6,555 matches
-
noi așa de năpăstuiți. Babele descîntau în zadar ca să dezlege ceea ce era legat. Din negura timpului, Vasile Alistar a găsit soluția, care este bună numai dacă Dumnezeu ne iartă păcatele. Oameni buni, fecioarele satului trebuie să facă o procesiune de înmormîntare și să îngroape o păpușă dincolo de hotare. Fecioarele au sărit ca fripte și s-au apucat de treabă, dar Ileana Anghelinei nu dorea să se ducă în această procesiune nici în ruptul capului. La început maică-sa a rugat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fulgii s-au așezat în părul său bogat, reușind să clădească și acolo un strat de cîțiva centimetri. La început scutura zăpada aceea care se aciuase în podoaba sa capilară, apoi a renunțat, mai ales că și ceilalți prezenți la înmormîntare, suportau stoic situația. Venise tocmai din Alabama, din orașul Mobile, ca să-l conducă pe ultimul drum pe tatăl său, un pădurar destoinic de prin părțile Bucovinei. Bătrînul locuia singur într-o casă frumoasă dintr-o poiană de vis de pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ales cranii, unelte de piatră, pigmenți (în primul rând ocru roșu, hematit), diverse obiecte găsite în morminte, începând doar cu paleoliticul recent dispunem de gravuri și picturi rupestre, pietre pictate și statuete în os și în piatră, în anumite cazuri - înmormântări, opere de artă - și în limitele pe care le vom examina numaidecât, suntem siguri cel puțin de o intenționalitate "religioasă". Dar majoritatea "documentelor" de dinaintea aurignacianului (~ 30000), adică uneltele, nu dezvăluie nimic în afară de valoarea lor utilitară. Și totuși, este de neconceput
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
moartei, căci dacă obiectul nu se găsește în mormânt, tânăra, abia sosită în lumea cealaltă, va "cere un soț", ceea ce va provoca moartea unui tânăr al tribului.14 Ne oprim aici cu analiza simbolismului religios pe care îl conține o înmormântare în comunitatea Kogi. Dar e important să subliniem că, abordat exclusiv la nivel arheologic, acest simbolism ne este tot atât de inaccesibil ca și cel al unei sepulturi paleolitice. Particularitatea documentelor arheologice limitează și sărăcește "mesajele" pe care sunt susceptibile de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zilei mici sculpturi de animale și figurine umane, adesea în postură erotică 12. Simbolismul sexual al pilonilor sculptați în formă de falus este atât de "evident" că nu poți să te îndoiești de semnificația lor magico-religioasă. Cele două tipuri de înmormântări natufiene -a) înhumarea întregului corp, într-o poziție ghemuită, b) îngroparea craniilor - erau cunoscute în paleolitic și se vor prelungi în neolitic Cu privire la scheletele exhumate la Einan'3, s-a presupus că o victimă umană era sacrif; 8 M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dar interesul mitului depășește eventualele sale raporturi cu ritmul vegetației, în fond, aceste evenimente patetice, și adesea spectaculoase, ne dezvăluie un mod specific al existenței divine; și anume, un mod de a exista care comportă înfrângerea și "moartea", "dispariția" prin înmormântare (Baal) sau prin dezmembrare (Moț), urmată de "reapariții" mai mult sau mai puțin periodice. Acest tip de existență, în același timp intermitentă și circulară, amintește de 40 G. R. Driver, op. Cit., p. 109; A. Caquot și S/nycer, pp. 424-425
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacrificau anual lui Ares cai și oi, și unul din o sută de prizonieri de război; zeul era reprezentat printr-o spadă de fier înfiptă într-o movilă artificială. Sacrificii umane (una din concubine, numeroși servitori) și de cai însoțeau înmormântarea regilor (IV, 71 sq.). În fine, e important de observat caracterul "șamanic" al unui asemenea rit: sciții aruncau semințe de cânepă pe pietre înroșite în foc și, adaugă Herodot - care n-a înțeles că era vorba de un act 38
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
