulând și bâlbâind că nu se poate ridica. Goiciu l-a înjurat și nenea Vasile, atât cât a putut articula, i-a strigat: „Tâlharule!”. Goiciu l-a lovit cu cizmele și cu pumnii și a dat ordin milițianului să-l ducă la izolare. Am încercat să-i explicăm că omul e paralizat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în care erau încastrate belciuge. Aici erau legați cei supuși la pedeapsa flagelării. A doua zi mai mulți pași coborau scările. În unghiul nostru vizual am văzut doi milițieni care loveau în cap și peste picioare un deținut: Ne mai înjuri, mă banditule? Ne omori când vei ieși afară? Deținutul tăcea, suportând cu stoicism creștin loviturile și injuriile. A apărut și medicul, i-a făcut controlul și și-a dat avizul pentru începerea supliciului. Deținutul a fost introdus în cămașa de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dar au venit ei mai înaintea voastră, în primăvară, și taicătu vrea să știe dacă ai răni pe undeva. N-am, mamă, nici o rană, nu-i adevărat, am dus-o destul de bine. Așa, ca la armată... Știi, tată, te mai înjură un gradat, îți mai dă o palmă un plutonier, te mai bagă la carceră un ofițer, dar asta numai dacă faci vreo prostie, altfel, ce să aibă cu tine? Da’ mâncarea cum era? Am auzit că mureați de foame! Dacă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lucrare rânduită de Dumnezeu) despre o fată, dintr-o comună vecină, Grădiștea, la 6 kilometri de Sălciile, în vârstă de 35 de ani, care lucrează croitoria și așteaptă un bărbat care nu bea, nu fumează, nu bate nevasta și nu înjură. Am zis în sine: „Fata asta, pe mine mă așteaptă”. Era fiica dascălului din comună și avusese destui pețitori, dar toți plecaseră așa cum veniseră. Dascălul avea cinci fete și trei băieți. Aceasta, cea mai mică și încă un băiat, erau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acolo... Voia să ne pregătească sufletește, dar noi nu ne dădeam seama. La 26 aprilie împlinești 88 de ani. E o viață, a zis mama cu accent. E bine că e primăvară... nici rece, nici cald... Dacă-i ger, te-njură groparii și dacă-i zăduf, te strici... Ar fi bine să fie chiar în vacanța Paștilor... să fie și Tatiana... Da’ ce vorbă-i asta, mamă, i-am zis mirat. Ei, hai, duceți-vă să nu scăpați RATA și poate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
părut familiară. După care, în lumina lămpii, i-am văzut fața. Rosina Vamburgh. — Bună seara, Charles. Continuam să tremur, să-mi diger în grabă spaima. Mă simțeam cuprins de o imensă ușurare, amestecată cu furie crescândă. Aș fi vrut să înjur în gura mare, dar rămas tăcut, controlându-mi respirația. — Ce-i cu tine, Charles, tremuri ca varga, ce s-a întâmplat? Rosina, când e în afara scenei, dacă se poate spune vreodată despre asemenea femeie că e în afara scenei, vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după el Gilbert, la fel de speriat, și pe urmă Peregrine, rumegându-și propria furie. Hartley a sunat la ușă. Abia de-a răsunat clinchetul dulce că s-a și pornit o rafală de lătrături sălbatice, urmate de un glas furios care înjura câinele. S-a auzit o ușă trântită și lătratul deveni mai înăbușit. Ben ne deschise ușa din față. Cred că ar fi vrut s-o lase pe Hartley să intre și apoi să ne închidă ușa-n nas, numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
greu treaba asta, cel puțin la mine, nu știu la ceilalți colegi cum s-au comportat, dar la mine a mers mai greu. Amândoi anchetatorii mei au fost unguri, da’ era unul Nagy Wilhelm, o brută de om, care mă înjura și care vorbea extraordinar de urât și se comporta mizerabil, dar de bătut nu m-a bătut. Și pe lânga asta, mâncarea era proastă de tot... La-nceput n-am vrut să mănânc, și ei credeau că voi declara grevă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mă fac? El era ca și cum ar fi fost în facultate, indiferent... nici nu băga în seamă toate nenorocirile care se întâmplau în închisoare, că ne loveau cu bâta când intram, când mergeam sau când veneam de la plimbare, sau când ne înjurau, sau mai știu eu ce... Nicio problemă. Intra liniștit în celulă și zicea: Haideți, astăzi vorbim despre cutare... Și-atuncea, gata, toată mizeria a trecut și toți eram concentrați asupra lui. Și lui îi făcea plăcere că își punea mintea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la bătaie. Țiganul care mi-a dat prosopul a știut probabil asta. Și tot el m-a salvat, că fiind prieten din libertate cu Iamandi, i-o fi spus ceva, că a deschis ăla ușa și a început să mă înjure: Hai, treci la cameră! Ai scăpat, te-a scăpat ăsta! Deci asta a fost viața de deținut la Jilava. Se știe ce regim era la Jilava în perioada asta, scânduri bătute la ferestre, mulți de tot în cameră, transpirație permanentă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Securității de aicea... atuncea am aflat că se numea Nicolae Berbec. Berbec m-a purtat pe la Oradea, pe la Aiud, peste tot. Am constat zilele trecute că a murit la 26 noiembrie 2006. Știu și unde îi e mormântul... M-au înjurat în tot felul... Și Ruxandra ăsta a comandat: Dezleagă-l de la mâini. Să știi că dacă nu te faci băiat de treabă aicea termini cu viața... Și m-a lăsat legat la picioare și-au plecat. Ei erau cu mașina
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
început să strângă, erau prea fixe, au oprit circulația, carnea a început să se ridice... și ne dureau mâinile îngrozitor. Am hotărât să batem în ușă. Era întuneric beznă. Ne-am deplasat către ușă și-am bătut: veneau gardieni, ne înjurau și plecau. Ne amenințau, ne cereau să nu mai batem... noi am continuat să batem și a doua zi dimineața a venit Goiciu, Istrate și încă 3-4 gardieni și ne-au scos de acolo. Mâinile ne erau vinete și umflate
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]