moarte Riturile funerare, mitologiile morții, concepțiile în legătură cu postexistența sufletului se schimbă încet, în ciuda reformelor și convertirilor. Adică numeroase informații furnizate de textele avestice și pehlevi sunt valabile și pentru epoca prczarathustriană. Ritul atestat în Iranul occidental, anume, incinerarea trupurilor și înmormântarea cenușii într-o urnă, s-a răspândit cu zoroastrismul și în alte regiuni. și mai arhaic era un obicei specific stepelor din Asia Centrală: 51 Ihid., pp. 100 sq. Vezi, mai sus, § 103. 52 M. Mole, Culte, mythe ei cosmologie, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și prelungire a puterii sacre a puterii emitente) era legată de compoziția metalică, de densitatea aurului și argintului. Nu strîngem un bilet de 500 de franci așa cum strîngem în pumn un ludovic de aur. Banul de botez, de pelerinaj, de înmormîntare, de vamă aceste ritualuri nu vor supraviețui cărții albastre și reglementărilor de la distanță, dar redobîndirea farmecului sacru al lumii va provoca probabil reapariția materialelor grele în schimburile și depozitele simbolice de mîine. MONUMENTE VULNERABILE Tendința către fragilizare a urmelor nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bolnavi. Veterani. E bine că am timp să reflectez, să-mi aduc aminte că înainte să mă internez mi s-a întâmplat cea mai umilitoare chestie din viața mea. Poate nu e bine să mă victimizez ca o chivuță la înmormântarea magraonului, dar n-am încotro. M-am întâlnit pe stradă cu o colegă de-a mea care abandonase școala și care acum era redactor-șef la o revistuță de dame cu nervii deranjați. Dacă ea, pe care n-o dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când am văzut fețele îngrozite ale puștilor. Părintele avea categoric ceva de show-man. Într-un final, părintele a dat cu ochii și de mine. Acuși vine, mi-a zis. Doar să dea o fugă de vreo oră jumate la o înmormântare. Și după aia se îndură și de mine. Uite-acuși. Ei, și când a venit, după trei-patru ore, mi-a făcut semn să mă apropii. Ținea pumnul strâns și iscodea cu privirea în juru-i. Logic, am dedus că în palma lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am văzut cu toții că avea un termometru înfipt în fund, fisură anală, vase plesnite. Chestii grele. În plus era atâta cinsim acolo în spital. Cum ieșeai din salon, dădeai de o reclamă la popi, care se lăudau că fac niște înmormântări de-ți mergeau la suflet. Nu-ți ghicea doctorul ce ai, îți mai rămânea o șansă cu prea-sfințiții. Nu primiseră niciodată reclamații, asta ar fi trebuit să mai completeze, ca să fie tacâmul complet. Eficiența acțiunii lor, deplină. Mă enervează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a aflat nici după atâta timp că a murit. Știe doar că e plecat „peste foarte multe țări“. Asta știe la patru ani și s-ar putea să nu se înșele foarte tare. Îl visasem pe G.P. în noaptea dinaintea înmormântării. Stătea la o masă cu niște oameni pe care eu nu-i văzusem niciodată. Era un soare puternic. Într-o grădină. Iarbă care foșnea, pocnea, un verde zgomotos. Îmi spunea că se duce să-și vadă locurile copilăriei, ceairul, gârla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vînzoleli metafizice în tOMUL XXXII scrie negru ep alb: "die WELT steht auf keinen Fall mehr lang" timpul se împarte ca un zid în bucăți ce este poetul viclean? sais pas léon drieux, parnasian, nu cred să fi fost la înmormîntarea prietenului meu mallarmé rugați sînteți să nu mai purtați istoria în pijama prin grădinile publice am iubit și eu femei ca lama cuțitului am uitat la cîteva luni de la naștere fiul fratelui meu declara: "spre deosebire de hume, kant considera că ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
iubeam mult, o Lili, o colegă a lui T., a treia minune alături de T. și Ileana Budăi! Am îngropat-o ieri și sînt profund amărît, așa cum am fost în toate zilele din urmă cînd am fost la casa ei, la înmormîntarea ei. Ce stupizenie! De supărare, n-am ascultat nimic de o săptămînă și voi contiua să nu pot asculat nici un disc, nimic. Nu admit să înțeleg că o fată atît de frumoasă a putut muri. Au otrăvit-o, se crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
parte și homosexuali și 7-8 prostituate, cea mai cunoscută fiind Leopoldina "La honesta", cu care se spune că Papa ar fi avut "un asunto" o relație! Leopoldina a decedat la sfârșitul anilor 50' de cancer, Hemingway plătindu-i cheltuielile de înmormântare și fiind prezent și la cimitir! Vizitasem de nenumărate ori "Flori-dita" citind "Insule în deriva", operă postu-mă în care localul este scena unde apar multe personaje reale sau imaginare. Când am intrat prima oara "de-a adevaratelea" în bar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o carabină, după unii marca Richardson, după alții marca Boss. Prietenii, la solicitarea familiei, au tăiat arma cu aparatul de sudură în bucăți, pe care le-au îngropat în locuri secrete diferite, pentru a nu cădea "în mâinile colecționarilor". La înmormântare au fost prezenți circa 50 de apropiați Mary, cei trei fii și vecinii din Sun Valey! În aceeași zi, Radio Cuba avea să anunțe:" A murit un prieten al Cubei!" Sinucidere sau accident, doua ipoteze neelucidate nici până azi. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
datoria cea mai mare, singura, o are față de sine însuși, față de propria sa înzestrare ieșită din comun. *** În după-amiaza când, printr-o telegramă, l-a anunțat mama că Victor e mort și l-a chemat să vină urgent acasă pentru înmormântare, Vlad a crezut că visează: cum adică e mort Victor? Refuza să accepte această veste, refuza fiindcă o considera total lipsită de sens, ilogică, dar și fiindcă asta îl scotea din ale lui: tocmai era scufundat în scrierea unui poem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca să n-o uite, dar și ca s-o șlefuiască - trebuia să fie asemenea diamantului. Suferea fiindcă nu se putea opri să ia o foaie și un stilou și să noteze versurile extraordinare. Îl deranja și participarea în sine la înmormântare, i se părea ceva straniu și ceva total dezagreabil, el nu suporta suferința fizică, el nu era făcut pentru suferință, el nu era făcut pentru sentimente banale, pentru comportament tern, obișnuit. El era o urnă în care ardea o flacără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fost citate în numeroase lucrări de specialitate apărute în țară, inclusiv în operele celor mai prestigioși autori. Trecut prematur în neființă, în ziua de 26 martie 1998, conf. univ. dr. Eugeniu Safta-Romano a fost înmormântat la Mănăstirea Agapia. Slujba de înmormântare a fost oficiată de un sobor în frunte cu Înalt Prea Sfințitul Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a spus în necrologul său: „Moartea sa prematură e o pierdere foarte mare pentru Biserică, pentru că dr. Eugeniu Safta-Romano a fost un
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Topalenco, cu care a avut doi copii: Elena și Gheorghe, ultimul inginer electronist. La 22.01.2004, în vârstă de 88 ani și aproape 4 luni Vania Topalov, după o suferință, în spital, de câteva luni a trecut în neființă. Înmormântarea a avut loc la 24.01.2004 la cimitirul Eternitatea.
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
drumu', nu se lasă. Mi se rupea inima, dar el îmi face semn să mă aplec și îmi spune hârâit, în șoaptă, la ureche, că nu, nu are voie, el se ține, că nevastă-sa nu are nici un ban de înmormântare, nu se poate s-o supere", așa mi-a spus. L-am salutat, tăcut, pe candidatul neprezentat la examenul final al vieții și m-am îndreptat spre capătul cu cișmeaua de unde se auzea, foarte clar, circulația tramvaielor. Ce mai oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vorba lui Bacovia... Și i-aș da drumul lăzii pe Apa Sâmbetei... Generațiile noastre meritau alte amintiri... Trompeta lui Burcea Scrisoare despre un erou. Tableta pentru astăzi avea alt subiect, dar am schimbat tema "din mers", ascultând la radio ceremonia înmormântării Eroului necunoscut, câteva omagii și mai ales trompeta cântând supremul salut mi-au amintit de un vechi prieten al meu, și el un erou de război care, întâmplător, cânta la trompetă, un soldat numit Burcea, unul dintre miile de Burcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nici un semn de salvare. Totuși, nu-i acesta adevărul. Semne sunt; erau, latent, și până acum, dar astăzi mi se pare că au apărut în toată amploarea bunei lor vestiri. Ele sunt legate, ciudat, de o moarte și de o înmormântare. Într-o apoteoză unică a intrat în cer s-a "înmormîntat în cer", astăzi, Supremul Pontif. S-a scris, s-a vorbit, va continua să se vorbească despre acest eveniment. Faptul s-ar putea consuma undeva, dincolo de noi, cei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Costică, ăștia au nevoie de locuri, nu te mai țin așa, i-am spus categoric." Și? întreb eu uimit. Mi-a spus că nu-și poate permite: "Nu-mi pot permite. Nevastă-mea este singură, nu are nici un ban de înmormântare." Așa mi-a spus, că nu are bani de funeralii. Și a venit acasă. De trei luni se încăpățânează. * A sosit autobuzul. Domnul Cioacă îmi spune cu o voce clară, să fie auzit: "Ăștia sunt un fenomen social foarte rebel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]